Creatiile userilor - Proza

[sete 1]

Sunt incepator in ale scrisului, asa ca ma multumesc cu cartofi, rosii sau ce aveti prin bucatarie, pietrele aruncate imi cad ceva mai greu :)

 

de O R I N te A

 

Am vrut sa vad soarele. Am facut tot posibilul, ba am depasit si orice limita a imposibilului. Am vrut sa am soarele in viata mea

[yWAn 0]

De exceptie,mi-a placut poate pentru. ca si eu ador opera lui Eminescu,si regasesc aceleasi motive in mica ta povestioara.

[dulcineea 1]

A sunat azi dimineata la 8 fara ceva. eu dormeam. a intrebat de mine. i-a spus ca m-a va suna in cursul zilei de astazi. ce vrea oare de la mine?dupa atata timp inca mai are nr.meu...sau il stia pe de rost!ii era dor de mine oare?ce mai face?sa-a schimbat?a fost in germ. 2 luni. cum sa-a descurcat acolo?oare...nu!nu pot sa ma gandesc la asta!dar daca totusi...NU!NU!

Of, nu mai suna!in plus, ar puteaafla nr. meu de mobil!oare nu mai are curaj sa ma sune?daca vine in oras, eu nu pot iesi! merde!

Inca mai tin la el! sunt penala, stiu! cate coincidente! chiar cand ziceam, gata cu indragosteala etc., apare EL: printul, iubitul, FERICIREA si DUREREA!!! mi-e frica sa-la vad. cine stie ce-as putea face.daca sar sa-la sarut, ori il plesnesc, ori plang?vreau sa ne-ntalnim...NEAPARAT!!!AH!!! il urasc!pentru. ca eu ii dau voie sa ma raneasca!il, il IUBESC. INCA... :?

[ginnie 1]

ai idei interesante.eu zic sa mai exersezi la partea "poetica",sau sa scrii satire.oricum e bine.te descurci :)

[ginnie 1]

ca tot mai eram pe aci ma gandii sa postez si eu niste chestii iesite din mintea mea creata si cam blonda(nu stiu de ce mi se spune blonda desi sunt satena toata ziua).si pentru ca mai sus am vazut ceva despre o povestire si eminescu si alte alea mi-am adus aminte de o chesti scrisa la romana(ca tot vine bacu).

 

Drumul Luceafarului

 

//Hyperion contempla de la mare departare "cercul stramt" al oamenilor,regretandu-i caldura seducatoare si fericirea oferita de sentimentul uman al iubirii, pe care el nu-la cunoaste.

Fata de imparat ii ofera sansa de a obtine cunoasterea desavarsita. El are totul insa vrea sa traiasca si experienta umana a iubirii. Pemtru aceasta este gata sa creada in perfectiunea iubirii si sa accepte orice sacrificiu, chiar sa renunte la nemurire.//

Castelul fusese cuprins de umbre. Mai privi inca o data fereastra pe care o luminase de atatea ori, se smulse din locul lui si privind spre inalt isi deschise aripile. Acesta era momentul in care trebuia sa renunte la tot, la el insusi, pentru a atinge perfectiunea prin iubire.

Se indeparta de Pamant si simtea crescand in el o forta necunoscuta. Ochii lui arzatori se aprinsera mai tare, parul sau - o adiere usoara - deveni uragan, mainile sale albe, izvor de lumina, se inclestasera intr-o vointa de neinvins. Voia iubirea si o voia stiind ca este impotriva lui si impotriva firii.

Drumul era pustiu;intuneric si gol. I se parea ca totul, toata existenta lui fusese pana atunci astfel...desert:nimic nou, nimic vechi, nimic... Nu mai era el, era insusi drumul.

Intunericul incepu sa se piarda. Se apropia de o stea si isi incetini zborul. Era plina de lumina, dar miezul ii era de umbra. Ii amintea de ochii fetei pe care o lasase pe Pamant. Urmara alte lumini, sclipiri ale haosului, unduiri ale nefiintei. Nu se mai gandea acum la ele. Isi continua drumul printre miile de stele. Erau ca si el, erau fiinta lui, dar ii erau straine. El insusi isi era strain.

Lumina ramase in urma lui si se afunda din nou in noaptea cosmica. Nu mai erau stele, nu mai era nici macar el - era un drum nesfarsit spre Ceea Ce Nu Este. Asa era oare si destinul oamenilor? Nu putea sti. El, cel care stia totul. Acum vedea clar ca de fapt nu stia nimic.

Intunericul fuse strapuns de o raza. O singura raza facu sa dispara noaptea ce il inconjura, noaptea ce ii cuprinsese gandurile. Era lumina cea mai curata pe care o vazuse vreodata. Si lumina crestea. Raza deveni o minge de lumina perfecta, ce risipi umbrele. Asta era? Reusise oare sa ajunga la Demiurg? Si daca intradevar ajunsese acolo, va accepta oare Creatorul sa faca ceea ce nu mai facuse niciodata: sa schimbe nemurirea in moarte?

Lumina era prea puternica, dar el continua sa caute. Asta era viata, acesta era omul: o cautare. Ajunse in mijloc si se opri. Astepta. Fata cauta si ea. Il cauta pe el, pe Hyperion? Nu. Ea il dorea pe Luceafar, pe cel pe care il vedea, sau poate nici pe el. Ea dorea o stea. Dar el nu era doar o stea, el era Hyperion.

Asteptarea era prea lunga. De ce venise?...

[Emma_Brad 0]

Buna

ma bucur ca randurile scrise de mine v-au smuls zambete pentru ca asta era si scopul.

Textul urmator este unul trist care, sper eu, nu va smulge lacrimi,pentru ca nu vreau asta.

 

~ ~ ~

O LUMANARE PENTRU MAMA !!!

( proza scurta )

 

V

[spider 6]

Of, mi sa-a incretit carnea pe mine. Si cand te gandesti ca de multe ori ceea ce scrii tu mai sus reprezinta realitatea pe care o traiesc unii semeni de-ai nostri. Trist, cutremurator...

[Emma_Brad 0]

Of, mi sa-a incretit carnea pe mine. Si cand te gandesti ca de multe ori ceea ce scrii tu mai sus reprezinta realitatea pe care o traiesc unii semeni de-ai nostri. Trist, cutremurator...

[snapbacca]45407[/snapbacca]

da ai dreptate, este trist sa stii ca astfel de lucruri se intampla.

voi incerca ceva mai vesel data viitoare pentru tine :Pe

PS.imi plac ochii tai, vreau si yo

[spider 6]

PS.imi plac ochii tai, vreau si yo  :good:

[snapbacca]45433[/snapbacca]

emma imi pare rau am cautat dar ochi ca ai mei nu am mai gasit. :Pe Dar mai caut. si daca mai gasesc ai tai vor fi. :good:

 

abia astept sa mai citesc ceva :geeca:

[spider 6]

ete dintre toti ochii pe care i-am gasit astia mi sa-au parut mai interesanti.