Anna84 22 Raportează post Postat Septembrie 12, 2011 "Bucuria" asta misterioasa pe care pareai sa o simti e o prejudecata culturala pe care t-ai insusit-o: asa spun majoritatea romanelor, filmelor, operelor literare, oamenilor de rand, revistelor etc ca trebuie sa fie o mare iubire, iar tu le-ai crezut. Altfel spus, ai pus botul la minciuni (scuza duritatea expresiei, e doar un fel de-a o zice)... Elementul de "fatidic" mai vine si din similaritatea situatiei prezente cand esti indragostita de cineva care nu te iubeste (si chiar mai mult, nu te place!) cu traumele traite in familie in copilarie. Simti o familiaritate tainica cu durerea iubirii neimpartasite tocmai de-aia: pentru ca iti este familiara, adica cunoscuta! Ai avut parte de ea pe o perioada atat de indelungata si intr-o perioada a vietii (copilaria) cand nu-ti era usor sa-ti dai seama de anumite realitati, incat ai devenit obisnuita cu suferinta, ba chiar confortabila cu ea intr-un fel. Citeste cartea "Femei care iubesc prea mult" in care poti gasi descrise pe larg ideile pe care le-am expus aici, precum si calea de vindecare; vezi linkul de download in profilul meu. Da, mi-am dat seama privind in urma ca genul asta de dragoste obsesiva se vinde in toate filmele, cartile de dragoste. Iubirea mistuitoare este prezentata ca fiind un gen de varianta superioara a iubirii normale, care nu te duce la suicid. Crescand aproape toata copilaria fara un tata, nici macar nu am un model. Am invatat din afara, din media, de la rude, de la prieteni, cum se iubeste si cum tre sa fie oamenii intr-o relatie, insa nu a fost suficient in lipsa unui model concret. In plus, sentimentul cel mai familiar fata de tatal meu este acela de dor, lipsa, abandon, "de ce nu vine sa ma vada ca a promis", "aud un motor de masina, oare a venit tata? ... nu e el" etc. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
