Sari la conținut
Forum Roportal
lady_in_black

Depresie cronica

Postări Recomandate

Salut!

 

Va scriu pentru ca sunt disperata! Gandurile mele sunt marcate de teama ca voi face in curand o boala grava si voi muri.

 

Am 30 de ani si am avut in ultimii 5 ani doua boli grave (una endocrina, foarte rara, si TBC). Din fericire (si constientizez asta, credeti-ma!), ambele vindecabile. Acum sunt declarata sanatoasa. Dar imi e teama tot timpul de o alta boala, mai puternica, mai ales ca daca citesc pe internet despre cei care au facut iradieri in copilarie (cum este cazul meu, datorita unei stupide excrescente, pe care nu inteleg de ce nu au operat-o). Ei, despre persoanele care au avut asemenea experiente se spune ca au mari sanse sa devina bolnave de cancer.

 

Culmea este ca pe parcursul ambelor boli am stiut sa stau cu fruntea sus si sa nu ma vait. Am plans cand am aflat diagnosticul de fiecare data, dar apoi am declarat razboi bolii si am luptat pana la sfarsit.

 

Si tot culmea, mai optimista eram atunci decat acum. Acum nu pot sta seara in pat din cauza gandurilor negre. Am ajuns sa stau pe internet sau sa ma joc pe calculator pana la ore tarzii in noapte, cand sunt prea epuizata sa ma mai gandesc la ceva.

 

Ceea ce simt este legat de cei din jur, mai ales de parinti. Pentru ca mi se pare ca i-as pedepsi groaznic daca as muri inaintea lor. As vrea sa-i fac fericiti, dar nu stiu cum.

 

Poate ca ma gandesc la moarte ca varianta posibila si pentru ca simt ca nu mai am un tel in viata, ca lucrurile bune nu sunt pentru mine: dragostea, bogatia, placerea, relaxarea, prietenii sunt pentru altii.

 

Am o relatie care nu merge, cu un om la fel de deprimat si de complexat ca si mine. El nu a fost bolnav. Compenseaza insa prin consumul de alcool. Dar parca nu mai avem cale de iesire din ea.

 

Acum cativa ani ma puteam lauda ca am destui prieteni. Acum foarte multi dintre ei sunt raspanditi in toate colturile lumii. Mai am doua prietene, si ele cu perspective de plecare: una pleaca sa lucreze in strainatate peste o luna, iar cealalta este indragostita pana peste cap de un strain.

 

As vrea sa traiesc multe senzatii, sa am mai multe relatii, sa ajung sa am si eu cel putin un copil, sa imi fac parintii fericiti, sa calatoresc, sa scriu, sa invat sa dansez. Mai presus de toate, as vrea sa invat sa sper. Dar nu stiu de unde sa incep.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

lady... mi-e greu sa iti scriu ceva. nici nu am pregatire in domeniu, nici nu pot empatiza din pozitia celui care a trecut prin asa ceva.

 

pot doar sa te felicit pentru faptul ca iti constientizezi starea. si faptul ca ai postat ce ai postat este, zic eu, un semn ca intr-un fel i-ai declarat razboi si acestei stari. nu stiu daca cel mai bun semn pe care il puteai da... dar un semn.

 

sunt constienta ca tot ce as putea eu sa iti spun acuma ar suna a cliseu. probabil asa si este, dar... ai dat dovada de putere in niste situatii reale in care multi nu pot face asa ceva. ai trecut cu bine prin ele. eu zic sa profiti de pe urma efortului depus si sa nu cedezi acuma in fata unui drob de sare. evita sa citesti site-uri din acelea pentru a nu te mai autosugestiona. la fel, nu te autosugestiona nici in privinta faptului ca unele lucruri nu sunt pentru tine. sunt pentru toata lumea, dar nu o sa vina la tine in timp ce pierzi noptile la calculator.

 

daca tu simti ca relatia nu mai merge, ori trageti amandoi de ea sa o carpiti, ori las-o balta. oricat de egoist ar suna, nu te ajuta cu nimic sa iti legi de picior pietre de moara. poate ar trebui sa faceti ceva impreuna, sa va depasiti amandoi starea. ca de exemplu sa va inscrieti la un curs de dans :flowers: pentru ca tot iti doresti, pentru ca este ceva ce puteti face impreuna, ceva constructiv care sa va scoata dintre pietrele de moara, care nici nu costa o avere. si care este un lucru in fond mic care poate face mult bine. scrie. scrie tot ce iti trece prin cap si in ce forma iti vine. scrie in jurnal, daca nu vrei sa o faci public, sau fa-ti un blog. ajuta enorm sa formulezi ce iti bantuie prin cap.

 

si, in final... ai nick-ul unei prezente inspiratoare, dintr-un cantec despre un alt fel de victorie. de ce sa nu ti-l insusesti pe deplin? :roll:

 

My labour is no easier

But now I know Im not alone

I find new heart each time

I think upon that windy day

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

scutura-te...

intai de ceea ce poti,cat ar fi de putin este un inceput. Mai apoi..incearca sa-ti privesti un pic relatia cu un ochi realist.Poti sa-l ajuti sa se schimbe si sa te ajute sa treci peste? daca da...incearca sa vezi care ar fi punctele pe care s-ar putea construi o baza.. daca nu,incearca sa gaseti altceva ce ar putea constitui una,pt ca de una singura este cu atat mai dificil sa faci fata la asa ceva. Sa-ti spun ca e al naibii de greu...stii si tu asta.Uneori inertia poate cantarii cat zece pietre de moara. Depinde totul pana la urma de cantitatea de speranta ce zace intodeauna in spatele unui lucru pe care il doresti,oricat ar parea de imposibil. Ar fi pacat sa-ti irosesti posibilitatile ce-ti stau inca in fata din cauza fricii si a angoaselor ce te bantuie.

Sper ca roportalienii sa ma uimeasca si sa se mobilizeze cu ceva sfaturi mai de efect decat cele scrise de mine. Si chiar si pe un form unde lumea adora sa discute despre sex taman din absenta lui, si unde copiii sunt intrebati de cei ce le-ar putea fi parinti daca poarta fuste mini, sa gasesti lume dispusa sa-ti ofere o mana sau macar o vorba de ajutor :flowers:

take care!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Greu de spus ceva mai profund decit a scris Shur, dar eu iti spun sa nu iti pirzi speranta ,ca intr-o buna zi vei vedea ca se vor rezolva toate problemele.

"Pluteste drept inainte ,si daca pamintul pe care al cauti nu exista inca ,fi sigura ca D-zeu al va crea inadins ca sa iti rasplateasca ,cautarile."

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un

efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

 

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul

Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale

Daca va fi sa furi, fura o sarutare

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in

fiecare zi...

 

........... :D :crazy:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Lady...draga mea...eu iti dau un sfat venit din inima.... incearca sa privesti viata cu mai mult optimism...trebuie sa consulti neaparat un psiholog care sa te ajute sa iti recapeti increderea in tine... nu e o rusine sa te duci la psiholog....desi la noi multi confunda psihologia cu psihiatria.... sunt doua lucruri diferite... incearca sa te consulti cu un doctor daca mai ai intrebari despre bolile mentionate de tine , cu siguranta te va lamuri...si incearca sa te bucuri de fiecare clipa din viata ta...fara sa te copleseasca gandurile negre

 

:crazy:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lady...draga mea...eu iti dau un sfat venit din inima.... incearca sa privesti viata cu mai mult optimism...trebuie sa consulti neaparat un psiholog care sa te ajute sa iti recapeti increderea in tine... nu e o rusine sa te duci la psiholog....desi la noi multi confunda psihologia cu psihiatria.... sunt doua lucruri diferite... incearca sa te consulti cu un doctor daca mai ai intrebari despre bolile mentionate de tine , cu siguranta te va lamuri...si incearca sa te bucuri de fiecare clipa din viata ta...fara sa te copleseasca gandurile negre

 

:crazy:

draga mea un psiholog nu iti toarna cu lingurita in cap incredere in tine !!!!!!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Lady scuze pt ca iti fac topicul varza , dar daca tu nu te ajuti nimeni nu va putea! Traim intr-o lume prea ipocrita si prea misen-rupista.

Esti o luptatoare chiar trecutul ti-a fost martor , nu lasa mintea sa fuga aiurea , de ce ii zice minte la minte pt ca te minte :crazy: viitorul tau este in mainile tale . Nimeni nu te va intelege mai bine decat te intelegi tu insuti .

Fa o schimbare la viata ta , invata sa te simti libera si bine in pielea ta sanatoasa !

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ceea ce simti tu este absolut normal, avand in vedere circumstantele si situatia actuala. Singura cale de a-ti invinge temerile este sa mergi la un control, sa-ti faci analizele si sa afli daca banuielile tale sunt fondate sau nu. De-asemenea, daca iti doresti mai mult de la viata ar trebui sa faci ceva in acest sens. Sa renunti la relatia actuala pentru ca nu iti aduce altceva decat nesiguranta zilei de maine. Cum ai spus si tu, ai nevoie de o persoana care sa te sustina, sa te ajute, sa te iubeasca, nu de cineva care sa aiba nevoie de mai mult ajutor si sustinere decat tine.

Traiesti pentru tine, prin tine, nu pentru altii si prin altii. Aminteste-ti asta. Esti puternica, avand in vedere ca ai reusit sa treci peste doua boli grave si nu te-ai dat batuta. Nu este timpul sa te dai batuta acum. Ai incredere in tine si in fortele tale.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Unii oameni intr-adevar au destine mai grele... Sfaturile ce le primesti pot fi niste mici calmante dar nu iti imbunatatesc viata. Singura care poate sa schimbe ceva esti tu. Bineinteles ca si oamenii din jurul tau te pot sustine. Dar il ai si pe Dumnezeu care nu te paraseste niciodata, chiar daca de multe ori nu-l simti langa tine! El iti da viata si timpul tau curge prin el. Insa vad ca fiecare clipa care se scurge te doare. Si totusi mai vad inca un zambet in sufletul tau! Dezavantajul fizic este sporit de sovairea psihica si spirituala. La tine ploua de mult si nu se vede vreme buna la orizont. Si speranta se evapora. Dar te-ai vindecat acum, ai invins! Acum e soare! De ce nu profiti de el? In sufletul tau e primavara, iar tu chemi iarna inapoi. Cauta echilibrarea psihica. Calatoreste, viziteaza natura, manastiri, vorbeste cu batrani intelepti... Incarca-te cu bucuria vietii. Eu stiu ca sunt vorbe si nu te pot ajuta acum. Nu renunta la trecut, nu incerca sa uiti suferinta. Trebuie sa calmezi ritmul si sa deschizi sufletul! Trebuie sa inveti impreuna cu cel de langa tine care e scopul vietii, catre ce te indrepti. Este viata fizica cea mai importanta? Ea trebuie implinita? E greu sa ne impartim intre material si spiritual, dar macar periodic trebuie sa dam sufletului sansa sa zboare.

Toti suntem amenintati de pericole! Toti avem temeri si cateodata ne gandim cu oarecare ingrijorare la ce urmeaza. Ingrijorarea e o cale mai scurta spre implinirea temerilor. Increderea si credinta e calea catre reusita!

Stiu ca e greu, dar suntem oameni si trebuie sa incercam, impreuna!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

×