Sari la conținut
Forum Roportal
vesperala

Poezii de dragoste

Postări Recomandate

Pentru ..cineva..

 

Singura in noapte

imi pari o provocare

cu ochi verzi si multe taine

asa vrea sa te ating ,sa te cunosc

dar tu ,imi spui ca pleci

ca nu poti sta

si ce e si mai rau ..

iubesti pe cineva

numai pe mine nu..

trofeul tau ..de diamant

 

................. :tease:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

un alt fel de iubire...de ziua ei...

 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Rom

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

stiu ca nu e loc de dedicatii...dar vreau sa-i dedic aceasta poezie Vesperalei..aici...

 

Ce e amorul?

 

Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,

Căci mii de lacrimi nu-i ajung

Şi tot mai multe cere.

 

De-un semn

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

De unul singur

 

Gheorghe Tomozei

 

Am ajuns să respir de unul singur,

 

Editat de vesperala

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

N-AI SA POTI UITA...

 

 

 

 

 

de Omar Kayam

 

Te-ai dus,dar sufletul meu stie...

N-ui despartire pentru noi

Stiu,umbra mea o sa te-atie,

Pe orice drum vom fi noi doi...

 

 

Eu casa-ti sunt iti sunt si cale,

Duci chipul meu pe unde treci,

Patrund in gandurile tale

Si alta n-are loc in veci...

 

 

Orice privire de femeie

Va intalni privirea ta,

Tot ochii mei o sa-ti scanteie

Si-n fata pururi iti voi sta...

 

 

Oricate voci sa te-mpresoare,

Tot glasul meu vei auzi,

Voi fi in crengi dezmierdatoare

Si-n ochii noptilor tarzii...

 

 

De-as fi la orice departare,

Te-ajung si sufletu-ti ating,

La geamul tau sunt numai boare

Si vifor;geamul ti-l imping,

 

 

Patrund in clipa ta si-n casa

Si vijelie voi sufla,voi rascolii

Hartii pe masa si poate-ntreaga viata a ta

Si astfel...n-ai sa poti uita!...

Editat de lully

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

NEVOIA DE FERESTRE

 

 

sunt oamenii straini si parca nu se mai aduna

ca niste ziduri de beton fara ferestre,

n-ai unde sa cersesti un colt de vorba buna,

ori un pahar racoritor de bunaveste...

 

ni-i inima acum cu porti inalte catre strada,

ferestrele nu se deschid decat spre sine;

privirile ni-s fumurii ca geamul de parada

si ne ascundem lacrima de rau si bine.

 

asa ni-i de straina vremea,cand spre seara,

pe banca de la poarta inimii,uitata,

schimbam cu unul din vecini o lacrima amara,

ori spovedeam vreo bucurie capatata...

 

purtam in fiecare colt de suflet candelabre

i-atata sete de lumina un multime;

deschideti portile spre lume,ferecate,oarbe,

dati drumul la lumina peste-ntunecime.

 

nevoia de acum nu-i de benzina, ori de paine,

ci de ferestre larg deschise catre strada;

de oameni buni sezand la porti de inimi nestraine,

de brat prieten celui care sta sa cada...

 

iesiti din voi,ramaneti toata noaptea la ferestre,

turnati destul ulei in candele,spre afara.

sa fim lumina lina pe cararile terestre.

macar in dreptul casei noastre nimeni sa nu piara...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

DOAR NOI

 

a trecut vremea

si trece

ca visele pe care dimineata le uitam,

ca ploile anilor ce-au curs in trecut,

florile vietii se ofilesc

sub a trecerii vremilor bruma,

iar noi ramanem nimic

poate doar o trecere a vremii din urma...

 

ca totu-i trecator o stie pomul,frunza,floarea,

o spun atatea cruci peste mormine

si amintirea celor multi care au plecat

doar noi ne facem ca traim

si c-am uitat...

 

ca tot ce s-a nascut sub soare

e goana dupa vant,desertaciune,

o stim si noi,

o spune fiecare

cand seara multumim celui de sus

c-am mai trait un timp,

un fir din orizontul curs in departare.

 

ca fiecare zi e imprumut ceresc

si ca dobanda lui e clipa de mai bine,

o stim chiar de atunci cand zorii se desfac

si cand visarile sunt numai amintirea

clipelor ce vin

si-n drumul lor nebanuit se duc si tac.

 

doar noi ne facem ca traim

ori c-am uitat...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

"Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, Vara...

...trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec...

...si tremurul mainii care-l cauta...

...anii mei tineri au sunat a cantec...

...dar am trcut pe langa el cu dragostea de mana...

...si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear."

 

 

 

Ionel Teodoreanu-"LORELEI"

Editat de lully

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×