Sari la conținut
Forum Roportal
master_mind

Reteta succesului : relatiile interumane ?

Postări Recomandate

Putem zice ca cei care poseda cunostiintele necesare de a se analiza pe sine si de a putea eticheta sentimentele celorlalti au sansele cele mai mari de a reusi in viata ? Si daca IQ este independent de EQ ?

Personal cred ca in cele mai multe cazuri nu sunt independente desi acum depinde si domeniile de interese intru cat cineva care pasionat de matematica nu prea isi dezvolta EQ-ul iar studiile au aratat ca daca IQ nu poate fii dezvoltat decat 2-5% EQ poate cunoaste o dezvoltare foarte mare . Deasemenea din experienta si interactiunea cu persoane cu IQ f mare + studii am contatat ca acestia au oarecum dificultati de socializare iar motivele pot fii de la faptul ca ce se discuta nu succinta atentia celui cu IQ mare pana la inganfare in care cel mai "destept" nu coboara sub un anumit nivel.

:bear:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Foarte fain topicul mai master, ca de obicei :bear: Si mi-am adus aminte ca am luat o carte chiar despre EQ dar din pacate nu am reusit inca sa o citesc :doh:

Nu posed cunostinte stiintifice pe aceasta tema, dar pot vorbi din experienta personala. Fara modestie :( pot sa zic ca am un IQ ridicat, ca am studii, deci ca sunt o persoana cu inteligenta peste medie. Insa, EQ mi-a dat mari batai de cap, pentru ca inteligenta emotionala mi se pare mie ca cere foarte multa munca cu propria persoana si cunostinte pe care nu le dobandesti la scoala si nici societatea nu prea te incurajeaza sa iti dezvolti acest tip de inteligenta.

Apoi, cred ca este mai simplu sa te ocupi de chestiuni exterioare, clare, care pot varia in limite stabilite stiintific decat de chestiuni care tin de emotie si care variaza in limite de obicei necunoscute sau pe care le poti intui dupa o anumita cantitate de experienta cu propria persoana si cu ceilalti.

Ceea ce am observat a fost ca:

1. in momentul in care am inceput sa lucrez la partea emotionala, viata mi s-a imbunatatit mult, desi mai am inca multe de facut in directia asta.

2. Persoanele inteligente + studii de care vb tu au tendinta de a deveni putin (sau mai mult) arogante, de a se supraprecia si in domeniile in care nu sunt neaparat pregatiti si de aici o relationare deficitara cu cei din jur.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

cunosc o fata care cred ca are un EQ imens (si IQ-u cred ca-i tot pe acolo) si tinandu-ma eu dupa ea, m-a ajutat sa o dezvolt si pe a mea

stiam ca exista ceva de genul EQ dar eu i-am spus maturitate emotionala

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Super interesant subiectul..si mie mi-a dat multe batai de cap aceasta problema. Personal cred ca EQ-ul am reusit sa mi-l ridic destul de mult in ultima vreme, desi mai am inca muuult de lucru. Mult timp am suferit din cauza proastei relationari cu cei din jur..si inca mai sufar din cauza asta. Cred ca fiecare se maturizeaza in rtitmul sau, pentru ca am vazut si pusti de liceu cu o incredere in ei si o capacitate de face fata problemelor de viata destul de ridicate. Ma refer la cei inteligenti, nu la persoane "over-confident", cu alte cuvinte cu o apreciere de sine exagerata.

Nu sunt de acord ca cei cu un IQ superior relationeaza mai prost decat ceilalti. Eu ma invart intr-un mediu de oameni inteligenti, intelectuali, care comunica foarte bine. Doar ca se discuta "la un alt nivel". ..simtul umorului este de alt tip..discutiile intr-o anumita sfera etc.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

In ultima vreme am citit multe articole despre EQ.

Si mi-a cam captat atentia.

Sunt o gramada de teste, posibilitati de a-ti dezvolta EQ-ul...cursuri si nu numai.

Dar am aflat ce sunt oamenii care se nasc cu un nivel ridicat de EQ.

De ce oare.Sau cum?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Sincer personal deja nu mai stiu cum a fost , mai intai oul sau gaina , si anume ca am invatat din experienta si apoi le-am regasit in carti sau viceversa . Eu cred ca interactiunea de la o varsta frageda ,poate chiar de nevoie , de a interactiona te ajuta sa-ti dezvolti EQ-ul , deasemenea subscriu la sporturile de echipa , la voluntariat si la limbaj non-verbal. Personal afisez un loc dur ,rece ,transant de aceea nu multe persoane se incumeta sa vina sa discute cu mine daca ma vad fata in fata , treaba lor ele pierd eu fac asta doar pentru a nu pierde timpul cu toti care nu au interese nobile . Au des expresia : " prima data cand te-am vazut pareai inabordabil etc" am constat ca e mai bine sa suprinzi placut decat neplacut . Ca sa nu mai povestesc ca de cand studiez relatiile interumane si tot ce tine stiu sa vad cine ma place cine nu, cine ma agreeaz , cine ma iubeste , ce interese manifesta cei din jurul meu etc .Acum mai e de lucrat la partea de autocontrol ca asa cum zicea ceva ma port des ca lupul moralist adica zic ce e bine sa faci dar eu nu fac :flowers: ups se mai intampla .

 

Studiile au aratat ca de multe ori multi cu IQ de peste 140 lucreaza pentru unii cu IQ de 100 .Deasemenea fapt constat de mine la mensa-romania persoanele cu IQ f mare nu prea stapanesc acest capitol dar tind sa cred ca multi iti dau seama si incep sa reduca din acest handicap. As expune cateva situatii :

 

-profesoara 30 de ani , f desteapta , frustrata desi are sot de faptul ca nu si-a putut "trai" copilaria/adolescenta pentru ca a studiat foarte multe , a studiat deoarece era complexata ca nu arata bine si s-a refugiat in carti .

concluzia : cineva datorita unor esecuri poate creea o lume a lui sau se poate refugia in carti ...dar toate pana la o limita

- sudent fara bani foarte destept (dotarea naturii ) intru cat nu isi permite sa "guste" din frumusetea varstei si cu convingerea ca traieste intr-o societ condusa de bani si lux se refugiaza in invatat pentru obtinerea elementelor necesare sau care ii folosesc sa acceada la societate

- deprimare , anxietatea , fobia fata de socializare toate duc la izolarea de societate

Din pacate societatea este vazuta de toti oamenii sau majoritatea ca reperul unic ca importanta si etalon principal (ex concret : daca in anii 70-80 moda era prezentat de femei plinute-bine dezvoltate , in prezent mult persoane devin anorexice doar pentru a corespunde cu "piata"/moda )

 

S-a pus la un moment dat semnul egal intre manipulare si EQ desi din pct meu de vedere e total eronat intru cat pot avea EQ mare lasand liberul arbitru celui cu care interactionez ...desi personal am fost tentat de multe ori de a nu lasa acest drept moral fundamental , dar acum depinde de educatie cultura si de scop , si anume vrei sa ai o femeie/barbat doar pentru corp/bani etc atunci normal ca daca ai cunostiintele necesare dar o crestere precare apelezi la asemenea practici pe care personal nu le consider mai prejos de "leacuri vrajitoresti de dragoste" ci doar cu mai bune rezultate.

 

Broscuta carte se numea cumva : inteligenta emotionala - daniel goleman ???

 

In ultima vreme am citit multe articole despre EQ.

Si mi-a cam captat atentia.

Sunt o gramada de teste, posibilitati de a-ti dezvolta EQ-ul...cursuri si nu numai.

Dar am aflat ce sunt oamenii care se nasc cu un nivel ridicat de EQ.

De ce oare.Sau cum?

personal nu cred asemenea teste , e cam greu sa stabilesti EQ , cele pentru dezvoltare da de acord cu ele . exista mai multe variante legat de cei care se nasc cu EQ mare : tine de neurogenetica si anume ca pentru EQ e responsabila o anume parte a creierului n-as vrea sa detaliez pentru ca-mi scapa amanunte dar cert e cum o sa vezi in alt topi care il deschid imediat ca aceasta parte specializata si responsabila pentru EQ poate cunoaste diverite stadii de dezvoltare . Au existat cazuri cand in urma extirparii anumitor parti din creier datorita unor tumori pacientii au ramas "nesimtitori" fara a mai simti emotiile nici pozitive nici negative .

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Da :phone: Am auzit numai de bine de cartea asta, dar la naiba cu timpul si cu Tv-ul si cu ...roportalul (mai nou) :beee:

da adevarat e foarte interesanta dar citesto in combinatie cu ceva plansetele care iti explica partile creierului pentru ca e greoaie si prezinta termeni neurologici. daca vrei poti . eu dau oricand TV-ul pe o carte si asta si fac iar ca sursa de informare la zi poti folosi lejer ziarele on-line :P . Personal iti recomand si Anthony Robbins - Putere nemargitia si mai multe de la amaltea

:brunette:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

bravo tie, eu zilnic ma simt vinovata ca nu acord timp preocuparilor de genul cititului (pe vremuri faceam asta cu orele, zilnic, iar cand munceam, citeam in metrou, autobuz, peste tot). Si recunosc ca o vreme nu mi-a fost indicata lectura aproape de nici un fel, singura mea lectura fiind jurnalele proprii cu ocazia terapiei si scris mult, cat cuprinde (poate public manualul anxiosului :) ). Insa acum, imi gasesc jalnica scuza numita lipsa timpului si oboseala foarte mare. Dar hai ca reusesti sa ma incurajezi suficient, asa ca o sa ma apuc iar de "sportul" asta. Daca merge, dau o bere tie si 2 mie (ca eu am fost cu vointa :ok: ).

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Putem zice ca cei care poseda cunostiintele necesare de a se analiza pe sine si de a putea eticheta sentimentele celorlalti au sansele cele mai mari de a reusi in viata ?

Mi-am dezvoltat aceste capacitati (a se analiza pe sine si de a putea eticheta sentimentele celorlalti) de vreo 15 ani. Am obtinut succese destul de mari, dar din pacate nu m-a interesat succesul in viata, succesul in societate. M-a interesat echilibrul meu interior, starea de sanatate, etc...

Abia de vreo cateva luni mi-am pus problema relationarii cu ceilalti, in sensul de a obtine succes in viata ca job bun, bani, relatii mai stranse cu oamenii, etc....

Am denumit acest proces , de a-mi analiza emotiile si starile psihice ca fiind "vocea interioara" - este o metafora, nu o voce ce se aude.

Am fost foarte surprins cand Daniel Goleman a pus bezele acestei idei de "inteligenta emotionala", este practic ceea ce eu numam "voce interioara", dar pusa pe niste baze stiintifice, psihologice. Eu am pornit sa-mi analizez starile in urma citirii anumitor tehnici orientale de auto-cunoastere, deci un fel de misticism.

Am inceput, chiar de cateva saptamani, "sa gasesc o paralele" intre ceea ce au spus niste mistici (anumite cai indiene si toltecii - vezi cartile lui Carlos Castaneda) si ceea ce promoveaza psihologia moderna. Deja am gasit niste puncte comune, dar este ceva mai dificil datorita limbajului. Sunt traduceri din alte limbi si in plus, toltecii si orientalii, folosesc un limbaj din vechime, sarac in cuvinte expresive. Dar, in masura timpului liber, ma straduiesc :))

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

×