mariuschm 0 Raportează post Postat Decembrie 9, 2004 ...Putin control este necesar. ... foarte adevarat ... de la a asculta pe cei care te iubesc si pina la ai minti pentru a face nus' ce prostie ... nu e decit un pas ... iar drumul in viata se schimba radical ... :) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
D3us 0 Raportează post Postat Decembrie 9, 2004 Cunosc persoane "tinute sub papuc", iar cand au "scapat" sa-a ales praful de ei. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
globalix 0 Raportează post Postat Decembrie 17, 2004 ,acum cred ca nu am gresit,suntem f. buni prieteni,climatul de incredere si iubire sa-a pastrat in ani. Sunt de acord . Fara dragoste si incredere nu realizezi nimic.Dialogul sincer este acela care conduce la rezultate extraordinare. Si ar mai fi ceva ,responsabilitatea,participarea la tot ce priveste familia. De aici vin resursele de intelegere reciproca. Constientizarea faptului ca viata reala este diferita de fantasmagoriile prezentate pe post de solutii miraculoase. Este o tema foarte generoasa care nu poate fi epuizata prin cateva fraze mai mult sau mai putin pertinente. Interesanta este perspectiva adolescentilor, aceiasi si totusi diferita vazuta prin prisma individualitatii fiecaruia. Si totusi in concluzie "daca dragoste nu e,nimic nu e..." pentru ca "iubirea este aceea care misca soarele si ceilalti astri" Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
yWAn 0 Raportează post Postat Decembrie 20, 2004 Indiferent ce varsta am avea,stim f bine ca parintii obisnuiesc sa ne spuna ce sa facem si ce sa nu facem.Ce parere aveti despre acest lucru? O sa intelegi si tu cand vei ajunge parinte,asta este mai mult ca sigur! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
wishmaster 0 Raportează post Postat Decembrie 21, 2004 sunt absolut independent de ai mei parinti inca de la vreo 10 ani...de atunci nu ii mai intereseaza ce fac si cum fac?cred ca nu e normal dar nici nu ma plang.....prefer libertatea...totala! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
globalix 0 Raportează post Postat Decembrie 22, 2004 sunt absolut independent de ai mei parinti inca de la vreo 10 ani...de atunci nu ii mai intereseaza ce fac si cum fac?cred ca nu e normal dar nici nu ma plang.....prefer libertatea...totala! Esti un trist exemplu de cum nu trebuie sa fie relatiile familie- copii. Din vehementa spuselor tale transpare indubitabil frustrarea de a nu fi precum ceilalti. Poate nu ar fi prea tarziu sa cautati impreuna resursele necesare unei minime coabitari (ca tot este actual termenul). Uite un bun prilej este tocmai Craciunul care este prin traditie sarbatoarea care reuneste familia . Indemnul tau la iresponsabilitate in numele libertatii absolute il iau ca pe o gluma. Libertate nu este acelasi lucru cu libertinajul. A fi liber inseamna sa constientizezi acest lucru si sa stii ca inseamna o intreaga suma de responsabilitati liber asumate. :dee :dee :dee Craciun Fericit Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
mariuschm 0 Raportează post Postat Decembrie 22, 2004 ....prefer libertatea...totala! ... dar oare poate fi vorba de libertate? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
wishmaster 0 Raportează post Postat Decembrie 23, 2004 desi nici prin cap nu imi trecea sa ma folosesc de craciun ca de o ocazie pentru reconciliere cu familia..nici nu am cum...sunt tare departe de casa...printre straini! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
monique 1 Raportează post Postat Decembrie 24, 2004 Aici nu esti printre straini... astfel ca iti doresc un sincer si calduros "La Multi Ani!" alaturi de traditionalul "Craciun Fericit!" :) :) :) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amarena 13821 Raportează post Postat August 15, 2006 (editat) Oho, ce topic vechi si ce useri vechi :flowers: Fiindca tot veni vorba, eu n-amavut deloc o relatie bazata pe incredere reciproca cu parintii, ba dimpotriva. Probabil, din punctele de vedere ale tuturor, intemeiata. Dar a fost rezultatul firesc al racelii, lipsei de comunicare, relatii strict de genul "eu sunt seful, vezi-ti lungul nasului". Acum am copii, au 4 ani si mor de frica, intru in panica pentru ca nu stiu cum sa fac si ce trebuie sa zic ca sa incep de pe acum sa-i modelez in sensul unei relatii cordiale, vreau sa le fiu prietena si sa nu le fie teama sa vina la mine cu orice fel de problema, inclusiv sentimentala, pentru ca astea sunt tragedii mari la varste fragede. Am inceput prin a-mi tine cuvantul fata de ei, nu zic nimic care sa nu aiba acoperire si-mi respect orice promisiune, iar daca, din motive obiective, nu pot, le explic si-mi exprim regretul, reinnoind promisiunea pentru alta data. Am rugamintea fierbinte pentru parintii cu copii pana in varsta preadolescenta, care au relatii bune cu copiii proprii, sa MA-NVATATI SI PE MINEEEEE!!! Ca-s disperata!!! Nu prea am cum sa-mi procur carti si despre timp de citit nici pomeneala... Difera educatia data baietilor de cea data fetelor? Astept opinii din ambele sensuri. Sper ca am relansat topicul. Editat August 15, 2006 de Amarena Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
