Sari la conținut
Forum Roportal
OacOac

Dreptul de a fi mama

Evaluează acest topic

Dreptul de a fi mama  

156 membri au votat

  1. 1. Sunt pregatita acum sa am un copil

    • Da
      66
    • Nu
      93
  2. 2. Sunt deja gravida

    • Da
      15
    • Nu
      144
  3. 3. Am deja copii acasa

    • 1
      40
    • 2
      15
    • >3
      7
    • nu e cazul
      97


Postări Recomandate

Buna, imi pare rau dar intre casa si naveta constanta la spital nu prea am mai intrat sa dau vesti. Elisa va implini in curand (29 octombrie) o luna, de fapt va ajunge de la minus doua luni si la minus o luna si. Starea ei, este stabila si avea acu vreo 3 zile 1,320 de kg. Creste incet. Respira neasistata, CT-urile dupa cate mi-au spus arata ok, acu ne luptam cu balonarea, colicii? A facut ultima saptamana o mica infectie (pt care a primit antibiotic), a cam dat afara mancarea si am fost ingrijorata. I-au scazut inapoi portia de mancare si a fost hranita si intravenos, in ciuda acestui fapt a luat totusi in greutate. Eu, dupa impresia mea, i-au urcat cam rapid portia de mancare, dar nu pot sti.

Desigur, in ciuda masurilor, ma gandesc ca era imposibil sa nu faca o mica raceala si infectie, dar acu am fi pt moment out of the woods si sa speram ca facu si niste anticorpi. Febra nu a avut, dar era cam fara vlaga si si eu, in ciuda oricaror asigurari din partea personalului.

Ea pe mai departe trebuie sa invete sa mance singura, eu oricum nu as fi putut sa o alaptez, dar la prematuritatea ei si de puteam ii era bagat cu sonda. incetul cu incetul invata sa accepte sticluta (la inceput nu stia nici asta), am invatat sa fiu mai curajoasa in a o schimba, a o imbraca in haine de nou nascut in care tot inoata, asta in ciuda cablurilor si prin usile incubatorului,  mi-o dau in brate...pun pe piept (desigur cat permit cablurile ei, un fel de bonding numit Kangoroo care). Parca invatam sa fim mai obisnuite una cu alta, vad cum imi recunoaste vocea decum intru in salon.

De stat cred ca sta macar pana la data preconizata de nastere....daca toate merg bine tre sa ia inca un kilogram, sa mance singura din sticluta, sa isi mentina singura temperatura corpului, sa o mute din incubator in patut, de respirat o face singura din a treia zi.

Mie imi place sa cred ca prognosticul e pozitiv......desigur cred asta pt ca nu pot crede altceva, ca sa mai putem o luna, max 6 saptamani.

Va multumesc de urari, da in loc de sagetatoare a iesit balanta. Asta este. :)))


Cat de mine, de a doua zi dupa externare mi se stabiliza tensiunea arteriala...am continuat sa iau tabletele pana cand a ajuns in pic cam mica si am sunat medicul care a zis ca daca e in regula le pot lasa. In regula a zis ca inseamna pana in 130/80 in partea mare. A cam durat 10 zile pana mi s-a restabilit tensiunea si dupa cate am aflat din scrisoarea de externare diagnosticul oficial fu ca facusem preeclampsie severa si era unica modalitate de interventie care sa permita posibilitatea unui deznodamant pozitiv pt mama si copil.

Acu viitoru mai vedem si noi ce aduce.


Numele este Elisa (care era oricum in plan la fata)- Andreea (pt ca se nascu de ziua surorii mele mai mici Andreea si am rezolvat si treaba ortodoxa cu numele de sfant sa nu ridicam lumea in cap).

Botezul candva in primvara cand are taica-sau concediu de la firma, este si ea mai mare si am si eu nervi de organizare si chef de petrecere.

Editat de Kilkoana
  • Upvote 7

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ma bucur sa citesc vestile bune. Astept ziua in care ne anunti ca a ajuns cu bine acasa. Vrem si poze atunci, desigur. :D 

Dumnezeu sa va ocroteasca! Ai grija de tine. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

ma bucur ca ti-ai facut timp sa ne spui de voi. si ma bucur si mai tare sa Aud ca sunteti mai bine, simt in mesajul tau ca esti mai sigura pe tine si mai optimista, ceea ce e foarte bine. acum e o chestiune de timp si nervi . o sa vezi ce se schimba totul cand ajungi cu ea acasa si o sa fiti numai voi doua, taica-su e pasager de la munca doar. asa era si al meu si fii-mea e o 'fata lu' mama' de n-ai vazut.

 

te recunoaste imediat ce te aude, absolut! te-a auzit din burta cand era, iti recunoaste mirosul, e bine sa nu fol parfumuri si deo in perioada asta. vorbeste cu ea mult si canta-i un cantec pe care sa il asocieze cu tine, o sa vezi cum reactioneaza la cantec.

 

va doresc sanatate multa si putere, kilko!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Bună. ..in tren către casă de la vizita zilnică la spital...is multe multe. In primul rând are 1,746 kg intre timp si a fost mutată din incubator intr-un pătuț încălzit in drumul către pătuț normal. Este încă balonata si intr-o zi mânca mai bine, alta nu...in consecință uneori are sonda de hrănire alteori nu. De obicei deja măcar o parte a mâncării o execută din sticluță. Mâine aflu si cat a crescut în lungime. Ultima dată avea 40 de cm dar asta se măsoară doar o dată pe luna spre deosebire de greutate care e măsurată la două zile. In rest cu zile bune si rele înaintăm încet

Poza de ieri.

Desigur toate is f noi pt mine, care nu a avut nici copil la termen, dar prematur. Si am inca mult de învățat.

post-27967-0-23685500-1478105778_thumb.jpg

Editat de Kilkoana
  • Upvote 6

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ce frumos zambeste in somn.

Se simte iubita, de aceea!

 

Multa multa sanatate in continuare!

Sunteti niste invingatoare!

Perioada aceasta este grea, dar unica si extraordinar de frumoasa.

Mai presus de toate, acum esti mamica. Si din instinct vei sti mereu ce ai de facut.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Kilko, sanatate multa si imbratisari dragi!


cum a fost la mine in ultima vreme? cam asa...e in engleza ca e pe pagina mea de FB, daca e problema se poate sterge
 

It's been 3 days since I found Alexandra lifeless on the kitchen floor and even if she is doing well now, my world has stopped since then. It was just another normal morning after breakfast where she was playing on the kitchen floor with her friend. They both got some Tupperware boxes to play with while I was cleaning after the breakfast serving when it all started... I was 1m from them at all the time doing my things, but my eyes were on them also. I suddenly saw Alexandra lying on the floor with no reaction, just getting white / blue around her mouth and nose. I've realized that something is really wrong and I got her up from the floor to see what's going on. She was not breathing...No heartbeat, no breathing, no nothing. Millions of thoughts went through my mind, none of them positive. I got her back on the floor and I've start right away to give her CPR, don't know exactly how many rounds, but it took me a while to get a reaction from her. I've managed to get my cellphone and called an ambulance, it was so difficult to tell the address, I was just screaming mad at them to get here 'now' because my child is dead. I've put them on the speaker and got on with CPR until Alex started to breath on her own and open her eyes. I've heard the ambulance sirens and right in that moment I've lost it. Couldn't do/say/think anything. I was in shock and everything stopped , I was able to see them taking Alex from my arms, but what they were saying I don't remember hearing. They took us at the hospital and made sure that Alexandra was stabil. They run all the possible tests they were able to run, everything was ok with my girl. We've spent the night in the hospital under observation and we had a talk with the doctors the day after. Stomach reflux is the only explication they found, the food got back from the stomach and went to the breathing canals, making them to shut down in defense.
Alexandra is doing well now, she's back to her regular her self and this makes us unbelievable happy.
I write about this because I wanna rise awareness about CPR and how important is it. You can save lives and you never know when you might need it. I was lucky to read/see/know something about it, but I'm sure gonna go to get updated and learn more. We should have First Aid classes in schools and we should care more about wanting to learn about CPR.
I hope that none of you ever needs to give a CPR procedure, but that you all know how to if necessary.

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Sora mea a patit asa ceva cu primul copil. Era ceva mai mica ca varsta Nu a supravietuit.  Nu stia nici cpr nici heimlich, plus ca s-a intamplat noaptea, in somn.

Bine ca e bine copila! Aveti grija de voi. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Teribil de trist, imi pare rau sa aud ce i s.a întâmplat surorii tale!

 

Am fost deja la psiholog, m.a vazut un psiholog cat eram un spital cu Alex, basca mi.au oferit sa revin să stam de vb

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Multumesc. 

 

Sa te duci. Asemenea trauma emotionala se vindeca greu si o resimti in timp. Dar, cu ajutor si incredere, se vindeca. 


Sa pupi ochioasa din partea mea.  :airkiss:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

15 noiembrie 2016...cu 47 de cm si 2094 de grame azi ne externeaza. Cum o fi afară din siguranță nu stiu dar aștept sa aflu. Ce se poate da la astia asa de mici cand is constipati? Schimb laptele? Aștept armata de doctori pt toate întâlnirile lumii și apoi plecam

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×