Sari la conținut
Forum Roportal

Evaluează acest topic

Cum scapam de panica  

133 membri au votat

  1. 1. Ai tahicardie?

    • da
      31
    • nu
      39
    • cateodata
      51
    • niciodata
      12
  2. 2. Ai vertij,ameteli?

    • da
      47
    • nu
      26
    • cateodata
      52
    • niciodata
      8
  3. 3. Transpiri abundent si te sufoci?

    • da
      24
    • nu
      48
    • cateodata
      51
    • niciodata
      10


Postări Recomandate

Eu cred ca ar trebui sa iti accepti fricile, sa le lasi sa treaca prin tine si sa le recunosti.

Apoi, dupa ce le cunosti bine de tot, sa incepi sa le controlezi.

Apoi, sa incepi detasarea - nu ai nevoie de acele frici, chiar daca mai revin cateodata, nu te reprezinta, refuzi sa le hranesti.

Si sa nu mai faci niciodata din tantar armasar. Uneori, pur si simplu vor reveni pt scurt timp si e perfect normal sa fie asa. Adn-ul tau insa va sti cum sa le combata in timp optim deja.

 

Cam astia sunt pasii.

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Este o problemă medicală cu un trecut urât, dar in zilele noastre rata de vindecare este de aproape 100%.

Aerul curat de munte inalt este primul medicament natural si un amestec facut din muguri de brad (culesi devreme in primavara) cu miere si ceva alcool fermentat.

Regenereza tot corpul.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Intru și eu în discuție și întreb: sunt persoane care pot trece intr-adevăr de stările astea, de senzațiile astea? De doua luni sunt total schimbata: atacuri de panica, ipohondrie, anxietate. Stările mi-au fost afectate și de faptul ca a trebuit sa stau internata o luna jumătate pentru TBC, cu anumite complicații la ficat. Am ajuns sa nu-mi mai fac planuri, sa am gânduri negre, sa plang, sa nu dorm. Doar stau și astept sa treacă coșmarul, închisă și fricoasa, exagerat de fricoasa. Orice lucru: chiar sa mananc și am impresia ca m-as putea îneca. Auzind știrile, ma gandesc: dacă mi se întâmplă și mie asta? Plâng uneori sfâșietor când nu-mi pot imagina lumea de afara spitalului, când ma gândesc la ... nici nu vreau sa spun cuvântul. Ma tem sa nu fie defapt presimțire. Mi-e frica, tare frica și plâng și nu pot dormi. Am început sa am mare grija la ce mănânc, sa-mi dezinfectez mâinile tot mai des, sa fiu atenta la fiecare lucru, ce înainte nu băgăm în seama. Îmi poate spune și mie cineva cum a reușit sa treacă peste stări de astea?

da-mi adresa ta de mail sau ceva sa luam legatura , vreau sa discut ceva cu tine in privat

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
La 05.04.2017 la 21:53, Stu' a spus:

Eu cred ca ar trebui sa iti accepti fricile, sa le lasi sa treaca prin tine si sa le recunosti.

Apoi, dupa ce le cunosti bine de tot, sa incepi sa le controlezi.

Apoi, sa incepi detasarea - nu ai nevoie de acele frici, chiar daca mai revin cateodata, nu te reprezinta, refuzi sa le hranesti.

Si sa nu mai faci niciodata din tantar armasar. Uneori, pur si simplu vor reveni pt scurt timp si e perfect normal sa fie asa. Adn-ul tau insa va sti cum sa le combata in timp optim deja.

 

Cam astia sunt pasii.

Sa treaca prin tine, nu peste tine, bine punctat. E pacat sa nu profit si de frici. Fricile te pot face sa atingi paroxismul fiintei, limitat, ce-i drept, dar care poate avea ecou pentru individul in cauza ( anxiosul)  si pentru umanitate. À nu se considéra ça cele mai mari inventii nu au fost la inceput sub stratul unei frici incomensurable. Cand initiativa coexista cu frica, se poate ajunge la ceva spectaculos. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×