Sari la conținut
Forum Roportal
panterutaneagra

Ceva ce ma obsedeaza...

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Am fost colegi. Ne-am apropiat usor-usor. Am devenit amici. Vorbeam despre orice. Si intelegeam, intuiam totul la celalalt. Si tot timpul aveam tendinta de a ne lua de mana, de a ne mangaia pe par...

 

De cateva ori m-a luat in brate. Asa, din senin. Si pentru mine se oprea timpul in loc. Acolo ma simteam in siguranta. Orice era in jur disparea.

 

Mi-a facut avansuri la un moment dat. Eu aveam o relatie stabila.

Nu a insistat prea mult, pentru ca eu ii spusesem, intr-o discutie de principiu, ca nu imi pot insela partenerul.

 

El avea relatii pasagere. Era marcat de o iubire apusa.

Si totusi, am inceput sa-mi dau seama ca nu am mai simtit asa ceva cu nimeni. Pur si simplu ma atragea ca un magnet. Mi se stergeau toate gandurile. Nici nu trebuia sa-mi spuna nimic. Doar sa fie prin preajma.

 

Intr-o seara am ramas mai mult singuri. M-a pupat de mai multe ori pe obraz, m-a luat in brate si am ramas imbratisati un timp. Atat. La cateva zile, vazand ca nu da nici un semn, i-am scris un mesaj sa iesim la o bere (eram amici, nu era nimic rau in asta). Mi-a raspuns ca nu-si poate asuma nici un angajament.

 

Si atunci ceva s-a rupt. Vorbeste cu mine foarte politicos, rece. Acum doar ne uram toate cele de Craciun, Pasti, zile de nastere. Ultima oara cand m-a sunat mi-a spus la sfarsit "Te pup! Vorbim". Dar asta s-a intamplat acum cateva luni si nu am mai vorbit de atunci...

 

Uneori reusesc sa nu ma mai gandesc la el... Dar de multe ori imi vine in minte intrebarea obsesiva: Cu ce am gresit? Ce am facut sau ce nu am facut?

 

Imi lipseste, in primul rand ca amic. Imi vine uneori sa-i scriu, sa-l sun... Dar ce sa-i spun?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Am fost colegi. Ne-am apropiat usor-usor. Am devenit amici. Vorbeam despre orice. Si intelegeam, intuiam totul la celalalt. Si tot timpul aveam tendinta de a ne lua de mana, de a ne mangaia pe par...

 

De cateva ori m-a luat in brate. Asa, din senin. Si pentru mine se oprea timpul in loc. Acolo ma simteam in siguranta. Orice era in jur disparea.

 

Mi-a facut avansuri la un moment dat. Eu aveam o relatie stabila.

Nu a insistat prea mult, pentru ca eu ii spusesem, intr-o discutie de principiu, ca nu imi pot insela partenerul.

 

El avea relatii pasagere. Era marcat de o iubire apusa.

Si totusi, am inceput sa-mi dau seama ca nu am mai simtit asa ceva cu nimeni. Pur si simplu ma atragea ca un magnet. Mi se stergeau toate gandurile. Nici nu trebuia sa-mi spuna nimic. Doar sa fie prin preajma.

 

Intr-o seara am ramas mai mult singuri. M-a pupat de mai multe ori pe obraz, m-a luat in brate si am ramas imbratisati un timp. Atat. La cateva zile, vazand ca nu da nici un semn, i-am scris un mesaj sa iesim la o bere (eram amici, nu era nimic rau in asta). Mi-a raspuns ca nu-si poate asuma nici un angajament.

 

Si atunci ceva s-a rupt. Vorbeste cu mine foarte politicos, rece. Acum doar ne uram toate cele de Craciun, Pasti, zile de nastere. Ultima oara cand m-a sunat mi-a spus la sfarsit "Te pup! Vorbim". Dar asta s-a intamplat acum cateva luni si nu am mai vorbit de atunci...

 

Uneori reusesc sa nu ma mai gandesc la el... Dar de multe ori imi vine in minte intrebarea obsesiva: Cu ce am gresit? Ce am facut sau ce nu am facut?

 

Imi lipseste, in primul rand ca amic. Imi vine uneori sa-i scriu, sa-l sun... Dar ce sa-i spun?

 

asta este!

intre voi se infiripase ceva ce era mai mult decat o amicitie dar... stii ca este o vorba aia ... "nu lasa pe maine ce poti face azi"! ... ati avut "un tren" care "a stationat la voi in gara" pentru ceva timp si apoi a plecat mai departe! a fost sansa voastra dar voi nu ati bagat-o in seama! in viata toate trebuiesc facute la timpul lor sau .... poate asa a fost sa fie! :flowers:

totusi .... "incercarea moarte n-are!"

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Off-topic:

Bai costy, NU MAI DA QUOTE LA TOT MESAJUL!!!

Ajunge ca dau scroll o data, nu-mi mai trebuie sa-l vad de n-spemii de ori.

Mai da-o incolo de treaba.

 

On-topic:

El a incercat, a vrut sa-ti fie aproape. Tu te ascunzi in spatele ideii de amicitie. Incearca sa vezi imaginea de ansamblu, nu doar ce iti convine tie.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Stii ca se zice ca roata intotdeauna se intoarce. Ce sa-ti fac, daca nu ai stiut sa profiti la timp, crezi ca el statea sa te astepte pe tine la infinit? Degeaba te mai gandesti acum. Lamentarile sunt tardive. Vezi-ti de viata ta.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Parerea mea este ca nu iti lipseste deloc ca amic...vorba lu' master: ti'ai fi dorit o relatie mai mult decat ...platonica, sa nu zic altfel cu el...si nu te condamna pentru asta, e o reactie fireasca... :lol2:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Uneori reusesc sa nu ma mai gandesc la el... Dar de multe ori imi vine in minte intrebarea obsesiva: Cu ce am gresit? Ce am facut sau ce nu am facut?

 

Imi lipseste, in primul rand ca amic. Imi vine uneori sa-i scriu, sa-l sun... Dar ce sa-i spun?

 

pai... nu ai gresit cu nimic, exceptand faptul ca i-ai prermis sa se aproprie de tine... aceea imbratisare, poate ascunde mult mai mult decat crezi; faptul ca tu aveai o relatie, a impus din partea lui o anumita conduita,o renuntare constienta la amicitia voastra... tocmai pentru a-ti "menaja" relatia ta existenta .

 

ce sa-i spui ?... ca timpul , soarta nu ii e favorabila?

poti doar sa-i amintesti ca iti lipseste amicitia lui... dar efectul poate fi impredictibil pentru amandoi.

:lol2:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ce sa-i spui ?... ca timpul , soarta nu ii e favorabila?

poti doar sa-i amintesti ca iti lipseste amicitia lui... dar efectul poate fi impredictibil pentru amandoi.

:lol2:

 

Esti sigur ca ei ii lipseste amicitia lui? Daca ar fi fost asa, nu ar mai fi postat ea acest topic. Ea il vrea inapoi, dar nu ca amic. :lol2:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Esti sigur ca ei ii lipseste amicitia lui? Daca ar fi fost asa, nu ar mai fi postat ea acest topic. Ea il vrea inapoi, dar nu ca amic. :o:

 

Imi lipseste in toate felurile. Spun ca imi lipseste in primul rand ca amic, pentru ca tot ce a fost intre noi asa ar putea fi numit. Dar, daca stau sa ma gandesc, dupa ultimele evenimente, nici nu mai stiu daca am fost amici. Daca nu cumva el era atras de mine si eu eram oarba. Daca nu cumva el a inteles faptul ca atunci, dupa ce ne-am imbratisat, eu l-am pupat iar pe obraz si am plecat, ca pe un refuz. Asta ar explica de ce ma evita in ultimul timp. A devenit rece, foarte politicos. La unele mesaje nici nu mi-a raspuns. La intalnirile de grup, cu prieteni comuni, nu mai participa de mult, motivand ca este super ocupat.

 

O prietena a mea spune ca se pare ca a fost o neintelegere atunci si ca, daca chiar m-ar fi dorit, nu ar fi stat departe de mine. Si atunci, daca NU m-a dorit, eram apropiati pentru ca eram amici?

 

Sunt foarte confuza, dupa cum vedeti. Si mi-e foarte teama sa nu fi pierdut o mare sansa.

 

Acum il vreau langa mine, pentru ca mi-am dat seama, pana la urma, ca ma atrage ca un magnet. Nu am mai simtit cu nici un barbat asa ceva.

 

Si ca sa nu mai fie nici o neintelegere, imi vine sa ii spun "Hei, ma indragostisem de tine.". Dar teama de ridicol e uriasa.

 

Of, of...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Se pare ca trenul asta l-ai pierdut. Las' ca trece... cu timpul.

Incearca sa privesti in jurul tau, cu siguranta vei simti asta si pentru altcineva.

Fa-ti viata! :o:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator
Acest topic este acum închis pentru alte răspunsuri.

×