cristinutza22 0 Raportează post Postat August 11, 2006 Buna ziua tuturor! M-am inregistrat de foarte curand pe forum,pentru a cere niste sfaturi. Sunt casatorita de un an jumatate cu un barbat pe care il iubesc.El este cu 10 ani mai in varsta ca mine,insa diferenta de varsta pe care o consider acceptabila nu ne-a creeat probleme. El nu este de origine romana,este asiatic,si ma gandesc ca poate de aici au venit anumite probleme in relatia noastra. Sunt un pic descurajata si caut sfat de la persoane care au trecut printr-o situatie asemanatoare. La inceput totul a fost foarte frumos,eram indragostiti si fericiti ca suntem impreuna.Si acum consider ca suntem fericiti si ca ne iubim,insa undeva,s-a instalat monotonia poate.Mi se pare foarte repede...si nu am arme sa lupt impotriva ei...sau nu cunosc metoda. Apoi de multe ori,are tendinta de a ma contrazice...rareori sunt momentele in care imi pot spune punctul de vedere fara sa vad ca nu ma contrazice.La inceput am crezut ca se va schimba...ca il voi scimba.Insa realizez ca intr-un an nu s-a schimbat deloc.E prea devreme?L-am lasat oare sa faca cum ii place? Sunt o persoana slaba...sensibila...care imediat cand se ridica vocea incepe sa lacrimeze.Si poate de dragul de a nu ma certa din cauza sensibilitatii mele am ajuns sa nu mai comunic.Mi-as fi dorit sa fiu mult mai puernica si sa imi spun punctul de vedere fara teama unei certi sau teama de a fi contrazisa. Oare cum pot face sa pot sa il determin sa nu ma mai contrazica?Nu-mi impune nimic,nici nu as putea fiind o fire ceva mai independenta. Si el este o fire mai colerica la cearta,si imediat se enerveaza,i se schimba privirea si incepe sa imi de-a argumente numai de dragul de a nu-mi da dreptate(asta cand am).Eu in schimb,imi recunosc vina cu usurinta,sunt mai calma,chiar si la nervi,urasc tipetele si cearta.O sa imi spuneti ca trebuie sa ii spun astea.La prima cearta pe care am avut-o,a inceput sa tipe foarte tare...si m-a bruscat.Am fugit pe strada,a fost un soc pentru mine...asta se trage din copilarie...insa e o alta poveste.Mi-a promis ca nu se v-a mai repeta.Atitudinea respectiva nu s-a repetat.Insa cand ne certam sunt slaba si simt cum se inalta deasupra mea prin argumente pe care in clipa aia ma depasesc. Poate mesajul meu este incoerent,imi cer scuze celor care il vor citi si ii rog sa aibe rabdare cu mine. Acum sunt in Asia,este posibil sa fiu insarcinata,nu stiu sigur.Situatia financiara nu este una stralucita,vreau daca sunt cu adevarat insarcinata la nastere sa vina mama.Nu se va impune,cu siguranta,dar imi este groaza de fata pe care o va face cand ii voi comunica aceasta dorinta a mea.Ma tot gandesc cand e momentul bun,si cum sa ii zic.Eu muncesc aici,insa venitul meu este neinsemnat. Sunt o fire slaba,recunosc! Voi ce ma sfatuiti?Chiar am nevoie de sfaturi...nu stiu cum sa procedez. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
-pasa- 4 Raportează post Postat August 11, 2006 Da, esti intr'o situatie un pic dificila....singura, printre straini....cred ca nesiguranta ta vine de la faptul ca te simti abandonata si simti ca te coplesesc o groaza de probleme. Nu te descuraja, trebuie sa incerci sa pui in balanta lucrurile bune si cele mai putin bune intamplate in casnicia ta (cam timpurie, dupa parerea mea) . E usor de zis, mai ales ca nu ti'am dat nicio solutie pe care ai fi dorit'o. Bafta! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
qusay 5 Raportează post Postat August 11, 2006 Mesajul tau incepe prin a marca problema monotoniei dar eu vad ca aici sunt mult mai multe probleme. Monotonia e cea mai mica, dupa mine. Diferenta de varsta in mod normal nu ridica probleme intr-un cuplu decat daca unul din parteneri pune pe spatele anilor neintelegerile. Diferentele culturale insa pot fi o problema. Aici nu vorbim de traditii ci de paradigma culturala. E greu sa umbli la ea. Cum vede el femeia, rolul femeii, cum accepta sa schimbi aceasta imagine, sa aduci aportul tau. Cat de mult se gandeste la el si cad de mult se gandeste la voi? Cat de sincer a fost cu tine, cat ti-a impartasit din munca pe care o face? Dupa cum povestesti tu s-ar putea sa fie mult mai bine pentru tine sa nasti in Romania. Crezi ca te poate retine in tara unde esti peste vointa ta? Crezi ca nu vei avea puterea sa discuti cu el? Atunci trebuie sa iei masuri din timp. Prezenta mamei langa propaspata mamica e un lcuru extrem de important si benefic pentru amma si copil. Mai ales cand mama e rupta de mediul ei si nu are mult sprijin. Cum sa nu inteleaga asta? E cu totul insensibil insemana sau nua i avut puterea sa-i explici (te cred ca e greu sa traiesti obligata fiind sa dai mereu explicatii, sa eviti argumente - asta te toaca la nervi rapid!). Daca spui ca esti slaba, trebuie sa tii cont de limitele tale si sa intri in situatii pe care le poti manageria - recte mai usor iti va fi camamica in Ro decat acolo unde esti - daca s eiveste un conflict intre voi ai maia multa putere si sprijin aiaci decat acolo, right? Astfel, fortele, nesuprasolicitandu-le, iti vor creste in timp si vei putea face fata si situatiilor mai complicate. Acum pari coplesita. Saracina iti va cere si ea atentie si grija, vei tinde sa faci orice numai sa fie liniste. Daca iubesti un barbat caruia nu-i rezisti psihic e grav. Deja el are autoritate asupra ta si te domina. Iar tu te fragilizezi nervos. Dar tu ce vrei de la viat ata? O sa-mi spui familie, liniste..... Pai cu cine? Linistea aia cine ti-o da, de cine depinde? Familia aia de cine depinde sa fie armoinioasa, ca nu doar de tine. Crezi ca le poti avea cu EL? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
MariaB 2 Raportează post Postat August 11, 2006 La inceput am crezut ca se va schimba...ca il voi scimba.Insa realizez ca intr-un an nu s-a schimbat deloc.E prea devreme?L-am lasat oare sa faca cum ii place? multe lucruri tin de diferentele de varsta si nationalitate...dar nu in acest caz nici mie nu mi-a fost usor sa inteleg situatia aceasta pana nu am intalnit zicala urmatoare (in spatiul de limba engleza): femeile spera ca barbatii se vor schimba dupa casatorie; barbatii spera ca femeile vor ramane la fel dupa casatorie - este un principiu general valabil, si nu tine de slabiciunea ei, sau de brutalitatea lui...aceasta este o problema "naturala" - poate ca este cel mai bine exprimata prin principiile yin si yang are tendinta de a ma contrazice...rareori sunt momentele in care imi pot spune punctul de vedere fara sa vad ca nu ma contrazice. am observat aceasta negare si la sotul meu - dar nu o face din rea-vointa, nici intentionat... important este sa eviti situatiile acestea sunt in Asia,este posibil sa fiu insarcinata,nu stiu sigur. felicitari pentru bebele care va veni (acum sau mai tarziu) Situatia financiara nu este una stralucita,vreau daca sunt cu adevarat insarcinata la nastere sa vina mama.Nu se va impune,cu siguranta,dar imi este groaza de fata pe care o va face cand ii voi comunica aceasta dorinta a mea.Ma tot gandesc cand e momentul bun,si cum sa ii zic.Eu muncesc aici,insa venitul meu este neinsemnat. sa vedem cum poti sa eviti raspunsul negativ din partea luie de inteles ca ai nevoie de ajutorul mamei tale cu copilul sa vedem cum sa faci sa il convingi si pe el depinde de ce fel de om este el (nu depinde de varsta sau nationalitate - oricand si oriunde e la fel) daca prefera schemele practice, vorbeste-i despre copil si despre ce ti-ar fi greu sa faci, cerandu-i lui ajutorul asa incat sa ajunga singur la concluzia ca unele lucruri le-ar putea face si altcineva, ca sa ii fie si lui mai usor... ceva de genul acesta daca este un visator, fa-l mai mult literatura, prin care sa strecori si imagini care sa ii tulbure visarea - schimbarea scutecelor, fiertul biberoanelor, iesirea dintilor, bolile copilariei... spune-i "in treacat" ca mamica ta stie sa faca toate astea, dar o sa-i fie greu sa te ajute prin telefon... mai spune-ne despre tine si despre discutiile cu sotul tau... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
OacOac 11 Raportează post Postat August 11, 2006 Cristinutza, dc ai 22 ani , el are 32 - nu cred ca la anii astia nu o sa-si accepte bebelul. Discutiile de la ce degenereaza?? Lipsa banilor? iti interzice sa faci anumite lucruri? daca tu esti calma probabil ca el izbucneste.. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Laleaua Negra 0 Raportează post Postat August 11, 2006 Sunt o persoana slaba...sensibila...care imediat cand se ridica vocea incepe sa lacrimeze. Si el este o fire mai colerica la cearta,si imediat se enerveaza,i se schimba privirea si incepe sa imi de-a argumente numai de dragul de a nu-mi da dreptate(asta cand am).Eu in schimb,imi recunosc vina cu usurinta,sunt mai calma,chiar si la nervi,urasc tipetele si cearta. O sa imi spuneti ca trebuie sa ii spun astea. Buna cristina! eu am 20 de ani si am avut cam aceeasi problema ca tine,numai ca cu TATAL meu,nu cu prietenyul/sotul meu. ....tatal meu era tot asa ca soltul tau: urla intr-una la mine: ca d c nu am dus gunoiul,ca d c nu am stes prafu prin spatekle tv-ului....ma rog...chestii din astea minore...iar eu tot asa ca u,incepeam sa plang,si plangeam,ma opream f greu din plans.... asta pana cand am simtit o durere la inima (in sensul propriu al cuvanmtului "durere") si m-am dus la el si i-am zis: "nici nu stii cat ma ranesc p mine tipetele si insultetele tale.ti-as fi recunoscatoare daca nu ai mai urla in halul asta la mine" ........ si s-a potolit de atunci :) poate ca ar fi bine sa incerci si u..... nu stiu ce sa zic.... ;) anyway....bafta multa si nu uita ca suntem alaturi de u :P pa. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
cristinutza22 0 Raportează post Postat August 11, 2006 Probabil diferenta culturala creiaza probleme intr-un culpu mixt.CAt de mult se gandeste la noi?Se gandeste,ne vede impreuna imbatranind,cu nepoteii langa noi.Poate este egoist,si poate simte nevoia sa faca pe 'boss-ul' ,insa am si eu limitele mele si poate am alta imagine despre o casnicie.Poate tot din diferentele de cultura vine si cum privim casnicia.Uneori cred ca nu suntem pe aceasi unda. Sincer...hmmm,nu ar avea cum sa ma minta.Il cunosc de mai mica,15 ani.Ii cunosc parintii dinainte de a fi iubiti.Nu ar avea cum sa minta. Probabil acum am obosit psihic,traind intr-o tara straina,si mai deasupra cu mari diferente culturale,legate de traditii si multe altele...te obosesc.Insa nu sunt prima care trece printr-o adaptare intr-o tara asiatica...Da,cred ca simt nevoia de un sprijin,as putea sa il gasesc in el...pana acum mi-a fost alaturi,insa de ceva vreme m-am inchis in mine si nu ii mai arat nimic din simtirile mele.Am vrut sa vad daca ghiceste.Insa barbatilor uneori trebuie sa le dai mura in gura.Nu este o persoana comunicativa,si din pacate nici eu nu excelez,o alta problema mult discutata:comunicarea. Daca nu ar mai fi solutii pentru a salva casnicia,sigur m-as intoarce acasa.Insa,momentul acesta,il consider un impas care merita sa fie depasit. Poate trebuie sa invat sa ma impun,de ce nu sa devin cuim este el,sa ii imit o perioada purtarile.Si poate atunci va realiza ca eu nu mai admit asemenea purtare,se va domoli.Insa sa o spun imi este n infinit mai usor,decat sa trec la fapte. Linistea unei familii depinde de foarte muti factori.Insa intr-adevar armonia este unul dintre cei mai importanti. " Crezi ca le poti avea cu EL?" Cred.Sper.Aici trebuie sa ma impun si eu!Sti,ma gandesc ca poate,la inceputul unei relatii,toti incercam sa vedem pana unde 'tine'!Si poate am gresit de la inceput. MariaB mi-ai adus un zambet pe buze cu zicala in engleaza,foarte adevarata.Situatiile in care ma contrazice,am incercat sa le evit,insa devin din ce in ce mai dese.Uneori daca ma supar cand ma contrazice,imi raspunde ca nu-mi mai zice nimic,ca el ma sfatuieste tot pentru binele meu..Am retinut sfatul tau,o idee la care nu ma gandisem. Mirelutza nu stiu de la ce degenereaza discutiile noastre,cred ca tot de aici,de la contraziceri. De interzis,nu mi-a interzis nicioadat nimic. Laleaua neagra ai si tu dreptate,ar trebui sa ii zic. Cel mai frica imi este de cearta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
qusay 5 Raportează post Postat August 11, 2006 Frica pe care o simti este prima care poate crea probleme. Teama de cearta de face sa te inchizi dar in cuplu e bine sa se spuna lucrurilor pe nume, cu gratie si intelegere, insa. Nu astepta ca celalat sa intuiasca, multi barbati au greutati ina face asta. De ce nu e de acord cu venirea mamei tale? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Miss Bitch 343 Raportează post Postat August 11, 2006 Cristinutza, dc ai 22 ani , el are 32 - nu cred ca la anii astia nu o sa-si accepte bebelul.Discutiile de la ce degenereaza?? Lipsa banilor? iti interzice sa faci anumite lucruri? daca tu esti calma probabil ca el izbucneste.. Nu era vorba de copil, ci de faptul ca ea ar vrea ca mama ei sa asiste la nasterea copilului, iar el sa nu fie de acord. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
SelectAwoman 6 Raportează post Postat August 12, 2006 In cultura asiatica este ceva obisnuit ca dupa casnicie sa se intaureze monotonia... majoritatea isi gasesc amante sau petrec pana seara tarziu in cluburi. Asa sunt ei... cat despre cearta ... probabil ca faceti parte din 2 culturi diferite ... femeia rare ori ridica vocea la barbat .... Prietena mea este casatorita cu un barbat din asia ... nu am curaj sa o intreb cum ii este pentru ca stiu deja raspunsul ... Se plictiseste ... nu gaseste nimica interesant de facut ... iar sotul este mereu la job si ea sta singura acasa ... Sper sa fie bine de viitor ... pana la urma este un barbat .. o scoti tu la capat ... capul sus :stars: :flowers: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
