Cum iti poti reveni dupa ce persoana iubita ti-a distrus viata?

[iscup_2000 0]

Sunt total de acord ca nu iubim persoana respectiva, ci asteptarile pe care le avem de la el. Astfel putem face diferenta intre o iubire adevarata si una imaginara. Dupa ce se scurge timp suficient, este inevitabil sa nu ajungi in faza in care sa poti compara persoana cu fantezia ta si in acel moment poti identifica daca ceea ce simti are legatura cu el/ea sau trebuie sa mergi mai departe.

[OacOac 11]

Ma indoiesc. Cum adica???

Cand iubesti nu iti imaginezi cum ar fi daca ar fi...il iubesti pt ceea ce este si ce face.

Nu iti poti inchipui altceva decat ceea ce ai..palpabil. Daca visez ca imi e dor sa primesc o floare, ii zic...

Cred ca fanteziile apar cand nu esti destul cu picioarele pe pamant.

[New life 0]

O problema ar fi ca atunci cand iubim de mama focului ne asteptam sa primim la fel. Dar pe CINE iubim? Cine e persoana de langa noi. IUbim ceea ce exista real sau ceea ce vedem/priectam asupra ei?

Cunoastem aspiratiile reale ale celui de langa noi? In foarte putine cazuri omul nu primeste semnale ale felului de-a fi al partenerului. Dar de multe ori vedem lucrurile prin intermediul haloului de sperante, multa indragosteala si investitie si gir in alb. Este excelent si asa, mai ales daca intelegem ca asta facem - proiectam.

 

Si apoi partenerul de fapt e liber sa faca alegeri gresite, sa le regrete, sa le dreaga. Iar noi suntem liberi sa acceptam sau nu, sa ne infuriem sau sa compasionam. SI da, mai exista si greseli gratuite, dar nu fara explicatii. Din prostie, eronata interpretare, necunoastere de sine, iluzii. Asta e! Alegem daca viata noastra sta in asta, daca este doar atat, daca dam valaore esecului sentimental sau ne revoltam. DUrerea ta e un proces. Asa cum ai pornit-o probabil ca ai ales drumul totalei arderi a suferintei, cu tot ce decurge din ea: cap dat de pereti, furie, betii, innecat amar in fuste indiferente, pierdere, tristete... Pana cand ajungi pe burta. De acolo orice zvac nu poate decat sa-ti dea fie si cea mai mica forma de relief. Si cu asta incepe sa fie ceva. Daca vrei sa ajungi pana acolo, noi suntem aici, chibiti trecuti prin ciur si darmon, cunoscatori ai statului indelungat pe burta, pozitiei in genunchi si ridicarii in picioare - ce bine e! Daca te plictisesti si vrei sa scurtezi drumul ne gasesti - toti stim mai multe, dupa cat vad, despre suferinta decat despre fericire, ceea ce ne asigura o palpitanta cercetare a fericirii interioare.

 

Stiu ca n-ai puterea sa citesti acum, dar cand iti mai revii merita sa cauti "Secretul umbrei" de Debbie Ford de la For You.

Qusay, cu drag.

Multumesc frumos! Cand voi avea puterea sa citesc o voi face, iti promit. E foarte dureros si daca ai trecut prin asta, inseamna ca stii despre ce e vorba, mai ales ca parintii ei m-au sunat si mi-au spus ca le pare foarte rau pentru mine. Mama ei chiar a inceput sa planga la telefon si sa-mi spuna ca niciodata nu ar fi crezut ca noi doi ne vom desparti, iar mama ei ii era cel mai mare confident si niciodata nu i-a spus lucruri rele despre mine, din contra chiar Oana i-a spus ca vrea sa ne casatorim si eu nici nu stiam pana cand intr-o zi razand mama ei mi-a spus ca pune bani deoparte pentru nunta. Cu toate acestea cred ca ori ea a mintit pe toata lumea, ori s-a schimbat brusc in momentul in care i s-a oferit aproape gratuit un apartament si tot ce-a fost inainte nu a mai contat. De ce a facut-o, numai ea stie! Pentru mine e ca si cum cineva ti-ar oferi 50000 de euro pentru a distruge un om, iar tu accepti, cu toate ca omul respectiv te cunoaste in cele mai intime aspecte, iar tu ai accepta brusc, pus in fata acetei situatii si n-ai regreta nimic, ba mai mult ai mai si intoarce putin cutitul in rana, doa asa de distractie. Sper sa ajung vreodata sa gandesc asa cum gandesti tu, sper sa nu ma pierd undeva pe drum si sper ca din asta sa invat ca mai rau de atat nu se poate si sa merg inainte cu orice pret. Tot ce vreau e sa iubesc din nou, dar mi-e o frica teribila si ultima fata cu care am fost mi-a spus ca incepe sa se indragosteasca de mine si am fugit imediat de langa ea. Mi-e foarte frica ca nu voi mao acorda nici o sansa vreunei fete si in momentul in care o sa aud "te iubesc" sa nu dau "bir cu fugitii", dar poate ma insel, poate e doar ceva trecator, cert e ca de atunci (asta se intampla acum o sapatamana) am ales sa fiu singur si sa nu ma mai implic pana nu voi vrea cu adevarat asta. Nu stiu daca e bine sau rau, dar cred ca e mai bine decat sa ranesc pe cineva la randul meu. Totusi e si un pic mai greu, cu ele mai uitam de Oana, acum imi revine in gand de cate ori ma bag in pat sa adorm si ma rog lui Dumnezeu sa mi-o ia din gand pentru totdeauna. De ce oare a trebuit sa ma indragostesc tocmai de ea nu stiu, am mai avut relatii de lunga durata, insa ea chiar mi-a dat de inteles ca ar fi ALEASA.

[Fluturel 566]

Multumesc frumos! Cand voi avea puterea sa citesc o voi face, iti promit. E foarte dureros si daca ai trecut prin asta, inseamna ca stii despre ce e vorba, mai ales ca parintii ei m-au sunat si mi-au spus ca le pare foarte rau pentru mine. Mama ei chiar a inceput sa planga la telefon si sa-mi spuna ca niciodata nu ar fi crezut ca noi doi ne vom desparti, iar mama ei ii era cel mai mare confident si niciodata nu i-a spus lucruri rele despre mine, din contra chiar Oana i-a spus ca vrea sa ne casatorim si eu nici nu stiam pana cand intr-o zi razand mama ei mi-a spus ca pune bani deoparte pentru nunta. Cu toate acestea cred ca ori ea a mintit pe toata lumea, ori s-a schimbat brusc in momentul in care i s-a oferit aproape gratuit un apartament si tot ce-a fost inainte nu a mai contat. De ce a facut-o, numai ea stie! Pentru mine e ca si cum cineva ti-ar oferi 50000 de euro pentru a distruge un om, iar tu accepti, cu toate ca omul respectiv te cunoaste in cele mai intime aspecte, iar tu ai accepta brusc, pus in fata acetei situatii si n-ai regreta nimic, ba mai mult ai mai si intoarce putin cutitul in rana, doa asa de distractie. Sper sa ajung vreodata sa gandesc asa cum gandesti tu, sper sa nu ma pierd undeva pe drum si sper ca din asta sa invat ca mai rau de atat nu se poate si sa merg inainte cu orice pret. Tot ce vreau e sa iubesc din nou, dar mi-e o frica teribila si ultima fata cu care am fost mi-a spus ca incepe sa se indragosteasca de mine si am fugit imediat de langa ea. Mi-e foarte frica ca nu voi mao acorda nici o sansa vreunei fete si in momentul in care o sa aud "te iubesc" sa nu dau "bir cu fugitii", dar poate ma insel, poate e doar ceva trecator, cert e ca de atunci (asta se intampla acum o sapatamana) am ales sa fiu singur si sa nu ma mai implic pana nu voi vrea cu adevarat asta. Nu stiu daca e bine sau rau, dar cred ca e mai bine decat sa ranesc pe cineva la randul meu. Totusi e si un pic mai greu, cu ele mai uitam de Oana, acum imi revine in gand de cate ori ma bag in pat sa adorm si ma rog lui Dumnezeu sa mi-o ia din gand pentru totdeauna. De ce oare a trebuit sa ma indragostesc tocmai de ea nu stiu, am mai avut relatii de lunga durata, insa ea chiar mi-a dat de inteles ca ar fi ALEASA.

 

 

O intrabare ... cand te-ai despratit de ea ? (oficial)

[New life 0]

O intrabare ... cand te-ai despratit de ea ? (oficial)

Pe 2 iunie 2006. A urmat o saptamana de cosmar in care cred eu ca am fost destul de "barbat" sa nu o arunc afara din apartament dupa tot ce a facut si facea in continuare. Nemaisuportand chinul la care ma supunea cea care inainte nici nu concepea sa doarma fara mine si stiind-o in camera vecina, vorbind cu el la telefon si vazand-o aranjandu-se pentru a iesi cu el prin oras, timp in care eu nu intelegeam cu ce i-am gresit vreodata ca sa merit toate astea din partea ei si plecam noaptea pe strazi si nestiind pe unde o sa ajung, dar stiind ca sigur voi veni "acasa" in "patru labe" (doar asa mi-o puteam scoate din minte si eu nu beau de obicei, iar daca beau, nu beau niciodata ca sa ma imbat), urmand a doua zi ca la 7 sa plec spre munca, am renuntat la tot si am plecat, m-am mutat mai intai la niste fosti prieteni din Regie, mai apoi am gasit o garsoniera si m-am mutat in ea, dupa care n-am mai vrut sa o vad, dar ea continua sa-mi ceara sa ne intalnim si daca a vazut ca nu vreau a inceput sa-mi dea telefoane. Deci, ai putea spune ca incepand cu data de 9 iunie 2006, eu nu am mai vazut-o si nici nu mai vreau sa o vad vreodata, decat poate cersind pe strada. Imi lipseste enorm, simt ca jumatate din mine a ramas undeva la ea si intr-un fel ma obsedeaza ca a putut face ceea ce a facut si acum are nenorocitul de apartament, dar sub nici o forma nu as mai vrea sa o vad sau sa ma impac cu ea. E prea cumplit sa o vad sau sa trec prin locuri pe unde de obicei ieseam si crede-ma am fost peste tot impreuna prin Bucuresti si nu numai. A ramane in apartamentul unde am stat impreuna cu ea ar fi insemnat ca incet, incet, sa ma "sinucid" psihic. Nu o urasc, as vrea insa sa treaca exact prin ce am trecut eu, sa sufere si ea cum am suferit eu saptamana aceea si sa inteleaga la ce m-a condamnat, dar cu nici un chip daca ar intelege vreodata si mi-ar cere sa ne impacam n-as face-o.

Editat August 3, 2006 de Pupi

[ioana666 15]

Ce inseamna Pupi ?

[New life 0]

Ce inseamna Pupi ?

E porecla mea, capatata in timpul liceului, prin faptul ca eram o persoana foarte "lipicioasa" si "pupacioasa" cu fetele. Ele mi-au spus "Pupi" si asa ma stie toata lumea.

[New life 0]

Ce inseamna Pupi ?

E porecla mea, capatata in timpul liceului, prin faptul ca eram o persoana foarte "lipicioasa" si "pupacioasa" cu fetele. Ele mi-au spus "Pupi" si asa ma stie toata lumea.

[ioana666 15]

E porecla mea, capatata in timpul liceului, prin faptul ca eram o persoana foarte "lipicioasa" si "pupacioasa" cu fetele. Ele mi-au spus "Pupi" si asa ma stie toata lumea.

 

 

Ok . :doh: imi imaginam ca asa iti spunea numai ea.

 

mult succes si asteapta sa treaca timpul .

Editat August 3, 2006 de Lily Anne

[New life 0]

Ok . :doh: imi imaginam ca asa iti spunea numai ea.

 

mult succes si asteapta sa treaca timpul .

Multumesc frumos! Exact asta o sa si fac, cred ca e cel mai bine asa!