Care poate descrie cum e dupa o moarte clinica?

[Amarena 13803]

Iar pe langa spiritele celor morti acel mosulet pe care il vad unii care se intorc din moarte clinica nu poate fi Dumnezeu sau Allah cum ii spun musulmanii ci sfantul care pazeste portile astralului. Crestiinul ii spune Sf Petru musulmanul ii spune Mohamed

de CINE le pazeste?

[lt.PoulEncore 0]

Ca un fel de planton la bocanci, ha?

[Flea 2]

Buna ziua!

Pentru ca ati facut referire la acel tunel, as vrea sa va povestesc si eu experienta mea in legatura cu asta. Prietena mea cea mai buna a murit acum trei luni de zile. S-a chinuit destul de mult si exact cum povesteste Iepu' despre bunicul lui, la fel si ea delira, vorbea fara sens, se uita peste umar tot timpul, de parca ceva statea la panda acolo in spatele ei. Dupa ce am inmormantat-o, a doua zi am adormit la pranz. Am visat ca eram impreuna cu ea, amandoua imbracate in alb, alergam pe o pajiste plina de verdeata si flori, ea era fericita si radea cu gura pana la urechi. M-am trezit fericita si impacata cu gandul ca este intr-o lume mai buna. Incepand din acea noapte am parcurs impreuna cu ea ultima calatorie pe care sufletul ei a facut-o pe pamant. Deja nu mai eram speriata. Asteptam sa vina seara stiind ca ma voi culca si o voi vedea (impropriu spus "vedea" pt ca era mai mult o prezenta,un spirit) din nou si vom merge in locuri numai de ea stiute. La sfarsit, am "revenit" ca zic asa in Bucuresti, si in sfarsit am vazut-o pe ea, imbracata la fel ca in primul vis in alb, ne plimbam, tinandu-ne de mana si la un moment dat am ajuns la un tunel. Ea a intrat in acest tunel, fara sa ma ia si pe mine. Ingrozita, am inceput sa alerg de-a lungul tunelului. La un moment dat am vazut niste mese goale si m-am gandit ca m-as putea urca pe ele si sa intru alaturi de ea in tunel. Insa la una dintre mese am vazut un barbat care avea alaturi un caine. Amandoi m-au privit amenintator si am renuntat la ideea intrarii in tunel gandindu-ma sa alerg in continuare si ca ne vom reintalni la capatul tunelelului. In timp ce alergam ma uitam si o vedeam pe ea care ma privea si imi spunea acelasi lucru "NU!". Ajunsa aproape de capat vad un alt caine care ma maraie. Desi incerc sa il ocolesc, nu pot, si imi dau seama ca trebuie sa ma opresc aici. M-am mai uitat inca o data in tunel si am vazut-o continuandu-si drumul. La cateva zile i-am facut pomana crestineasca de 40 de zile. Cam atat.

Pana atunci imi era o teama cumplita de moarte. Nici macar nu ma puteam gandi la moarte sau la persoane decedate fara sa intru in panica. Credeti-ma ca pana la ea nu am crezut in spirite, vise, etc. Dar acum cred. Stiu ca exista viata dincolo. Sunt perfect sanatoasa (mintal), si mult mai impacata cu mine in primul rand. Iar ei ii sunt profund recunoscatoare ca m-a lasat sa vad lucruri pe care, poate in mod normal nu le vede decat un om decedat.

Sper sa nu va fi plictisit prea tare cu relatarea mea!

Pupici!

[artemis&apollo 0]

Toata lumea se intreaba insa sunt putini cei ce-si raspund doar urmarind cu atentie pe cei dragi, pe cei de langa ei, care se duc...Raspunsurile sunt la indemana noastra!Una dintre bunicile mele cand isi dadea duhul, era foarte agitata, se zbatea si spunea ca nu vrea sa bea din pocal si nu vrea in sac... (avea ceva pacate). In schimb mama inainte de a muri auzea slujbe facute de ingeri si cu o luna de zile inainte de a pleca dintre cei vii, am aflat ora mortii ei 21.45 si asa a fost!Prea multe coincidente ...!In plus sunt multe lucruri care se spun si mai multe care raman ascunse...Nu toti oamenii sunt pregatiti sufleteste si intelectual pentru a intelege anumite lucruri. De fapt este un alt tip de inteligenta, nu ceea definita de oameni . Doar a-ti vazut multi intelectuali care neaga posibilitatea vietii in astral, sau a reincarnarii.Anul acesta am vizitat un oras antic, din Turcia, care a apartinut si Greciei si Egiptului si Romei...EFES. Ceea ce mi s-a parut ciudat a fost faptul ca intr-un mod misterios am ratacit pe niste stradute si am ajuns la casa Maicii Domului, unde este si inmormantata. Dar grozavia nu se opreste aici...Vizitand Efesul am recunoscut multe dintre cladiri si imi reveneau in memorie anumite franturi dintr-o alta viata traita acolo. Ca intr-un joc, am incercat sa-mi verific trairile . Asa am ajuns sa caut strazi si morminte, case si coloane, locuri pe care eu le aveam in minte si culmea le regaseam...Acum trebuie sa-mi rezerv timp si sa mestec tot ce mi s-a intamplat. De ce a trebuit sa revin pentru a IIIa oara acolo, in vieti diferite...Stiti in viata totul se intampla cu un scop, totul este dirijat, noi doar facem uneori cateva optiuni, ca la scoala...! Cineva spunea ca musulmanii cand au moarte clinica il vad pe Mohamed. De unde stii? Ai vorbit cu un musulman care a certificat acest lucru? Nu cred sau sunt putini care te-ar sustine. Ar fi bine sa sti ca musulmanii o respecta pe Maica Domului si chiar merg in pelerinaj la casa ei din Efes, locul unde a fost adusa de Sf.Ioan, dupa "moartea" Domnului Isus si unde si-a dat duhul. Am vazut musulmani care isi duceau odraslele bolnave pe brate, intrand in aceea casa, se rugau si isi stropeau copii cu apa din fantana din apropiere.

[scorpionhunter 1]

MOARTE CLINICA

 

 

Claudiu Lapadat s-a dus impreuna cu familia la o casa de vacanta, la munte.

in camera in care dormea impreuna cu Lucia, sotia lui, au fost scapari de gaze de la o soba si amandoi au fost intoxicati cu monoxid de carbon.

 

Claudiu Lapadat:

Am incercat sa ies afara, dar am cazut jos. Am incercat sa ma ridic. Aveam niste dureri cumplite de cap. in cele din urma sotia mea cu greu s-a ridicat din pat, a ajuns cu greu pana la mine, mi-a dat mana si m-a ridicat.

Am deschis usa de afara si am cazut acolo pe beton. Am stat vreo 15 minute, apoi am reusit sa ma ridic, in frigul acela de noiembrie, dimineata, undeva la munte.

 

Lucia Lapadat:

Lucrul pe care l-am realizat dupa aceea a fost faptul ca atat de usor puteam sa plecam „acasa". ii spuneam lui Claudiu: „in noaptea asta chiar puteam sa murim! Pur si simplu sa plecam de pe pamant!".

La un moment dat m-am uitat in pat in stanga mea, la Claudiu, si mi-am dat seama ca este absent. Sesizam ca lipseste din trup, dar nu puteam sa accept ca este mort. Am inceput sa dau cu cotul in el, sa-l trezesc, sa-l scot afara. Fata lui, modul cum arata, faptul ca n-a raspuns deloc la ghionturile mele, m-au ingrozit. Dadeam cu cotul in el, dar nu respira... intr-un final am reusit sa-l trezesc, tot dandu-i cu coatele. Dupa ce s-a trezit, m-a ridicat si pe mine din pat si a iesit afara. Eu ma simteam foarte rau.

Cand am ajuns la Dej, la spital, tensiunea mea era 40 cu 20. Daca nu ajungeam atunci la spital, eu chiar muream. Sangele meu era deja negru si gros ca o pasta.

 

Reporter:

Claudiu, ce s-a intamplat cu tine in acest timp?

 

Claudiu Lapadat:

Dintr-o data, sufletul s-a ridicat din trupul meu. M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus. stiam foarte clar ce se intampla in momentul in care sufletul meu a iesit din trup. M-am vazut. Am vazut-o pe Lucia. in momentul acela am gandit foarte liber. Nu aveam nici o durere, nu aveam nici o confuzie. stiam ca sunt eu, adevaratul eu, sufletul meu, ca sunt iesit din trup si ca am murit la propriu.

 

Reporter:

Te-a durut aceasta iesire din trup - moartea clinica?

E dureroasa desprinderea...?

 

 

 

 

 

 

Claudiu Lapadat:

Pentru mine nu a fost dureroasa. Durerea la care ne gandim noi este durerea fizica, insa durerea spirituala este cumplita si va dura o vesnicie pentru cei ce ajung in iad.

Am inceput sa urc. Am trecut prin tavan, prin acoperis. Am ajuns deasupra casei. Mi-am vazut casa, masina, becul din fata casei. M-am uitat spre cer. Erau nori desi si am inceput sa urc. Nu era nimeni langa mine, nici un inger, dar stiam ca sunt insotit de prezenta lui Dumnezeu. N-aveam nicio teama...

 

Reporter:

Regrete ai avut?

 

Claudiu Lapadat:

Deloc. Nici un regret. in momentul in care sufletul iese din trup, cand duhul omului iese din trup, tot ce este legat de lumea aceasta inceteaza. Asa cum spune Scriptura: acolo nu este nici lacrima, nici durere, nimic legat de pamant.

Am inceput sa urc si, la un moment dat, de undeva din cer a inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina. Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida.

Curgea, iar eu urcam prin ea. La un moment dat, fasciculul acela s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte, m-am ridicat deasupra pamantului si am plecat.

in timp ce urcam, dintr-o data am inceput sa aud muzica. Era o asemenea muzica cum pe pamant nu exista. si undeva, departe, am vazut ceva mare si alb. De dupa obiectul acela urias si alb curgea spre mine acel riu de dragoste, de fericire, de bucurie pe care nu stiu sa-l descriu.

Mai tarziu mi-am dat seama ca era o poarta mare si alba, iar langa ea erau niste omuleti foarte mici, pe care am inceput sa-i aud strigandu-ma. Ma salutau si ma chemau: „Vino, vino aici! Vino acasa!".

in partea mea dreapta au aparut cei 5 copii ai nostri. Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a zis asa: „Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?". in clipa aceea, m-am uitat la cei 5 copii ai mei, m-am uitat la fiecare in parte si i-am vazut asa de tristi.

stiam ca tot acolo, pe pamant, sunt si acele milioane de oameni pentru care ma rog de 23 de ani. Dumnezeu mi-a aratat copiii si mi-a aratat rugaciunea pentru care stau inaintea Lui de ani de zile. M-am uitat la ele, m-am uitat la cer, m-am uitat la omuletii aceia mici care ma chemau si-am spus: „Doamne, eu vreau sa ma duc in Cer!".

Imaginile au disparut si eu am continuat sa urc. Poarta era foarte putin deschisa si pe ea curgea riul acela.

 

Reporter:

Descrie-ne culorile si formele pe care le-ai vazut.

Claudiu Lapadat:

Fara cuvinte. Vreau sa va spun ceva foarte important pentru intelegerea lumii spirituale. in lumea spirituala nu este modul nostru de a gandi, al oamenilor de pe pamant. Pe pamant poti percepe o anumita parte a lucrurilor, o anumita portiune din intreg. in lumea spirituala poti vedea si gandi de jur imprejur. Nu exista limita. stiam si vedeam totul clar.

Acolo erau mamica mea, bunicii mei, acolo era Laurentiu, prietenul meu care-a plecat. Acolo erau multi oameni pe care ii cunosteam. Ma strigau sa ma duc acolo.

Ei au iesit in fata portii, spunand: „Vino! Vino! Vino! Vino!" . Parca era o galerie. Ma simteam fantastic.

 

Reporter:

Totusi esti aici in carne si oase.

 

Claudiu Lapadat:

Am fost oprit a doua oara de Duhul lui Dumnezeu, care mi-a spus din nou: „Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?".

si mi i-a aratat inca o data pe cei 5 copii, dar de data aceasta mi-a aratat in spatele lor doua sicrie: eram eu si Lucia, sotia mea. Mi-am vazut propria inmormantare.

Le-am vazut cu ochii mei. Erau atat de reale. Dar mai real decat asta a fost altceva. in clipa in care mi-am vazut copiii, mi-a fost dat sa traiesc durerea lor in sufletul meu. A fost fara cuvinte. M-a blocat. Dar continuam sa urc incet pentru ca nu voiam sa ma intorc inapoi.

L-am vazut pe micutul meu Simonel, de 4 anisori, cu mutrita lui de copil necajit.

si Duhul lui Dumnezeu m-a intrebat ultima oara: „Fiule, unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pentru ei pe pamant? Ei sunt responsabilitatea ta ". in clipa aceea Dumnezeu mi-a atras atentia.

M-am uitat la Cer, am vazut poarta aceea mare si alba. Am vazut riul acela care curgea pe poarta. I-am vazut pe oamenii care ma strigau si care ma asteptau acolo. stiam ca intr-o zi voi ajunge in Cer. M-am uitat din nou la cei 5 copii ai mei si stiam ca ei sunt responsabilitatea mea. M-am uitat inca o data la Cer si-am spus: „Doamne, doar de dragul lor ma intorc pe pamant, doar pentru ei".

Cand am spus lucrul acesta am inceput sa cobor. Oamenii aceia au devenit tot mai mici, poarta a inceput sa scada in dimensiune.

Riul era acelasi. Cobora peste mine in continuare. Am coborat cu el. M-a adus pana deasupra casei, am trecut prin nori, mi-am vazut din nou casa, masina, am trecut prin acoperis si prin tavan.

 

Reporter:

Cand te-ai intors in trup ai avut sentimentul ca de abia ai plecat sau ca a trecut mult timp?

 

Claudiu Lapadat:

Cand m-am trezit, in partea dreapta a mea era cineva care-mi dadea cu cotul. si-a dat tare si bine. Mi-am dat seama ca ma doare. Nu stiam cat ma lovise inainte.

M-am trezit. Mi-am dat seama ca sunt din nou in trup, acelasi trup, aceleasi dureri. si am auzit o femeie langa mine care striga disperata: „Da-te jos! Da-te jos! Du-te afara! Coboara din pat! Da-te jos! Du-te afara!".

Cu greu am reusit sa cobor. M-am dus afara. Am incercat sa respir. in cele din urma am ajuns la spital.

 

 

 

Reporter:

A fost o vizita la poarta cerului. ti s-a dat har. Foarte putini oameni au o asemenea sansa: sa aleaga. Cate mamici nu-si lasa copiii orfani...

 

Claudiu Lapadat:

Cred ca aici suntem din nou la dispozitia harului lui Dumnezeu. Dumnezeu, care este suveran peste toate lucrurile, stie si are un plan cu viata fiecaruia.

Aceasta experienta mi-a aratat ca indiferent ce varsta ai, cine esti din punct de vedere social, indiferent daca ai sau n-ai bani, un lucru este sigur - moartea poate veni oricand. Problema este daca esti gata sa pleci? si sa pleci unde trebuie, adica in Cer, NU in iad.

 

 

 

Reporter:

Ce inseamna acest “esti gata"?

 

Claudiu Lapadat:

inseamna mai intai de toate sa intri in legamant cu Dumnezeu, sa-L accepti pe Cristos ca Mantuitor si Domn al vietii tale. Sa te nevoiesti cu tot ce esti tu, sa te lupti, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa umbli in voia Lui.

 

Reporter:

Ce-a schimbat in tine experienta aceasta?

 

Claudiu Lapadat:

in primul rand mi-am dat seama cat sunt de slab, de trecator si cu siguranta ca NU sunt stapan pe viata mea. Eu stiam teoretic aceste lucruri, din Scriptura, si imi dadusem viata lui Cristos, dar acum le-am si trait. Viata mea si a fiecarui om este doar in mana lui Dumnezeu.

in al doilea rand, aceasta experienta mi-a confirmat Scriptura. Tot ce credeam despre Biblie, pentru mine a devenit acum o realitate foarte puternica. Acum am trait eu insumi aceasta experienta. si tot ce vorbeste Biblia si Domnul Cristos si cartea Apocalipsa despre Cer, despre final, despre ce inseamna Cerul, este adevarat.

Credinta este acea incredere neclintita in Scriptura, in Cuvantul lui Dumnezeu si in Dumnezeu ca persoana.

Dorinta mea este sa vad milioane de oameni ca merg pe acelasi drum pe care merg si eu si pe care au mers milioane de oameni de-a lungul veacurilor.

 

Reporter:

Cred ca le-am oferit cititorilor o lectie de viata si poate una de moarte, pentru ca a trai frumos si a muri frumos este un lucru extraordinar. A muri si a sti unde te duci. De un lucru putem sa fim siguri: o sa ne ducem si noi dincolo.

 

Claudiu Lapadat:

Indiferent daca ai avut sau nu o experienta ca mine, pana la urma NU experienta este definitorie, CI Scriptura. Pentru ca Scriptura contine tot ce trebuie sa stim. Ne ofera absolut totul, inclusiv promisiunea faptului ca Duhul Sfant al lui Dumnezeu, care a inspirat Biblia, ne va ajuta sa o si implinim. si as spune ca cel mai important lucru ar fi sa-L acceptam pe Cristos nu doar ca Mantuitor, ci si ca Domn al vietii noastre.

Al treilea lucru: sa nu ne pierdem viata cu nimicuri, cu lucruri fara rost, cu lucruri care n-au valoare, cu atractii legate de lume. Afara piere o lume in pacat, oameni care au nevoie de acest mesaj al sperantei. Daca-L avem pe Cristos ca Domn, daca ne iubim familiile si traim aproape de ele, cred ca Dumnezeu ne va da si o recolta bogata. si cred din toata inima mea ca milioane de oameni din tara aceasta vor avea parte de nasterea din nou.

 

 

 

 

Reporter:

Dincolo de aceste lucruri, mai presus de orice, cel mai important este sa-L vedem pe Dumnezeu si sa traim cu El.

 

Claudiu Lapadat:

Acolo este finalul. si e cel mai frumos lucru.

[joannahart 53]

hmm ciudat eu unul nu stiu ce sa zic daca exista iad sau rai...dupa cum am zis cand am fost incostient sau in ce as fi fost ca nu imi dau seama...eram speriat totusi stiam ca mor si pierd totul dupa ce am incercat sa ma sinucid...dar am intrebat pe cineva despre ce am vazut...de era totul alb si 2rauri unul alb unul negru si un fel de clepsidra care se scurgea in acel rau si auzeam in continuu un strigat... si mia spus asa: clepsidra arata viata mea care se scurgea... si acele 2 rauri intre bine si rau sa aleg...dar nu am ales nici una pentru ca nu stiam ce este...ce reprezinta...si daca muream ramaneam cu acel strigat tot timpul... totusi dece vedem toti o zona alba si de exemplu nu in iad direct sau in iad hmm... :D totusi ma pune pe ganduri chestia zisa de mica_curioasa ca creierul continua sa isi imagineze... si apropo cateodata simt ca si cum ar fi cineva la mine in camera asa o energie sa zic asa... parca ar fi cineva pe langa mine si imi da fiori...imi imaginez tot felu de ganduri fara sa vreau care imi provoaca teama... si sigur nu sunt singurul care pateste chestii de genul...

Nu crezi ca "visul" tau din incercarea de a ti lua viata a fost un avertisment? Spui ca iti amintesti cu teama de acea frica de moarte.......Inseamna ca cineva acolo sus te iubeste si a mai vrut sa-ti dea o sansa.....

Cred ca daca tentativa ta reusea ramaneai cu rauletul negru si cu acel strigat...... :D Pentru ca viata ti-a dat-o cineva, tu poti doar procreea, nu poti da viata.......Asa ca nu incerca sa iei ceva ce nu-ti apartine

Parerea mea......take care

[ma-o 27]

si daca este doar ceea ce vrem sa vedem,medicii au facut tot felul de teste si au constatat ca nu mai este nimic, au explicat si acele lumini pe care le vad cei in moarte clinica

desi, sincera, as vrea sa nu se termine aici, sa mai fie ceva dupa ptr ca mi-e tare frica

[the listener 2]

si daca este doar ceea ce vrem sa vedem,medicii au facut tot felul de teste si au constatat ca nu mai este nimic, au explicat si acele lumini pe care le vad cei in moarte clinica

desi, sincera, as vrea sa nu se termine aici, sa mai fie ceva dupa ptr ca mi-e tare frica

medicii au explicat cum au stiut ei mai bine ..... dar scot unele lucruri din ecuatie ....... :D

multa iubire

[puiu.t 21]

si daca este doar ceea ce vrem sa vedem,medicii au facut tot felul de teste si au constatat ca nu mai este nimic, au explicat si acele lumini pe care le vad cei in moarte clinica

desi, sincera, as vrea sa nu se termine aici, sa mai fie ceva dupa ptr ca mi-e tare frica

nu ai motiv de spaima

in acele momente nu ramane decat uimirea, fara teama, fara frica

am cunoscut acest experiment pe propria-mi piele

[Icarus 0]

si daca este doar ceea ce vrem sa vedem,medicii au facut tot felul de teste si au constatat ca nu mai este nimic, au explicat si acele lumini pe care le vad cei in moarte clinica

desi, sincera, as vrea sa nu se termine aici, sa mai fie ceva dupa ptr ca mi-e tare frica

Medicii rationalizeaza,nu e mare lucru sa presupui niste teorii bazate pe vorbe(nu trairi);cum sa constate medicii ca nu mai este nimic dincolo cand ei nu au fost acolo,vorbeste limitare din ei...pardon,geniul :))

 

Te asigur ma-o ca nu-i ceea ce vrem sa vedem; ce ai vrea sa vezi mai mult decat stii ?

Vezi ?

Vrerea-i limitata,iar ce e dincolo te asigur ca-i inimaginabil,vorbesc din experienta

 

Apropo,dincolo de moarte exista si opusul Perfectiunii,unii asta descriu dupa moarte clinica,e terifiant,monstruos ,teroare metafizica.....spaima...

 

E indiscutabil ca se va intelege doar in combinarea cuvintelor, asa ceva e revelativ,chiar pot sa spun ca nu am zis nimic

despre subiect... !!!