Care poate descrie cum e dupa o moarte clinica?

[lebadaaurie 1]

In timpul uman mie imi lipsesc aproximativ 3 saptamani din viata.Ce s-a intamplat? :( Aveam 13 ani si in plina vara am facut oreon...39 de grade aveam cand m-a dus mama la doctor.Mai tin minte ca m-am dus la doctor, la scoala sa anunt ca lipsesc pe motive medicale si o parte din drumul spre casa.Stiu ca-mi lipsesc aceste 3 saptamani din viata umana deoarece mi-au spus ai mei, pentru mine a fost o secunda!Imi amintesc foarte clar locul unde am ajuns..dar nu si cum am ajuns.Este o lume care nu poate fi descrisa in cuvinte, o lume in care am simtit extazul fericirii.Incercati sa va inchipuiti ca sunteti o mica sfera de lumina care stie ca exista dar nu se vede, stii ca ai o lume in jurul tau dar la inceput numai percepi chestia asta.Intr-un tarziu incepi sa vezi culoarea aceea luminos-stravezie.Va spun nu poti sa explici in cuvinte ceea ce am trait!Mi-am dorit sa raman acolo, am fost foarte dezamagita cand o voce mi-a spus :"Acum trebuie sa pleci, misiunea ta nu s-a incheiat!" N-am avut timp sa ripostez pentru ca am simtit cum ceva ma aspira si ma indepartez de acea lume..si m-am trezit acasa in pat si ai mei mi-au spus :"Daca nu-ti reveneai te ingropam." Deci, bun venit acasa!

 

 

 

:stars:

[Raj 0]

Da am trait si eu o moarte clinica, inima s-a oprit dar creierul mai functiona, incerc sa relatez ce am simtit dar e greu de exprimat prin cuvinte....pot spune doar ca datorita creierului meu eram constient de faptul ca am "murit". Am simtit cum a iesit sufletul din corp, e ca si cum ai bea un suc acidulat si ai ragai...exact asa am simtit sufletul cum iese din mine....apoi am inceput sa plutesc ..sa ma vad pe mine cum eram intins in pat...nu ma puteam controla...dar ma simteam usor ca un fulg....asta a durat putin.....eram constient ca am murit....si nu aveam nici o senzatie de frica dupa care deodata s-a intunecat imaginea...si totul era intunecat...chiar ma gandeam daca pot spune asa : "asta inseamna moarte? , oare vine cineva la mine?"...si dupa cateva momente in care nu vedeam nimic...mi-au aparut in fata pe tot "ecranul vizual" , figuri geometrice pe care acolo le intelegeam dar cand am revenit inapoi in corp nu le puteam deslusii....nu le puteam desena....nu era nici o figura geometrica care am invata-o in "lumea noastra" . Asta nu durat mult, dupa ce s-a resetat ecranul virtual din fata mea au fost iar momente de pauza....in care nu vedeam nimic....chiar ma plictiseam ....dar constient de ce s-a intamplat cu mine....datorita creierului primeam informatii (asta m-i s-a explicat mai tarziu) ...se deschide un alt ecran (pot zice ca eram ca la un cinematograf dar nu aveam senzatii de foame de sete....si ma simteam ca un fulg...), pe acest ecran am vazut clipe din viata mea...din frageda copilarie chiar si lucruri pe care normal nu le-as putea tine minte...pot spune ca la un momentdat mi-era "dor" (si nu sete) sa beau un pahar cu apa ....incepeam sa pretuiesc lucruri fara insemnatate pana atunci pt mine....si multe alte de genul....o sa ajung sa va zic si ce ma adus inapoi.....(fapt relatat de persoane care m-au consultat dupa si care aveau experienta in domeniu ) ultima mea imagine inainte de a reintra in corpul meu a fost o campie unde am copilarit cand eram mic, imaginati-va ce dor mi-a fost.....constient eram ca sunt "mort" (numai cred in moarte decat ca un nou inceput) mi-am apropiat imaginea......ca si cum ai face un zoom...pana la un fir de iarba.....mi-a fost dor de un fir de iarba.....si asta m-a adus inapoi .....si probabil cred in asta ca am o misiune de indeplinit "aici" si nu era timpul sa "plec" :doh:

Editat August 15, 2006 de Raj

[7-Angels 2]

Eu n-am trecut prin asa ceva, dar la caminul unde-am stat in timpul liceului(ca mergeam in alt oras) era o fata care a avut mai multe tentative de sinucidere. Si intr-o zi, pe cand eu eram la scoala, fata aia a incercat din nou sa-si ia zilele. Cica s-a dus in baie si a luat o panglica elastica parca, si s-a sugrumat cu ea. A venit o alta fata si a gasit-o si s-a dus repede sa-l cheme pe pedagog. Am auzit ca striga intr-una "nu ma luati de-aici! e atat de frumos! Ce minunat e!" - probabil imagini de pe lumea cealalta - si chestii de genul. Colegele ei de camera erau ingrozite.

Si eu cand am ajuns de la scoala si am auzit povestea m-am speriat pe bune! sau nu stiu, dar m-au trecut fiorii. Mai ales ca avea camera vizavi de a mea.

 

Stiu ca eu am lesinat odata, credeam ca eram bine-mersi si am simtit asa deodata ca a inceput sa mi se intunece totul in fata si am vazut la un moment dat ceva ... ca un ecran cu pureci care mi s-a parut ca a durat muuult - timp nedefinit - si m-am trezit cu fata la covor si ma durea nasul. Faza cred c-a durat cateva secunde. Clar! am lesinat! :cheer:

Editat August 22, 2006 de 7-Angels

[Anyone 0]

Chiar interesant! geniala idee a avut cel care a deschis topicul :cheer: :D

Ma simt onorat cand citesc ce ati scris voi aici mai ales k se aseamana.

 

am si eu o intrebare. V-ati schimbat dupa ce ati "trait" momentele astea?

['Dina' 0]

deci se poate spune ca exista viata dupa moarte? Rai si iad? cred ca o sa incep sa fac mai multe lucruri bune... :headspin: dar intr-adevar ceea ce se intampla in cazul de moarte clinica se intampla si cand murim cu adevarat? voi ce credeti?

[Raj 0]

deci se poate spune ca exista viata dupa moarte? Rai si iad? cred ca o sa incep sa fac mai multe lucruri bune... :crazy: dar intr-adevar ceea ce se intampla in cazul de moarte clinica se intampla si cand murim cu adevarat? voi ce credeti?

 

 

 

DA ! Exista viata dupa "moarte" ...defapt moare numai corpul fizic...sufletul e nemuritor.....el se va imbraca cu o "haina noua"...un nou corp fizic....!Aceste relatari nu apar numai din moarte clinica, ele apar si atunci cand calatorim in astral....cand intram intr-o stare ALFA...( DUMNEZEU ZICE: "EU sunt ALFA si OMEGA" ..adica INCEPUTUL si SFARSITUL....dar si diavolul zice eu sunt ....)iar despre RAI si iad am auzit de la cei ce au calatorit in astral ca sunt doua planete....eu cred pt ca am trait o experianta...si am relatat-o mai sus .

Editat August 28, 2006 de Raj

[mahree 0]

Eu am o relatare haioasa din curiozitatea de a sti ce e dincolo de noi am visat decat ca un tunel negru alergam alergam vedeam o luminitza care in loc sa se apropie de mine mai mult se indeparta vazand asta m-am oprit pe loc si am sesizat ca nu fugeam printr-un tunel de fapt era nimicul pt ca nu am cum sa denumesc ce am vazut in vis dar era ceva care mi-a creat un gol mare in stomac dupa care am zis ca alerg in zadar si m-am intors trezindu-ma din somn eram tare dezamagita ca nu am ajuns la aceea lumina sa pot vedea ce e dincolo de ea , poate ca inca nu e momentul sa stiu ce e dincolo :crazy:

[sweet_paulik 0]

nu cred neaparat ca exista rai sau iad.Totusi vreau sa cred ca este'ceva' dupa moarte. pur si simplu mi-e greu sa realizez ca intr-o zi voi disparea cu totul si nu voi mai simti nimic. avem cu totii o constiinta,un suflet, acea voce interioara care ne defineste. stati o clipa si ganditi-va ce s-ar intampla daca am muri...si nu ar fi nimic dupa moarte...e ceva peste puterea noastra de a intelege fie ca credem in teoria creationista sau nu.

just think

[scorpionhunter 1]

Multe persoane descriu ca ar fi avut simtaminte si senzatii extrem de placute de-a lungul primelor stadii ale experientelor lor. Dupa o ranire foarte severa a capului un barbat nu a mai dat semne de viata. Readus cu greu la viata el povesteste : "In momentul ranirii a fost o izbitura momentana de durere dupa care toata durerea a disparut. Aveam impresia ca pluteam intr-un spatiu intunecat. Acea zi era foarte friguroasa, dar pe cand eram in acea negura tot ce simteam era un fel de caldura si cea mai puternica mangaiere pe care am simtit-o vreodata..."

O femeie readusa la viata dupa un atac de cord remarca : "Am inceput sa trec prin cele mai minunate simtaminte. Nu puteam simti absolut nimic decat pace, mangaiere, usurinta si liniste. Simteam ca toate necazurile mele se terminasera si ma gandeam cat este de liniste si cat de impacata sunt si nu ma doare deloc."

In timpul unei boli grave, un barbat ajunsese asa de aproape de moarte incat pupilele i s-au dilatat iar trupul a inceput sa i se raceasca. El spunea urmatoarele : " Eram intr-ungol foarte negru, foarte intunecat. Este foarte greu de explicat, dar am simtit ca parca ma miscam intr-un vacuum, numai prin negura. Si totusi eram constient. Era ca-ntr-un cilindru care nu avea aer in el. Era ca un sentiment de uitare, de existenta jumatate aici si jumatate altundeva."

Persoanele pe moarte par a fi primele care devin constiente de trupurile lor spirituale in aparenta limitarilor lor. Atunci cand sunt in afara trupurilor lor fizice, ei afla ca desi incearca in mod disperat sa spuna altora de situatia lor, nimeni nu pare sa-i auda. Acest lucru este foarte bine ilustrat in povestea unei femei care suferise un stop respirator si era dusa spre camera de urgenta de la reanimare: "I-am vazut cum ma rasuceau. Era foarte ciudat. Nu eram prea sus,eram aproape ca pe un piedestal,dar nu deasupra lor prea mult, ci doar privind poate peste ei. Am incercat sa vorbesc cu ei dar nimeni nu ma putea auzi si nimeni nu ma asculta."

Gata...ajunge pentru astazi...VA URMA

[cineva_ 0]

hai mai scrieeee!!!!! in fine eu am lesinat o data... eram la gradinita o asteptam pe mama sa vina sa ma ia. eram cu niste fete si ma dadeam pe leagane. eu stateam intr-un leagan normal, in fund iar o fata statea pe acelasi leagan, in spatele meu in picioare... ne dadeam ff tare iar fundul meu ( ) a alunecat de pe "scaunelul" ala, eu tarandu-ma si leganandu-ma puternic pt ca ma mai tineam doar cu mainile de bare. cand leaganul a ajuns sus, mainile mele au alunecat si am fost efectiv aruncata si am lesinat de frica in acel "zbor" cand m-am trezit ma dureau toate eram pe pamant, pe spate cu capul in dreapta, iar unul dintre adidasii mei era la vreo 3 m departare de mn. am inceput sa plang caci ma dureau un deget, o mana, un picior si capul si in plus muream acolo de frica pt ca nu stiam ce mi s-a intamplat. de-atunci mi-e frica sa ma dau tare in leagane...

 

P.S. ce memorie am.... :crazy:

Editat Octombrie 18, 2006 de iulishka