delia delia 4 Raportează post Postat Octombrie 16, 2007 "de-am sti sa ne bucuram, dupa cum stim sa suferim" Cioran un om cu o traire complexa interioara, un om care a gasit o bresa si pe care a uzat-o pana cand viata ironizata de catre el i-a dat o palma. Iubirile netraite, insa foarte des evocate in scrierile sale s-au intors spre finalul vietii sale pentru a-i da lectia finala. Un om ce a stiut sa atinga mii de sufletele adolescentine ce-si cauta sensul in tavalugul urias al vietii. "Iubirea este o sursa de existenta. Suntem prin iubire. Cautam iubirea pentru a scapa de prabusirea in nimic prin luciditatile cunoasterii noastre. Dorim iubirea pentru a nu fi contrafacuti si falsificati de adevar si cunoastere. Caci existam numai prin iluziile, deznadejdile si greselile noastre, deoarece numai ele exprima individualul" Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
npaul 0 Raportează post Postat Octombrie 21, 2007 Aceeasi nedumerire am avut-o si eu: Cioran - inger sau demon? Mie mi s-a parut genial in sensul cautarii feiricirii si a trairii intense a vietii dincolo de o limita; limita in care nu mai vezi nimic nou pe pamant, nimic care sa te incante. Pe mine cartea m-a frapat. M-a incantat, si pentru ca am inteles-o foarte usor, dar si pentru ca vedeam foarte clar ce vrea sa spuna. Desi unele cuvinte erau necunoscute, unele fraze poate nu le intelegeam cum trebuie, dar in mine totul avea un sens. Si a avut o rezonanta puternica, in sens bun. Am citit-o acum un an, la 18 ani si a fost un punct al revenirii mele, a trecerii dincolo de teama greselii. Momentul in care am vazut ca viata e la fel si fara actiunea mea, m-am eliberat de o presiune enorma. Ceea ce am vazut la el a fost un fel de plictis metafizic, ceva de care vroiam sa scap si pentru ca fusese doar o stare preluata in liceu. Ma gandeam ca si el avusese, poate, doar o perioada nefericita. Credeam acest lucru si pe baza insemnarilor de pe coperta exterioara a cartii: "Oricat m-as fi zbatut eu in aceasta lume si oricat m-as fi separat de ea, distanta dintre mine si ea n-a facut decat sa mi-o faca mai accesibila. Desi nu pot gasi un sens in lume, un sens obiectiv si o finalitate transcendenta, care sa arate inspre ce evolueaza lumea si la ce ajunge progresul universal, varietatea de forme a existentei a fost totusi in mine un prilej de vesnice incantari si tristeti." Eram aproape sigur ca era un om fericit, pentru ca e definitia vietii. Dar poate unii nu se pot multumi cu nimic. Am ajuns sa cred intr-adevar ca era un demon, o persoana nefericita si inauntrul careia ardeau flacari puternice care-l parjoleau, dupa ce am citit de curand o carte ce cuprinde corespondenta si memoriile unei amante de ale sale: Friedgar Thoma, in cartea 'Pentru nimic in lume'. Nu cred ca i-ar fi trebuit multe sa poata fi numit inger, doar ceva in genele de la care a plecat nu l-a lasat sa traiasca momente de relaxare. Dar cred ca nu a cautat niciodata sa fie echilibrat, si daca in directia fericirii sale nu a aut noroc a mers in directia opusa. Oricum, el deja stie raspunsul la marea intrebare a omenirii si a lui. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Noiembrie 3, 2007 daca cioran s-ar mai fi putut intoarce la mediocritate ar fi facut-o. nu este nimic mai chinuitor pentru suflet si minte, dacat o luciditate paroxistica. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Azrael 0 Raportează post Postat Noiembrie 3, 2007 Si demonii sunt niste ingeri. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
geometricus 2 Raportează post Postat Noiembrie 3, 2007 daca cioran s-ar mai fi putut intoarce la mediocritate ar fi facut-o. nu este nimic mai chinuitor pentru suflet si minte, dacat o luciditate paroxistica. ce e aia 'luciditate paroxistica'? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Noiembrie 4, 2007 ce e aia 'luciditate paroxistica'? luciditate dusa la extrem. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
geometricus 2 Raportează post Postat Noiembrie 4, 2007 luciditate dusa la extrem. care extrem/extrema/extremis? ce presupune luciditatea in viziunea ta? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Noiembrie 4, 2007 care extrem/extrema/extremis? ce presupune luciditatea in viziunea ta? a fi extrem de constient de tine, de existenta, exacerbarea eu-lui, de tot ceea ce se intimpla in tine si in jurul tau. imposibilitatea de a te deconecta de la astfel de ganduri, cautarea continua, fortata a unor raspunsuri inexistente, framantarea, filosofarea interminabila, nelinistea gandurilor. cam asta e viziunea mea! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
geometricus 2 Raportează post Postat Noiembrie 5, 2007 ar fi multe de discutat aici pentru ca nu e suficient de clar ce inseamna a fi 'extrem de constient de tine' ..in raport cu ce se poate calcula? s-ar putea ca eu sa traiesc cu impresia ca sunt foarte constient de mine insa gradul meu de constientizare sa fie defapt un grad redus in raport cu gradul de constientizare al altei persoane, Cioran de exemplu, vecinul de la etajul II, pensionara din parc, propriul copil,..etc,etc.. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Noiembrie 5, 2007 ar fi multe de discutat aici pentru ca nu e suficient de clar ce inseamna a fi 'extrem de constient de tine' ..in raport cu ce se poate calcula?s-ar putea ca eu sa traiesc cu impresia ca sunt foarte constient de mine insa gradul meu de constientizare sa fie defapt un grad redus in raport cu gradul de constientizare al altei persoane, Cioran de exemplu, vecinul de la etajul II, pensionara din parc, propriul copil,..etc,etc.. aici nu discutam geometrie sau proportionalitati... discutam filosofie. il raportam pe cioran la... cioran! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
