Jurnal de miner

[harald 1722]

Stati un pic ca nu inteleg. Adica Soke care face literatura, pe un forum de literatura, trebuie sa inceteze s-o faca ca sa va faca voua loc sa ne povestiti istorie? Sau ma rog, ce pricepeti voi din ea. Baieti exista atatea subforumuri aici asa ca alegeti-va unul. Aici scrie mare sus literatura. Faceti comentarii pe text. Nu ca de ce scrie despre "subiect". Discutiile deja devin caduce si puerile. Nu ma intereseaza ce-ati facut voi in 13-15 iun. iar voi daca chiar vreti sa povestiti ce-ati facut atunci, exista "sa ne cunoastem" sau politica.

Nu. Soke poate să facă literatură, iar talent pare să aibă, indiferent de unghiul de abordare pe care-l adoptă pentru evenimentele respective. Dar dacă pe tine te amuză, atunci avem o problemă. Cu tine, nu cu Soke. :flowers:

[mareexecutor 475]

Hopa. Ce probleme "aveti voi", cu mine harald? Si hai sa-ti dau un hint on topic. Soke nu pare, chiar are talent.

[harald 1722]

Si hai sa-ti dau un hint on topic. Soke nu pare, chiar are talent.

Se poate. Competenţele mele

[Andradada 2]

si..acum urmeaza faza cand va trageti de par? :flowers:

 

sau..cand va provocati la duel!

duamne!!!

[Soke 1]

Salut!

Ma bucur sa vad ca exista si aprecieri pozitive la textul meu. Nu am scris continuarea inca, probabil o sa scriu daca chiar credeti ca merita.

Pentru cei carora le-am trezit amintiri dureroase, scuze, ce am scris nu se vrea a fi un elogiu la adresa minerilor, ba din contra.. am incercat doar sa scot putin umor dintr-un subiect "fierbinte". Bineinteles ca ce scriu eu acolo n-are nici o legatura cu realitatea, e pura fictiune, e doar un exercitiu de literatura (zic eu), puteti, daca vreti, sa schimbati oricand profesia peronajelor principale (select all, replace "miner" cu "***"), important e sa va relaxati putin citind....

 

P.S. Harald, totusi, indignarea ta pare exagerata. Explica-te putin, intra in detalii, ca sa te intelegem. Poti sa ai multe de reprosat minerilor, si asta pricep, suntem in aceeasi tabara, dar tu pari marcat definitiv, nu mai lasi loc de nimic altceva in sufletul tau. Ma rog, asa pare...

Editat Iunie 12, 2006 de Soke

[dan-marius 0]

Salut!

Ma bucur sa vad ca exista si aprecieri pozitive la textul meu. Nu am scris continuarea inca, probabil o sa scriu daca chiar credeti ca merita.

Da, merita.

[mareexecutor 475]

Pe dracu. Si-ar pierde tot farmecul. De aici rezulta umorul. E ca un jurnal de calatorie al unui miner (poate, un pic mai rasarit ca ceilalti-dar foarte sincer ) care ne povesteste cu naivitate ce a insemnat pt el(si pt multi dintre ortacii lui) venirea la Bucuresti. Personajul si trairile lui, ne face sa radem. Iar contextul si imaginile sant super veridice si reale. Asta inseamna sa fiii "copt" in scris. Sincer astept si niste pareri critice (sa nu cumva D. fereste sa-ti provoc un diabet).

 

-ma refeream la schimbarea personajelor, ca vad ca pana am postat au mai "intrat ".

[pescadorul 0]

Dar pana se hotaraste autorul mi-am permis sa trag un scurt plagiat asupra unui text necreeat inca. Pur si simplu asteptarea devine plictisitoare si in pauza meciurilor... scuzati stangacia dar timpul nu mi-a permis sa prelucrez indeajuns si l-am dat la prima mana, ca sa nu mi-o ia inainte autorul :yahoo:

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Simteam cum mi se invart creierii in cap ca roata mare de la blaciul ce vine pe maidanul din spatele garii de Sf. Maria. Am inchis ochii si... am vazut-o pe Paraschiva care, parca, iar zicea ceva... si i-am dat una dupa cefa. Ca prin ceata am auzit pe nea Gogu injurand birjareste si m-am trezit cu o scatoalca de am vazut stele verzi. Cand s-au risipit s-au oprit si creierii din miscarea de revolutie si am deschis ochii. Nea Tarie se freca la cap si ma privea cu obida.

Intre noi au aparut cativa ortaci pe care nu-i cunosteam, unii avand cate-o prtavoce. Salopete stateau pe ei ca pe gard iar materialul nu era impregnat de jeg, cauciucele din picioare nu erau roase iar castile nu intrasera in viata lor in sut, erau noi-noute. Probabil ca erau de la minele din Bucuresti. Chiar langa autobuzul nostru a tras un camion cu prelata din care au sarit alti ortaci, tot din Bucuresti, care au inceput sa descarce conserve, paine si apa minerala. Cand le-am vazut, matele care tocmai se golisera de tuica ce migrase in picioare, au inceput sa-mi ghioraie in cor. 'Telectualu' si cativa mai treji erau deja cu bratele pline si cautau cate un loc mai ferit ca sa consume. Am sarit si noi ca apucatii sa mai prindem de-ale gurii si impreuna cu nea Gogu ne-am asezat pe o taraba de ziare parasita. In timp ce infulecam, portavocile tiuind ne anuntau ca suntem eroii care vom salva democratia si ca am venit sa curatam capitala de 'golanii' drogati, de legionarii taranisti si liberali, de intelectualii tradatori care voiau sa preia puterea.

Pe langa autobuze se adunasera cateva gospodine trecute de prima tinerete si de suta de kile, cu stegulete cu trei trandafiri, care ne aplaudau si ne trimiteau bezele. Noi, umflandu-ne in piept, le faceam prieteneste din ciomege si ne uitam urat spre gramada de 'derbedei' din departare de unde se auzea un vuiet continuu, fluieraturi si tot repetau ca nu vor pleca... din partea mea puteau sa stea pana i-oi chema eu.

Daca m-ar fi vazut Paraschiva... ce i-as fi tras una peste ceafa. M-am uitam la ceilalti sa vad in ce ape se scalda. Morun clipea agitat din ochii rosii si era ud pe nadragi pana la glezne, probabil emotia a inhibat franele naturale ale vezicii. Gioala tragea cu foc dintr-un chistoc si se lovea usor cu bata peste cizme, aveai impresia ca chiar gandeste. Vasile ramasese cu gura cascata si se vedea gaura dintre dintii din fata pe care-i scosese nea Gou cu un pumn cand se certatsera odata. 'Telectualu', rosu la fata si cam speriat, ca unul il daduse exemplu de cum arata 'dusmanii', cu ochelari, se jura ca nu va mai citi in viata lui. Nea Gogu parea ca doarme... dar s-a auzit o comanda rastita ce m-a trezit din letargie. Atentiune, pregati-va! Mie numai de actiune nu-mi ardea, acum cu burta plina, dar m-am luat si eu dupa ceilalti care au inceput sa stranga randurile.

Si ca la un semn, agitand batele in aer precum inaintasii nostrii ce locuiau in pesteri, imbracati cu piei si blanuri si la fel ca ei, am pornit, urland cat ne tineau bojocii, spre multimea ce ne privea impietrita....

[Taranus 55]

Salut!

Ma bucur sa vad ca exista si aprecieri pozitive la textul meu. Nu am scris continuarea inca, probabil o sa scriu daca chiar credeti ca merita.

Pentru cei carora le-am trezit amintiri dureroase, scuze, ce am scris nu se vrea a fi un elogiu la adresa minerilor, ba din contra.. am incercat doar sa scot putin umor dintr-un subiect "fierbinte". Bineinteles ca ce scriu eu acolo n-are nici o legatura cu realitatea, e pura fictiune, e doar un exercitiu de literatura (zic eu), puteti, daca vreti, sa schimbati oricand profesia peronajelor principale (select all, replace "miner" cu "***"), important e sa va relaxati putin citind....

 

P.S. Harald, totusi, indignarea ta pare exagerata. Explica-te putin, intra in detalii, ca sa te intelegem. Poti sa ai multe de reprosat minerilor, si asta pricep, suntem in aceeasi tabara, dar tu pari marcat definitiv, nu mai lasi loc de nimic altceva in sufletul tau. Ma rog, asa pare...

 

Greseala e a ta ca nu ai mentionat de tip de povestire vei afisa. Asta ca sa protejezi sufletele mai delicate.

 

Romanii, dupa parerea mea, exceleaza prin a critica orice.

Chiar si "nimic-ul" poate fi criticat ca (ne)fiind...nimic?!

Si dece-ar fi asta o problema? Critica poate fi constructiva, nu?

 

Sunt o gramada de povestiri si vesele si triste inspirate din viata de zi cu zi care sunt citite cu placere. Dece n-ar fi si asta una dintre ele?

 

Si eu astept urmarea actiunii. Continua, te rog, povestea si anunta-i pe ceilalti ca nu sunt obligati sa citeasca daca nu le face placere.

[Soke 1]

Asta asa, la misto, continuare la ce scria Pescadoru:

 

Si ca la un semn, agitand batele in aer precum inaintasii nostrii ce locuiau in pesteri, imbracati cu piei si blanuri si la fel ca ei, am pornit, urland cat ne tineau bojocii, spre multimea ce ne privea impietrita....

 

Cel mai tare urla un tip soios, pletos si cu picioare strambe. Tipa si se agita dezordonat incercand sa ajunga primul la balena esuata pe mal. Primii oameni care ajunsera erau cei din tribul MoaSei. Au inconjurat lesul si s-au intors brusc catre ceilalti. Cei care veneau in urma lor se trezira in fata unor sulite amenintatoare indreptate catre ei. Invalmaseala fu cumplita. Cativa dintre oamenii lui Mogun se taiara in sulite, iar sangele lor incepu sa curga improscand lesul balenei. Seful MoaSei lovea in stanga si in dreapta, si, impreuna cu oamenii sai, incerca sa puna stapanirea pe zona din jurul lor. Miza era mare. Ar fi avut carne pentru tot tribul pentru cel putin o luna de zile. Dar si ceilalti doreau acelasi lucru. Violenta era inevitabila. Au urmat atacuri succesive din partea celorlati, insa cei ajunsi primii, stransi unul langa altul si cu spatele asigurat, reuseau sa respinga orice tentativa. Cativa din tribul MoaSei, aflati mai in spate, incepura sa rupa bucati mari din trupul balenei, strangandu-le in pieile aduse cu acest scop. Mogun se departa de ceilalti si incepu sa arunce cu pietre. Pietre colturoase, lespezi tocite, crengi uscate si altele erau din belsug in apropierea plajei. Atacatori se oprira si urmara cu totii exemplu sefului. In curand, cei din tribul MoaSei se trezira asaltati de o ploaie de proiectile. Dupa ce se pricopsira cu sumedenie de cucuie le veni ideea sa se ascunda dupa balena esuata. Incepura, la randul lor sa arunce cu pietrele ce se aflau acum din abundenta in jurul lor. Rezultatul tindea sa devina incert. Si unii si altii se oprira si isi oblojeu ranile. Se auzeau tipete si injuraturi specifice epocii de piatra. Individul galagios de la inceput scapase, ca prin minune, neatins. Soiosul cazuse in timpul asaltului si se rostogolise intr-o parte. De cate ori vroia sa se ridice venea cate unul si-l trantea la loc. La un moment dat reusi sa se ridice si incepu sa alerge din nou catre tinta. Se bucura ca nu prea mai era lume in jurul lui, nu mai trebuia sa dea din coate, dar, dupa un timp, realiza ca fugea in directie gresita. Se intoarse si se trezi la cateva sute de pasi distanta de lesul balenei, aparat acum de oamenii lui MoaSei. Se apropie prin lateral de mal si privi chioras la lesul balenei aflat la cateva zeci de pasi. Cei de acolo il privira putin apoi nu il mai bagara in seama. Nu arata deloc periculos. Soiosul vru sa arunce si el o piatra dar nu ii era clar in cine. Gasii o piatra mai plata, si, dupa ce o studie putin, o arunca piezis, incercand sa faca cat mai multe salturi pe luciul apei. Se distra ca un copil numarand sariturile pietrelor aruncate. Radea si sarea intr-un picior. Dupa un timp i se terminara pietrele. Altele se gaseau pe campul de bataie dintre cele 2 tabere. Deci unavailable. Se uita in jur si gasi doar doua pietre albe, colturoase, si o gramada de crengi uscate, aduse de valuri la mal. La orele de lucru manual vazu la ceilalti cum ciopleau pietrele, transformand-ule in varfuri de sulita. Incercase si el dar se trezise cu julituri la degete si cu un sut in fund de la Mogun. Acesta ii porunci sa nu mai incerce asta niciodata ca se uita copiii la el si inteleg gresit cum se face. Mogun avea alta treaba acum asa ca Soiosul incepu sa loveasca cele doua pietre intre ele sperand ca macar pe una sa o faca plata. Bineinteles ca mai intai se lovi la deget. Apoi una din pietre ii sari din mana si il lovi in fluierul piciorului. Urla si incepu sa fuga intr-un picior, schiopatand si urland. In elanul lui ajunse peste oamenii lui MoaSei care nu se asteptau la un atac lateral. Se nimeri cu spatele peste ei si le darama intreg flancul drept. Seful MoaSei cazu pe spate si nimeri in varful unei sulite. Oamenii lui erau complet zapaciti, unii trantiti pe jos iar alti nedumeriti de invalmaseala din spatele lor. Apoi vazindu-si seful doborat si realizand ca e in agonie se stransera in jurul lui inaltand catre cer strigate de jale. Se asezara in genunchi si se loveau cu pumnii. Pentru Mogun fu cat se poate de usor sa se apropie si sa preia controlul. Oamenii lui MoaSei nu mai opuneau nici o rezistenta si fura alungati. Schiopatand, tarandu-si cate un picior, acestia diparura in padurea din apropiere purtandu-si pe umeri seful decedat.

Soiosul se trezi adulat. Il ridicara pe sus si il purtara catre Mogun. Acesta il stranse puternic in brate, ii oferi o halca grasa de carne din coada balenei si il puse sa-si aleaga doua femei. Soiosul lua bucata de carne, musca din ea, si fugi buimacit uitand de cele doua femei. Oricum nu stia ce ar fi putut face cu ele, ba chiar, mai tarziu, si-a dat seama ca, probabil, ar fi trebuit sa imparta carnea primita cu ele, si asta nu era cazul.