Oceanele subglaciare de pe planetele sistemului nostru solar

Recent astronomii au mai descoperit alte oceane pe trei sateliti naturali ai planetei Uranus, aceasta dupa ce anterior detectasera oceane subglaciare pe Ceres, Pluto si Charon, iar pe Marte ori chiar pe Luna si pe Mercur posibilitatea unor lacuri si mări subglaciare. 

Toate aceste locuri sunt fascinante deoarece apa si gheata le protejeaza de meteoriti, radiatii cosmice si le izoleaza termic de oscilatiile mari de temperatura fiind medii excelente pentru aparitia si dezvoltarea vietii extraterestre cat si pentru viitoarele orase-baze submerse. 

Presiunea apei din aceste oceane extraterestre ar fi mult mai mica decat in oceanele de pe Pamant chiar daca oceanele extraterestre ar putea fi chiar mai adanci, deoarece gravitatia planetelor pitice pe care se afla este chiar mult mai slaba decat gravitatia Lunii. 

Sub stratul de gheata de deasupra acestor oceane, mari si lacuri extraterestre ar putea exista o atmosfera cumulativa care ar contine azot, amoniac, clor, dioxid de carbon, metan, dar si oxigen produs in urma unor reactii chimice, prin descompunere radioactiva si mai ales prin procesele vulcanice de pe fundul acestor oceane, ceea ce inseamna un mediu bogat pentru formele de viata si oxigen dizolvat in apa pentru oameni. 

De asemenea aceste oceane ar putea ceda electricitate deoarece sunt foarte sarate si incarcate cu substante dizolvate diverse, ceea ce ar face sa capteze electricitate prin inductie de la planetele mari pe care le orbiteaza ori chiar chimic din electrolitul marin propriu. 

Recent astronomii au anuntat ca ar exista un super-Pamant glacial undeva dincolo de Neptun in Centura lui Kuiper, insa mult mai aproape decat ipotetica gigantica planeta 9 numita Nibiru. 

Dincolo de Neptun si pana la limita exterioara a Norului Local (Norul lui Oort) se gasesc mii de alte planete mici, altele mari si nenumarati asteroizi, toate construite mai ales din gheata de diferite origini. 

Toate aceste planete constituie in sine un alt univers local, un mic univers in curtea din spate a Sistemului Solar si care va face obiectul explorarii si colonizarii de catre oameni. 

Oamenii vor putea viețui in orase orbitale care s-ar invarti foarte rapid in jurul acestor planete generandu-se o gravitatie sintetica prin forta centrifuga, la fel in orase rotitoare la suprafata acestor planete, fie in orase submerse. 

De asemenea nu este nevoie de o gravitatie identica cu 10G ci doar de vreo 2-3G, adica undeva pe la dublul gravitatiei de la suprafata Lunii. 

Cat despre traiul pe aceste corpuri ceresti, oamenii vor dispune de o piele sintetica speciala si de filtre si alte echipamente compacte artificial-organice camuflate cat mai firesc in propriul organism cat si la exterior in obiectele vestimentare. 

Zeci de luni mici din jurul planetelor gigante ale Sistemului nostru solar, pot deveni colonii ale umanitatii in haurile cosmosului.

Avantajul acestor mini-luni sunt crusta glaciara groasa si oceanele de sub aceasta.

Acest scut de gheata si apa este un scut perfect antiradiatii, iar gravitatia exrem de scazuta le transforma in adevarate porturi spatiale ieftine, tot gravitatia extrem de scazuta face ca presiunea crustei si a miezului de roca si metal sa nu genereze presiuni enorme la interior si astfel fac posibila realizarea unor cavitati uriase in gheata unde pot fi construite orase kilometrice-rotitoare cu gravitatie sintetica la valoarea celei de pe Pamant.

O idee interesanta ar putea fi realizarea unui torus adica un tub gigantic circular in interiorul crustei glaciare, iar in interiorul acestuia realizarea unui oras-inelar rotitor pe perna superconductoare precum un tren cu sine atat jos cat si pe lateral la exterior iar rulajul s-ar face mai mult pe lateral exterior generand forta centrifuga necesara generarii unei forte constante de 10g.

Astfel diametrul acestui inel transportor subglaciar ar fi de cateva zeci de km, iar structura habitabila inelara ar putea fi de inaltimea unor citadele de pe Pamant.

Racirea planetelor uriase (Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun), ar putea da umanitatii suprafete de gheata uriase ca intindere pentru expansiune si colonizare, de pilda gravitatia la sol pe Saturn, Uranus si Neptun ar fi egala cu gravitatia de pe Pamant, iar pe Jupiter am avea de doua ori si jumatate propria noastra greutate de pe Pamant, ceea ce s-ar putea regla printr-un costum constrictiv special in zona picioarelor si a mainilor, apoi prin readaptare la gravitatia ridicata prin ultradensifierea oaselor, intarirea tendoanelor, cresterea masei musculare inclusiv a inimii.

Asadar chiar si Jupiter ar deveni atractiv dupa o perioada de adaptare.