NicolaeT 473 Raportează post Postat Septembrie 13, 2022 Va prezint noul meu articol: The "Who Am I?" Question. Articolul discuta despre cum intrebarea "Cine sunt?" e tot ce exista, iar intrebarea asta incearca la infinit sa se raspunda pe sine insasi, iar aceasta incercare de raspuns creeaza intreaga realitate: Eu sunt, Eu sunt Ion, Eu sunt Ion filozoful, Eu sunt Ion filozoful care intra pe forum, etc. The Who Am I Question.pdf 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15040 Raportează post Postat Septembrie 13, 2022 O sa citesc paginile indicate doar de Craciun pana astept Santa cu un sac de cadouri. Atunci voi avea si timp si chef de toate sa demonstrez ca am rabdare, de fier!!! Asta sint eu. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
King1 8295 Raportează post Postat Septembrie 14, 2022 Eu am citit; unele idei, pe care le-ai mai afirmat si inainte, dar eventual cu alte explicatii sau exemple mi se par interesante. Cosmogonia pe baza constiintei mi se pare nespus de putin exploatata stiintific, in conditiile in care raspunsurile pe care le poate oferi, macar la nivel filosofic in prezent, sunt fascinante. Cred totusi ca lucrurile nu ar trebui sa se indrepte in directia „stiinta bazata pe materie trebuie lasata deoparte”, ci pur si simplu spre oferirea cat mai multor detalii in intelegerea acestor concepte din punctul de vedere al initiativei ideatice non-materialiste. Legat de intrebarea „who am I?”, pana la urma, a fost inainte de nasterea constiintei? Adica ce a fost mai intai, constiinta sau who am I? In articol sustii ca who am I, dar nu ar trebui sa existe cineva (sau existenta insasi) care sa se intrebe asta? Deci ce este who am I? O intrebare-entitate? 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
NicolaeT 473 Raportează post Postat Septembrie 15, 2022 Da, "Who am I?" este o intrebare-entitate. Si ea se raspunde pe sine insasi imediat prin raspunsul "I am", deci Eul e etern. Intrebarea si raspunsul primordial sunt eterne, deci nu a fost niciuna inaintea celeilalte, sunt etern concomitente. Dupa moarte, chiar daca raspunsurile superioare de tipul "Eu sunt Ion" se pierd, raspunsul "Eu sunt" ramane mereu, deci n-avem cum sa murim. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
12345 43 Raportează post Postat Octombrie 29, 2022 Ai vrea tu nemurirea dar, se poate dovedi numai ca, atat viata/existenta cat si inexistenta, dupa moartea celui in cauza, sunt posibile. Cat de probabil, asta depinde de afinitatile informationale la care aplica fiecare si oricum fiecare va afla dupa exit sau,... niciodata. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
NicolaeT 473 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2022 Demonstreaza, lol. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
12345 43 Raportează post Postat Decembrie 7, 2022 (editat) Inexistenta, disparitia dupa moarte o demonstreaza si sustine toata stiinta si tot pragmatismul actual. Vietuirea cuiva dupa moarte e o posibilitate cu grad ridicat de probailitate bazat pe argumentul din exemplul mai jos. Dar culmea, si posibilitatea disparitiei e valabila prin acelasi argument! Intru simplificare se reduce viata cuiva la vizualizari, viata sa e doar una vizuala. Tu vezi ceea ce vede el? Desigur nu. Tu vezi eventual ceva ce din descrierea ta si a lui pare a fi identic, dar fiecare vede ceea ce ii permite sa vada sistemul vizual si mai ales ultimul nivel vizual din creierul propriu ce ii intermediaza imaginile vizuale. In concluzie, tu niciodata nu vezi ceea ce vede el, altfel spus, tu niciodata nu traiesti viata lui. Si atunci, cum de se sutine argumentul conform caruia daca altcineva ii vede aceluia corpul mort, il considera pe acela mort, cand el niciodata nu a vazut corpul aceluia in realitatea aceluia, la vazut mereu numai si numai in realitatea proprie. In plus, disparitia corpului fizic, este totuna cu disparitia vizualizatorului, respectiv a vietuitorului? Nu se poate demonstra asa ceva datorita celor de mai sus, decat probabilistic stiintific, deci deductiv si cenzurat selectiv conform normativelor si doctrinei stiintifice. Stiinta nu este un vector al creativitatii informationale neinfirmabile, e doar o perspectiva a unei categorii-comunitati de oameni ce se raporteaza specific lor la detectiile ce global sunt numite existenta. E drept gruparea-comunitatea stiintifica si a adeptilor nu e una ce se raporteza la existenta in mod fantezist, dar nici nu admite informatiile ce nu pot fi real combatute. Editat Decembrie 7, 2022 de 12345 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
NicolaeT 473 Raportează post Postat Decembrie 10, 2022 La 07.12.2022 la 19:46, 12345 a spus: Inexistenta, disparitia dupa moarte o demonstreaza si sustine toata stiinta si tot pragmatismul actual. Cum o demonstreaza si cum o sustine ? 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
12345 43 Raportează post Postat Decembrie 12, 2022 (editat) Acum 32 minute, 12345 a spus: Desi nu aceasta este miza a ceea ce am scris si nu sustin ceea ce iti raspund strict la intrebare, raspund totusi si la aceasta intrebare, Dupa cum se stie, din perspectiva stiintifica omul e un produs al universului material, iar universul e comun tuturor oamenilor, se autosustine si e independent de existenta sau inexistenta umana. Omul, fiinta umana fiind una de natura materiala, apare evidenta disparitia acesteia prin moarte biologica, prin degradarea corpului material ce este ea. Dar, miza raspunsului meu anterior era referitor la ce argumente sustin existenta dupa moarte si ce argumente sustine inexistenta, asta dincolo de limitarile impuse prin metodologia, doctrina gruparii stiintifice, Comunitatea stiintifica fiind doar una dintre gruparile care se ocupa de aflarea raspunsurilor cu privire la univers si om. Dincolo deci de perspectiva stiintifica, exista si alte perspective, iar una dintre ele este aceea a informatiilor create prin observare directa a universului si omului, neprobabilistic deci necenzurat si, nefantezist, fara interese ascunse, liber consimtit. In general e destul de dificil de a face observare nedeductiva sau cat mai putin deductiva, deci practic observare neprobailistica, neinfirmabila, fara a fi in acelasi timp o fantezie. Granita dintre probabilistic si neinfirmabil-nefantezist este extrem de subtire, aproape crepusculara si informatia neinfirmabila si nefantezista e puternic bruiata dinspre mediul stiintific, dar nu numai. Dupa cum am sustinut in raspunsul precedent, e imposibil de dovedit real moartea omului prin moartea corpului sau din realitatea celorlati, si am explicat de ce. Dar tot acolo am sustinut si imposibilitatea dovediri vietuirii dupa moarte a omului in cauza si asta intrucat, nimeni nu traieste viata lui in afara de el insusi, iar corpul sau nu e el, omul. In plus, nimeni nu a vazut corpul omului in cauza in realitatea aceluia, fiecare a vazut corpul aceluia in realitatea proprie, in realitatea intermediata de creierul propriu, cum s-ar zice: "cu materialul clientului". Numai cel in cauza va afla daca exista viata dupa moarte sau nu va afla nimic intrucat el nu va mai exista sub nici o forma materiala sau nu. Totusi, desi apare ca extrem de probabila vietuirea intr-un un univers comun sau cel putin o interrelationare intre universurile proprii ale oamenilor, informatia neprobabilistica, informatia neinfirmabila si totodata nefantezista este cea in care se sustine existenta vietii dupa moarte. De ce? Intrucat, desi fiecare poate observa in viata sa proprie universului sau, o multitudine de oameni care mor, nimeni, niciodata nu a vazut sa moara cineva in universul lui, al aceluia si asta intrucat nu i-a trait viata aceluia, nu i-a trait universul si practic nu l-a vazut pe el, pe acela niciodata. De unde sa stii tu daca acela moare vreodata, daca exista moarte reala in universul aceluia, cand tu nu ai avut niciodata acces la viata lui din universul lui? Si daca nimeni vreodata nu a vazut pe cineva care sa isi piarda viata proprie din universul propriu, de unde fantezia mortii altora? Desigur datorita superficialei cunoasteri a modului in care e constituita si functionaeza real viata si universul propriu ori, prea multei cunoasteri de tip probabilistic. Argumentatia adusa chiar de mine referitor la neputinta dovedirii existentei dupa moartea celui in cauza, e una de tip probabilistic, deci e una extrem de probabila, e extrem de probabil sa nu existe viata dupa moarte. Argumentatia adusa insa in sprijinul existentei vietii dupa moarte este una neinfirmabila, informatie reala obtinuta prin observare directa, exagerand e posibil a o numi informatie absoluta, dar nu neaparat infailibila, mai ales intrucat nu ai cum dovedi viata dupa moarte, poti dovedi numai necunoasterea vreunui caz de moarte in propria ta realitate; dar si intrucat "omul cat traieste invata". Cum am spus, orice moarte a cuiva pe care o constati tu in realitatea ta, e de fapt disparitia activitatii si dezintegrarea corpurilor pe care tu le poti observa in propria ta viata si propriul tau univers, nu este moartea acelor oameni in universurile lor. Editat Decembrie 12, 2022 de 12345 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
NicolaeT 473 Raportează post Postat Decembrie 12, 2022 Cred ca nici tu nu intelegi ce scrii acolo. Scrii cuvinte la nimereala care nu se leaga de la o propozitie la alta. Si nici nu pari a folosi limba romana. Esti strain ? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
