The "Who Am I?" Question - noul meu articol

[King1 8295]

Ok, exista aceasta stratificare a ideilor in constiinta, pornind de la originea lucrurilor, care doar fiinteaza si e o entitate-intrebare care se propaga la infinit. Ideile sunt cladite pe multe alte idei si astfel dau nota de concretete, care e doar o aparenta.

Intrebarea mea este: cum integrezi intuitia si telepatia in toate astea si daca sunt ele cai pentru a prelua raspunsuri de la origine?

[NicolaeT 473]

Nu stiu exact toate conditiile care duc la idei, dar poti citi articolul meu "Telepathy: A Real-World Experiment" sa afli cum am umblat cu 5 gagici in acelasi timp... pardon... sa afli cum functioneaza telepatia.

[12345 43]

Citat

Nu intelegi cei aia idee. Vizual, auditiv, tactil, sunt toate idei

Acuma ce faci, o iei pe contrasens? Tocmai ce m-ai articulat zilele astea legat de exprimare neconventionala. Daca tot nu respecti nici o norma, atunci spune tu ce sunt aceste idei, ale cui idei sunt imaginile, sunetele, tactilitatea, actiunea, decizia, ganditul si toate cele despre care am scris si care iti apar iar tu le consideri idei?

Citat

nu intelegi duck-rabbit. Duck-rabbit e despre ca putem vedea realitatea cum vrei noi, iar daca e dupa cum vrem noi, atunci nu e nimic "out-there", ci doar "in-here". 

Inteleg f. b. ce e, problema in dezbare consta in a stabili care e informatia neinfirmabila si nefantezista, ceea ce stiu eu sau ceea ce sustii tu. In stiiinta se recunoatse, ei creaza informatie infirmabila pe care insa din pragmatism o considera mult mai potrivita.

Citat

Habar nam cei aia informatie stiintifica. Stiinta e doar o ramura a filozofiei care face anumite presupuneri. Iar cum presupunerile alea sunt false, toate "informatiile stiintifice" sunt fanteziste.

Poti sa spui tu ce vrei, stiinta nu e totuna cu un basm, o stii si tu, dar exagerezi voit ca sa fii mai credibil.
Vorba colegului, daca e gata sa iti cada un pietroi in cap, in viata cotidiana te feresti deoarece stiinta proprie conforma cu stiinta academica pragmatica cum e ea, te invata despre volum, densitate si masa, pe cand fantezia-basmul te invata sa nu te feresti intrucat pietroiul e virtual sau te pazeste zana. Incerca sa nu te feresti!

Citat

Cum adica daca eu exist ? Normal ca exist. Dar exist ca si constiinta, nu ca corp. Corp e doar o idee in constiinta.

Ma astept la orice.
E bine, in sfarsit am stabilit ceva, sustii ca existi. Am ingrosat numai asa sa pot gasi mai usor cele deja sabilite.
Daca abordam asa, atunci si "constiinta" e doar o idee, la fel cum consideri tu imaginea, sunetul etc. De fapt si "idee" poate fi considerata un brontozaur, dupa cum zicea-i tu despre creier.
Deci, pana la urma nu e chiar asa, oricarui domeniu si oricui ii e necesar un fond lexical, definitii ale terminilor, sintaxa, normative diverse in general. Altfel e imposibil sa comunicam, telepatic fiind putin mai greu.

[NicolaeT 473]

Acum 4 ore, 12345 a spus:

1.Acuma ce faci, o iei pe contrasens? Tocmai ce m-ai articulat zilele astea legat de exprimare neconventionala. Daca tot nu respecti nici o norma, atunci spune tu ce sunt aceste idei, ale cui idei sunt imaginile, sunetele, tactilitatea, actiunea, decizia, ganditul si toate cele despre care am scris si care iti apar iar tu le consideri idei?

2.Inteleg f. b. ce e, problema in dezbare consta in a stabili care e informatia neinfirmabila si nefantezista, ceea ce stiu eu sau ceea ce sustii tu. In stiiinta se recunoatse, ei creaza informatie infirmabila pe care insa din pragmatism o considera mult mai potrivita.

3.Poti sa spui tu ce vrei, stiinta nu e totuna cu un basm, o stii si tu, dar exagerezi voit ca sa fii mai credibil.
Vorba colegului, daca e gata sa iti cada un pietroi in cap, in viata cotidiana te feresti deoarece stiinta proprie conforma cu stiinta academica pragmatica cum e ea, te invata despre volum, densitate si masa, pe cand fantezia-basmul te invata sa nu te feresti intrucat pietroiul e virtual sau te pazeste zana. Incerca sa nu te feresti!

4.Ma astept la orice.
E bine, in sfarsit am stabilit ceva, sustii ca existi. Am ingrosat numai asa sa pot gasi mai usor cele deja sabilite.
Daca abordam asa, atunci si "constiinta" e doar o idee, la fel cum consideri tu imaginea, sunetul etc. De fapt si "idee" poate fi considerata un brontozaur, dupa cum zicea-i tu despre creier.
Deci, pana la urma nu e chiar asa, oricarui domeniu si oricui ii e necesar un fond lexical, definitii ale terminilor, sintaxa, normative diverse in general. Altfel e imposibil sa comunicam, telepatic fiind putin mai greu.

1. O idee e orice raspuns pe care intrebarea "Cine sunt?" il primeste.

2. Realitatea e virtuala. Realitatea e suma raspunsurilor pe care intrebarea "Cine sunt?" le primeste pe unul din fagasurile de explorare de sine.

3. Si banii poti sa tii pierzi din cauza unei inflatii si sa te doara sufletu. Asta nu inseamna ca banii exista.

4.Constiinta e totalitatea ideilor pe care intrebarea "Cine sunt?" le primeste.

[12345 43]

La 15.09.2022 la 13:41, NicolaeT a spus:

Da, "Who am I?" este o intrebare-entitate. Si ea se raspunde pe sine insasi imediat prin raspunsul "I am", deci Eul e etern. Intrebarea si raspunsul primordial sunt eterne, deci nu a fost niciuna inaintea celeilalte, sunt etern concomitente. Dupa moarte, chiar daca raspunsurile superioare de tipul "Eu sunt Ion" se pierd, raspunsul "Eu sunt" ramane mereu, deci n-avem cum sa murim.

Despre ce vorbesti in raspunsurile 1-4? Gata, m-am prins, am sarit(ara) direct la facultate.
O intrebare entitate eterna care se raspunde pe sine? Asta depasesc orice fantezie.
Deci, conform viziunii pe care o ai, geneza ta ce include diviniul, consta intr-o existenta eterna a unei entitati intrebare primordiala care: exista, se intreaba etern "Cine sunt" si concomitent se raspunde etern "Eu sunt".
Cum ai ajuns la concluzia aparitiei si existentei unei asemenea ciudatenii primordiale si eterne?
Eul este raspunsul la intrebarea entitate, adica este "Eu sunt"? 
Eul e aceeasi entitate cu intrebarea "Cine sunt"?

Citat

1. O idee e orice raspuns pe care intrebarea "Cine sunt?" il primeste.

 Raspunzand strict la raspunsul trantit de catre tine. Orice raspuns? Al cui si referitor la ce? Intrebarea "Cine sunt" a cui? Sau vorbesti despre intrebarea-entitate?

Citat

2. Realitatea e virtuala. Realitatea e suma raspunsurilor pe care intrebarea "Cine sunt?" le primeste pe unul din fagasurile de explorare de sine.

2 - Intrucat te afirmi a fi constiinta, atunci esti unul dintre fagasurile de explorare de sine al intrebarii entitate?
Si, daca realitatea e suma raspunsurilor pe care intrebarea "Cine sunt" le primeste (te referi probabil la raspunsul gen Eu sunt Nicolae T), iar constiinta (care constiinta oare?), dupa cum spui in intrebarea 4, este totalitatea ideilor (care idei sunt si ele raspunsuri, conform 1), atunci, realitatea si constiinta sunt tot aia (desi nu e clar care constiinta).
 

Citat

3. Si banii poti sa tii pierzi din cauza unei inflatii si sa te doara sufletu. Asta nu inseamna ca banii exista.

3 - Virtuali sau nu, banii nu exista, dar poti sa ii pierzi!!! Mda, e cat se poate de logic.
 

Citat

4.Constiinta e totalitatea ideilor pe care intrebarea "Cine sunt?" le primeste.

4 - Din pasareasca asta exprimata extrem de laconic si pe sarite, rezulta probabil asta: intrebarea entitate primeste si alte raspunsuri decat al sau primordial si etern "Eu sunt" si astea sunt idei ce impreuna formeaza constiinta generala a tuturor constiintelor-idei gen Nicolae T. Sau poate nu!?
 

[Vriies 17979]

1 hour ago, 12345 said:

 

 Raspunzand strict la raspunsul trantit de catre tine. Orice raspuns? Al cui si referitor la ce? Intrebarea "Cine sunt" a cui? Sau vorbesti despre intrebarea-entitate?

 

 

Nu te-ai prins de driblingul filosofic al lui Nicolae.  Întrebarea- entitate corectă și întreagă era:

 „A cui ești, Mărie dragă”?

 

Iar răspunsul corect:

„A lui cu mustața neagră

Ăl mai mare vânător

M-a prins noaptea la izvor,

...

Constantine, Constantine!”

 

Asta conform fainei melodii populare:

 

 

[NicolaeT 473]

@12345, da, in sfarsit teai prins. Pentru a afla cum am ajuns la ideea asta va trebui sa imi citesti cronologic toate 11 articolele, sa vezi cum sau dezvoltat ideile, sau doar "Meaning and Context: A Brief Introduction" pe care lam facut un articol care sa inglobeze toate ideile principale, desi ar fi tare de folos "The Emergent Structure of Consciousness" ca sa vezi toti pasii prin care ajungi la Eu. Pe scurt, intreaga problema porneste de la a explica qualiile: De ce e rosul rosu ? Si de aici intelegi ca e din cauza ca qualiile sunt sens, deci toata realitatea e formata din sens. Fiind formata din sens, sensul nu poate aparea altfel decat ca raspunsuri la intrebari. Analizand apoi intrebarile, ceea ce fac in articolul de fata, se ajunge la concluzia ca exista o singura intrebare: "Cine sunt?".

[NicolaeT 473]

Acum 3 ore, 12345 a spus:

1.Eul este raspunsul la intrebarea entitate, adica este "Eu sunt"?

2.Eul e aceeasi entitate cu intrebarea "Cine sunt"?

3.Raspunzand strict la raspunsul trantit de catre tine. Orice raspuns? Al cui si referitor la ce? Intrebarea "Cine sunt" a cui? Sau vorbesti despre intrebarea-entitate?

4. Intrucat te afirmi a fi constiinta, atunci esti unul dintre fagasurile de explorare de sine al intrebarii entitate?

5. Si, daca realitatea e suma raspunsurilor pe care intrebarea "Cine sunt" le primeste (te referi probabil la raspunsul gen Eu sunt Nicolae T), iar constiinta (care constiinta oare?), dupa cum spui in intrebarea 4, este totalitatea ideilor (care idei sunt si ele raspunsuri, conform 1), atunci, realitatea si constiinta sunt tot aia

6. (desi nu e clar care constiinta).
 

7. Virtuali sau nu, banii nu exista, dar poti sa ii pierzi!!! Mda, e cat se poate de logic.
 

8. Din pasareasca asta exprimata extrem de laconic si pe sarite, rezulta probabil asta: intrebarea entitate primeste si alte raspunsuri decat al sau primordial si etern "Eu sunt" si astea sunt idei ce impreuna formeaza constiinta generala a tuturor constiintelor-idei gen Nicolae T. Sau poate nu!?
 

1. Da.

2. Da.

3. Da. Toate raspunsurile sunt raspunsuri la intrebarea "Cine sunt?". Cand tu o sexezi pe Marioara, intrebarea eterna se raspunde prin "Eu sunt cel ce o sexeaza pe Marioara.", dar si prin "Eu sunt cea sexata de 12345.".

4. Da.

5. Da, realitate e sinonim cu constiinta. 

6. Constiinta nu e a cuiva anume, ci constiinta e un set de raspunsuri pe care intrebarea eterna le primeste. Iar raspunsurile iau forma constiintei, se simt vii, adica tu te simti viu, pentru ca primul raspuns, "Eu sunt", are sensul de asa natura incat sa fie suflarea de viata insasi. Si apoi restul raspunsurilor sunt construite pe suflarea asta de viata.

7. Banii sunt conventii care exista in constiinta. Gen stii in minte ca ai 50 lei, vanzatorul stie in minte ca ai 50 lei, apoi cand te duci la piata sa iei un kil de rosii scadeti amandoi din minte cate 10 lei si ramai cu 40 lei. Apoi daca il superi pe vanzator, iti scade si restul de 40 lei din minte, si degeaba ii mai ai tu in mintea ta, ca data viitoare nuti mai da rosii.

8. Da, raspunsurile tot cresc si constiintele devin mai multe si mai complexe.

[12345 43]

La 20.12.2022 la 18:56, Vriies a spus:

Nu te-ai prins de driblingul filosofic al lui Nicolae.  Întrebarea- entitate corectă și întreagă era:

 „A cui ești, Mărie dragă”?

Iar răspunsul corect:

„A lui cu mustața neagră

Ăl mai mare vânător

M-a prins noaptea la izvor,

Constantine, Constantine!”

Asta conform fainei melodii populare:

Esti simpatic, muzica la final. Incerc sa dezleg rebusustica dialogului referitor la viziunea sa deosebita. Mai stii, poate iese ceva.

Editat Decembrie 21, 2022 de 12345

[12345 43]

"In sfarsit m-am prins" intrucat am apelat la un raspuns al tau catre un alt coleg, altfel, eu am vorbit despre ceva si tu despre altceva, eu romaneste si tu Nicolaeteste.

Citat

Pentru a afla cum am ajuns la ideea asta va trebui sa imi citesti cronologic toate 11 articolele ...

Ma intereseaza ceea ce ai de spus daca are sens, daca nu sunt fantezii, dar nici chiar asa.

Citat

3 si 6

-La punctul 6 zici: "raspunsurile iau forma constiintei, se simt vii, adica tu te simti viu, pentru ca primul raspuns, "Eu sunt", are sensul de asa natura incat sa fie suflarea de viata insasi."
Sunt de acord numai cu partea urmatoare: "tu te simti viu". Sunt de acord cu ea deoarece nu exista nici o dovada reala, efectiva, concreta, neprobabilistica, neinfirmabila si nefantezista ce poate demonstra contrariul, ce poate demonstra existenta unui Matrix, o sursa sau altceva care sa ne traiasca prin "a se raspunde pe sine", prin a ne produce si/sau impresiona hipnotic, inductiv, tehnologic sau altfel. Pana la proba contrara, tu cel in cauza, esti viu, decizi si actionezi cum vrei tu, desigur limitat de feluritele constrangeri. De posibil sunt posibile multe chestii, dar probabile nu prea, iar neinfirmabila e una singura. 
Asadar chiar daca la pct 6 sustii cele citate, pari a adera sau a reinventa o tema de tip yoghin-buddhist. Nu stiu daca e clasica ori reformata acea tema a celor ce o sustin referitor la sursa care ne traieste.
Practic si tu sustii existenta unei surse care te, care ne traieste. Deci, nu noi traim, sursa ne traieste pe noi. Intrucat sustii: <<Cand tu o sexezi pe Marioara, intrebarea eterna se raspunde prin "Eu sunt cel ce o sexeaza pe Marioara.", dar si prin "Eu sunt cea sexata de 12345.">>
Si acestea de mai sus sunt tot de tipul urmatoarelor:
- "intrebarea-entitate. "Cine sunt?" (primordiala si eterna) se raspunde pe sine insasi imediat prin raspunsul "I am", deci Eul etern"
- "constiinta e un set de raspunsuri pe care intrebarea eterna le primeste".

Citat

Pe scurt, intreaga problema porneste de la a explica qualiile: De ce e rosul rosu ? Si de aici intelegi ca e din cauza ca qualiile sunt sens, deci toata realitatea e formata din sens. Fiind formata din sens, sensul nu poate aparea altfel decat ca raspunsuri la intrebari. Analizand apoi intrebarile, ceea ce fac in articolul de fata, se ajunge la concluzia ca exista o singura intrebare: "Cine sunt?".

Raspuns de,
tipul a - Depinde si de sensul pe care il dai termenului qualii care, desi par experiente subiective, sunt pana la urma cele mai obiective experiente si asta intrucat, de exemplu, eu niciodata nu o sa experimentez aceleasi qualii asa cum sunt cele pe care le experimentezi tu si invers. De asemenea, toata viata cuiva, desi e considerata o experienta subiectiva e de fapt cea mai obiectiva experienta posibil, ea e unica si e singura experienta de viata a celui in cauza, nu traieste alta viata decat pe aceasta pe care o traieste, nu pe a ta sau pe a mea.
Probabil te referi la "sens" ca raportare, ca informatie alocata la ceva anume  (parca sunt la alba neagra, dar, treaca ...).
Aici e destul de ambigua situatia. Binenteles ca un individ, individul in cauza aloca sens celor ce ii apar drept constituenti ai realitatii, dar nu trebuie sa aloci nici un sens durerii/terorii dureroase pt. ca ea sa fie ceea ce este (si sa te chinuie). Nu trebuie sa ii aloci nici un sens gustului amari pt. a fi ceea ce este (si sa te umple de repulsie) etc.
Realitatea nu e plina doar de qualii, de sens, e plina si de cele ce ii apar individului in cauza inainte de a primi sens (si, posibil sa mai fie si altfel de constituenti ai realitatii nu mai stau acum sa despic firul).
E adevarat, sensul dat, deci informatia pe care individul o aloca celor ce apar, ocupa procente uriase in viata, in realitatea individului, insa nu e totul, nici vorba.

tipul b - Dar tu, intrucat ai creat si entitatea intrebare ce isi raspunde siesi si astfel => realitatea, probabil ca nu te referi la sensurile date de catre individ, te referi la sensuri, la qualii ca si creatii ale "entitatii intrebare". Te referi la ceea ce apare individului, la constituentii de toate felurile ai realitatii deci, ca fiind creatia acestei entitati pentru ca, nu-i asa, intrebarea entitate se rapunde pe sine in orice facem si traim, deci si in sensuri-qualii ce noua ne apar a fi ceva anume, teroare dureroasa, amar, extaz,..., practic ne traieste desi ne simtim vii.