Episod psihotic si singuratatea

[alexandraAlex09 0]

Buna dragilor,

In luna iunie 2021 am avut pentru prima data in viata mea un episod psihotic acut care a durat in jur de 6 ore si mi s-a intamplat la locul de munca. Am speriat pe toata lumea, a doua zi familia a decis sa mearga cu mine la un spital de psihiatrie, acolo m-a consultat un medic si mi-a propus internarea. Am stat internata in jur de trei saptamani.

In spital starea mea a fost normala, cooperanta, imi luam tratamentul, socializam cu diferiti pacienti, radeam, imi faceam planuri pentru viitor, eram intuziasmata, parea ca sunt intr-un concediu etc. Dupa externare, m-am mutat in orasul natal (dupa o perioada de 10 ani in care am stat in Bucuresti) si a inceput calvarul, starea emotionala si psihica mi s-au schimbat radical. In primele doua luni si jumatate am avut o stare psihica precara insotita de urmatoarele ganduri/trairi:

-ma invinuiam pentru acea iesire pe care am avut-o (episodul psihotic)

-nu stiam ce o sa se aleaga de viata mea, cum o sa fie pe mai departe-profesional vorbind-

- nu puteam sa ma odihnesc, la cel mai mic zgomot pe care-l auzeam ma trezeam instant (lucru care nu mi se mai intamplase vreodata)

-nu puteam sa dorm singura in camera desi am 28 de ani (dormeam cu mama)

-desi dormeam, visele erau atat de... nu stiu cum sa le cataloghez dar aveam senzatia ca nu adorm si implicit ca nu ma odihnesc/linistesc

-eram tot timpul trista si stateam incruntata

-spre exemplu cand voiam sa ies din starea de suparare/apatie ziceam sa fac o anumita activitate ex: sa fac o baie relaxanta cu spuma si uleiuri (inainte imi placea foarte mult sa fac asta) apoi ezitam sa fac asta, efectiv instant imi disparea cheful. Si asa mi se intampla cu absolut orice activitate: sa vad un film, sa spal vasele, sa fac diferite activitati prin gradina, sa ma plimb etc.

-tratamentul pe care-l luam ma facea sa fiu o leguma, nu puteam sa stau foarte mult in picioare, dimineta cand ma spalam pe fata trebuia sa ma sprijin cu o mana de chiuveta deoarece nu puteam sta in picioare

- simteam sa plang si efectiv nu puteam, lacrimile nu curgeau

Pe la jumatatea lunii septembrie parea ca soarele se iveste putin si in sufletul meu. Am mers la un interviu de angajare in orasul meu natal si persoanele cu care am interactionat in ziua respectiva au contribuit enorm la schimbarea atitudinii mele. Parca printr-o minune mi-am recapatat increderea in mine, pofta de viata deja eram mult mai increzatoare si in luna octombrie am inceput munca. 

Profesional sunt oarecum ok, inca incerc sa ma acomodez cu trecerea de la privat la stat, mi se pare o diferenta uriasa..., insa in plan personal ma simt distrusa si extrem de singura.

Simt ca nu ma pot reacomoda acasa, dupa 10 ani petrecuti in Bucuresti m-am trezit deodata intr-o comuna, fara prieteni, fara posibilitatea de a ma plimba prin parc (adoram sa ma plimb prin Herastrau), fara posibilitatea de a mai colinda prin mall (era o relaxare pt mine), fara Starbucks, in esenta nu mi-am gasit un loc in care sa ma simt mai bine, sa ma incarc pozitiv.

Dupa munca merg acasa si sunt trista, plang si cateodata ma mai uit la filme, efectiv asta este crudul adevar. Singura placere pe care o simt este doar atunci cand mananc si cand ascult muzica. In rest efectiv nu am chef sa fac nimic, ma simt ca intr-un cerc. Parca in Bucuresti zilele aveau o alta dinamica, parca pana si soarele ma incalzea diferit acolo.

Am nevoie de ajutorul vostru, ma gandesc ca poate mai sunt persoane care au trecut prin momente de singuratate... cum sa fac sa imi revin? La ce sa ma gandesc, ce activitati sa fac??? Sunt disperata. Orice sfat sau incurajare imi prinde foarte bine.

Sarbatori fericite si linistite va doresc!

 

[Enki 25428]

Buna.

Eu as incepe prin a amenaja in casa unde stau un coltisor doar al meu confortabil, cu un fotoliu, o pătură calduroasa o masuta de cafea, sa fie un loc de citit, de ascultat muzica, pe care sa mi-l decorez cum imi place. Ia această schimbare ca pe o oportunitate sa slow down putin, ca pe o perioada de odihna si de trait viata in alt ritm decat pana acum. As mai incerca de exemplu sa ma apuc de gatit, sa incerc tot felul de retete noi, de prajituri. Cand vine vara as pune in gradina tot felul de flori colorate si parfumate si mi-as face din ingrijirea lor o responsabilitate. As invata sa tricotez sau sa crosetez si mi-as face fulare, caciuli si pulovere colorate. Astea doua ca hobby sunt foarte relaxante si foarte bune pentru psihic.

Faptul ca te-ai mutat intr-un loc fara dinamica nu inseamna ca nici tu sa nu faci nimic in plus fata de job. Iti creezi tu dinamica ta interioară, nu trebuie sa depinzi de factori externi, de mall, de starbucks sau de programul salilor de spectacol.

Editat Decembrie 23, 2021 de Enki

[Avalon73 531]

fata și-a găsit pe unu care s-o ducă în Rai (la 28 ani să primești sfaturi ca la menopauză....)