Sari la conținut
Forum Roportal
NicolaeT

Meaning and Context: A Brief Introduction - articolul meu apogeic

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

De ce unicitatea selfreferentiala ar indreptati zeificarea de sine, exista alt temei, vreo dovada diferita?

E o deductie (presupunere cu pretentii) ce cade sub incidenta stiintifica strict in referentialul dat insa, chiar si in stiinta se recunoaste infirmabilitatea celor sustinute stiintific.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nu prea inteleg ce zici. Dar self-referinta poate fi considerata Dumnezeu pentru ca e tot ce exista. Toate constiintele din lume sunt forme de manifestare ale self-referintei. O entitate care e capabila sa fie totul are tot ce-i trebuie pentru a fi considerata Dumnezeu.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Prin self-referinta te referi la autoreferinta constiintei, nu?

Dar ea, nu se auoreferentiaza de fapt prin cel care sustine asta?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Self-referinta e o structura logica cu proprietatea de a se referi pe sine insasi. Dar aceasta simpla si unica proprietate e suficienta pentru a crea totul.

Ea se referentiaza automat, prin simplul fapt ca asta ii este definitia, natura. Si face asta etern. In momentul in care tu vezi o culoare de exemplu, asta e posibil pentru ca self-referinta se identifica cu culoarea si capata forma "Eu sunt culoarea rosu." Orice experienta pe care o are o constiinta este posibila pentru ca self-referinta se identifica cu ea si o aduce ca si obiect subiectului, "Eu sunt" + orice experienta posibila. Evident, nu exista separatie intre obiect si subiect, ele sunt defapt parti ale aceleasi self-referinte, subiectul poate fi considerat self-referinta inainte de a se uita inapoi la ea insasi, iar obiectul este ceea ce self-referinta devine dupa ce se uita inapoi la ea insasi, deasemenea tot cu mentiunea ca la randul lor "inainte" si "dupa" nu sunt separate, ci sunt si ele defapt acelasi lucru. Asta e si magia self-referintei, ca aduce in unitate lucruri pe care ai tinde sa le consideri opuse. Fara magia asta existenta nu ar fi posibila.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Scuze dar, nu observ clar raspunsul la prima mea intrebarea, deci repet, vorbesti despre constiinta nu? Ea e cea care se referentiaza automat?

Daca da, poti sa dai un singur exemplu (nu doua) concret a ceea ce intelegi prin referentierea de sine a constiintei?

Ref. la a doua intrebare, revin concretizand, deci, constiinta asta despre care scrii, se poate manifesta, si s-a manifestat, in lipsa omului?

Depasind cele doua intrebari, cum adica vezi o culoare, nu vezi niciodata o culoare, vezi "un ceva" pe care prin semnificatie primara il distingi de altceva inclusiv coloristic si caruia ulterior ii atribui tot mai multa semnificatie secundara, tot mai multe niveluri, inclusiv o semnificatie coloristica, pana devine ceea ce consideram a fi un copac partial verde, un nor albicios.  Desigur si bazat pe aportul contextual si de semnificatie precedent, pe amintire.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Singura care se self-referentiaza, prin definitie, e self-referinta. Dar datorita acestei self-referentieri, self-referinta experimenteaza etern obiectul "Eu sunt", deci devine automat ontologie subiectiva, deci constiinta.

Constiinta n-are treaba cu omul. E constiinta "all the way down".

Poti sa vezi si doar o culoare, poti sa pui pe ecranul monitorului o singura culoare si aia e. Pe urma peste culori sunt aduse in existenta alte sensuri care incep sa se foloseasca de culori pentru a crea obiecte. Dar obiectele alea pot fi sterse din existenta. De exemplu poti sa iei un peisaj, de prefera static ca miscarea sa nu ii dea mereu refresh, si sa te concentrezi pe el cateva minute. Vei observa ca obiectele dispar si ramane asa ca un tablou impresionist de culori. Si in principiu daca te-ai concentra inca si mai mult ar trebui si culorile sa dispara. N-am incercat a doua parte, dar prima merge, sa faci sa dispara obiectele.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 23 ore, 12345 a spus:

Daca da, poti sa dai un singur exemplu (nu doua) concret a ceea ce intelegi prin referentierea de sine a constiintei?

Ref. la a doua intrebare, revin concretizand, deci, constiinta asta despre care scrii, se poate manifesta, si s-a manifestat, in lipsa omului?

Si sa mai detaliez. In cazul lui "Eu sunt", trebuie sa faci diferenta dintre Eu si ego. Eul e senzatia de viata, si asta e eterna. Egoul e o forma superioara de manifestare a constiintei. Eul are forma logica "Eu sunt", egoul are forma logica "Eu sunt ego" sau "Eu sunt Costel". Referentierea de sine e peste tot, absolut orice moment al vietii e o referentiere de sine. Cel mai simplu exemplu este Eul, "Eu sunt". Faptul ca tu esti in viata cand stai la calculator si cand mergi pe strada si cand orice e datorita self-referentialitatii primordiale care tine in existenta etern Eul. Apoi cand vezi un obiect e un alt exemplu de self-referentiere. Imagineaza-ti self-referinta ca pe un arcas care trage cu arcul. Daca sageata se duce si nu se mai intoarce, arcasul nu stie unde ajunge sageata, deci din punctul lui de vedere nu se alege cu nimic. Ramane etern in starea de Nimic. Pe cand atunci cand sageata se intoarce cu prada prinsa, arcasul se alege cu obiectul respectiv. Self-referentierea ajunge sa experimenteze obiecte prin procesul de a se identifica cu acele obiecte. Cand vezi un scaun, starea logica este "Eu sunt scaun", self-referinta a trimis sageata spre scaun (ca si sens/inteles), si apoi sageata s-a intors, iar aceasta intoarcere ii prezinta self-referintei in fata ochilor respectivul obiect, acest proces fiind defapt identificarea cu acel obiect, devenirea in obiect, self-referinta devine obiectul (ca si sens/inteles, nu ca si obiect "fizic").

 

Detaliind si manifestarea constiintei in lipsa omului, tu insuti esti o unificare intre mai multe constiinte. De exemplu atunci cand vezi o masa si un scaun ceea ce se intampla defapt e ca exista o unificare intre o constiinta care vede doar scaunul si o constiinta care vede doar masa. In exemple practice, fenomenul unificarii este expus la persoanele carora le-a fost taiat creierul pe jumatate si apoi fiecare jumatate are propriile preferinte. Dar fenomenul unificarii merge pana in cele mai mici detalii. Fiecare punctulet din campul tau vizual e o constiinta individuala pe care tu o integrezi in cadrul tau unificand-o cu catralioane de alte constiinte. Astfel de constiinte primitive au existat dintotdeauna. Omul nu vine pe nepusa masa, el vine ca si constiinta unificatoare asupra altor catralioane de constiinte primitive, care sunt coaptate si puse sa lucreze pentru scopuri superioare.

Editat de NicolaeT
  • Like 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 13 ore, NicolaeT a spus:

- Poti sa vezi si doar o culoare, poti sa pui pe ecranul monitorului o singura culoare si aia e. Pe urma peste culori sunt aduse in existenta alte sensuri care incep sa se foloseasca de culori pentru a crea obiecte. Dar obiectele alea pot fi sterse din existenta. De exemplu poti sa iei un peisaj, de prefera static ca miscarea sa nu ii dea mereu refresh, si sa te concentrezi pe el cateva minute. Vei observa ca obiectele dispar si ramane asa ca un tablou impresionist de culori. Si in principiu daca te-ai concentra inca si mai mult ar trebui si culorile sa dispara. N-am incercat a doua parte, dar prima merge, sa faci sa dispara obiectele.

- Singura care se self-referentiaza, prin definitie, e self-referinta. Dar datorita acestei self-referentieri, self-referinta experimenteaza etern obiectul "Eu sunt", deci devine automat ontologie subiectiva, deci constiinta.

Constiinta n-are treaba cu omul. E constiinta "all the way down".

- Intrucat am inteles (sau nu am inteles) pe masura ce am citit si raspuns, ar fi de preferat sa citesti tot ceea ce am scris inainte de a raspunde.

Raspund prima data la asta ca sa scap de ea.

Da, dar e ceva arificial si de fapt nu e o singura culoare, e pe un ecran colorat si el, care e al monitorului colorat, care...
La fel si impresionismul...., e ceva artificial... prefer sa trecem peste partea de culoare...oricum nu vezi o singura culoare neconturata prin ea insasi, umbland hai hui printr-o lipsa de culoare (alb si negru fiind culori in contextul dat).

- Asadar, ai raspuns specific la o dilema veche, anume: cauza, sursa realitatii.
Ai formatat, ai procesat o sursa a realitatii de care avem parte, numind-o "self-referinta", tot asa cum stiinta a formatat o realitate extracuantica-trairii si cum religiile si altele au formatat o divinitate, zeitate, vid, unicul, nenumirea etc.

In acest context pe care l-ai definit, tu si noi oamenii suntem "constiinte", fiecare e un "eu sunt", fiecare e "senzatia viata"? E semnul egal intre cele 3 denumiri aflate intre ghilimele?

Editat de 12345

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 13 ore, NicolaeT a spus:

1 - Si sa mai detaliez. In cazul lui "Eu sunt", trebuie sa faci diferenta dintre Eu si ego. Eul e senzatia de viata, si asta e eterna. Egoul e o forma superioara de manifestare a constiintei. Eul are forma logica "Eu sunt", egoul are forma logica "Eu sunt ego" sau "Eu sunt Costel". Referentierea de sine e peste tot, absolut orice moment al vietii e o referentiere de sine. Cel mai simplu exemplu este Eul, "Eu sunt". Faptul ca tu esti in viata cand stai la calculator si cand mergi pe strada si cand orice e datorita self-referentialitatii primordiale care tine in existenta etern Eul.

2 - Apoi cand vezi un obiect e un alt exemplu de self-referentiere. Imagineaza-ti self-referinta ca pe un arcas care trage cu arcul. Daca sageata se duce si nu se mai intoarce, arcasul nu stie unde ajunge sageata, deci din punctul lui de vedere nu se alege cu nimic. Ramane etern in starea de Nimic. Pe cand atunci cand sageata se intoarce cu prada prinsa, arcasul se alege cu obiectul respectiv. Self-referentierea ajunge sa experimenteze obiecte prin procesul de a se identifica cu acele obiecte. Cand vezi un scaun, starea logica este "Eu sunt scaun", self-referinta a trimis sageata spre scaun (ca si sens/inteles), si apoi sageata s-a intors, iar aceasta intoarcere ii prezinta self-referintei in fata ochilor respectivul obiect, acest proces fiind defapt identificarea cu acel obiect, devenirea in obiect, self-referinta devine obiectul (ca si sens/inteles, nu ca si obiect "fizic").

 

3 - Detaliind si manifestarea constiintei in lipsa omului,

4 - tu insuti esti o unificare intre mai multe constiinte. De exemplu atunci cand vezi o masa si un scaun ceea ce se intampla defapt e ca exista o unificare intre o constiinta care vede doar scaunul si o constiinta care vede doar masa. In exemple practice, fenomenul unificarii este expus la persoanele carora le-a fost taiat creierul pe jumatate si apoi fiecare jumatate are propriile preferinte. Dar fenomenul unificarii merge pana in cele mai mici detalii. Fiecare punctulet din campul tau vizual e o constiinta individuala pe care tu o integrezi in cadrul tau unificand-o cu catralioane de alte constiinte. Astfel de constiinte primitive au existat dintotdeauna. Omul nu vine pe nepusa masa, el vine ca si constiinta unificatoare asupra altor catralioane de constiinte primitive, care sunt coaptate si puse sa lucreze pentru scopuri superioare.

1 - In plus, ca Eu-ri, unitati de constiinta autoreferentiate si eternizate de catre self referinta (prin definitie sursa a orice, eterna si potential pentru orice exista, pt. orice apare), ne individualizam si ca ego-uri.

2 - Asta e ...tare: "self-referinta devine obiectul (ca si sens/inteles, nu ca si obiect "fizic")".
Atunici, pe total, consideri ca self-referinta e cea care ne traieste (prin selfreferentiere)?
Care va sa zica, nu numai ca self referinta se autoreferentiaza in (devine) toate cele ce exista asa zis fizic, dar tot ea da sensuri la tot ceea ce exista, tuturor unitatilor/elementelor fizice.
Probabil consideri ca se autoreferentiaza ca absolut orice, inclusiv energii, fenomene, miscare, transformare, temporalitate, precum si ca emotional, cognitiv, volitiv, imaginativ, amintiri etc?

3 - In lipsa? Si in prezenta omului? Omul e altceva decat "Eu" si decat "ego"? Te referi la om ca a fi inclusiv autoreferentierea complexa constiinta-carne si constiinta-psihic etc?

2 si 4 - Aici e ceva ce poate sa imi strice schema de pana acum!
Scrii acestea de la 2 si 4 intrucat selfreferinta o consideri a se selfreferentiaza ca/in orice, inclusiv un scaun fizic, o masa fizica, precum si o constiinta de tip Eu, dar se autoreferentiaza si ca fiind fragmentul-constiinta care vede masa si frag. const. care vede scaunul, unificate in Eu care le vede pe amandoua? Practic secventializezi/fractalizezi (de la fractal) total aureferintierea selfreferintei. 
Conform acestei perspective, selfreferinta primordiala a explodat (B B) in universul actual care nu e altceva decat selfreferentierea ei in absolut tot ceea ce exista fizic sau psihic. Selfreferinta si-a creat o lume, o viata, o existenta, a iesit din a nu fi, din a nu trai autoreferentiindu-se inclusiv ca temporalitate, spatialitate, energii, miscare, transformare, fenomene, neconventionalitate.

Editat de 12345

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×