Cezara6 2434 Raportează post Postat Mai 15, 2021 În ultimul timp, nu mai am atât de mari ruminații, angoase, nici depresie. Câteodată, dar doar câteodată, sunt tristă. Ce mai, ar fi totul în parametri normali, dacă nu m-aș simți singură și nu m-aș plictisi. Dar, fiindcă apar aceste stări, apar și altele complementare precum fatigabilitatea și hipersomnia. Sunt un adevărat chin, îmi ciuntesc elanul vital într-un mod pregnant. Mișcare fac, dar nu întotdeauna, deoarece sunt atât de obosită încât nu reușesc să îmi fac zilnic numărul de pași și de exerciții fizice minore pe care mi le propun. Cu alimentația stau mai bine, mânânc mai sănătos. Tratamentul mi-l urmez. Ce să fac? Să încerc să accept situația? Bun, dar asta înseamnă că mi-aș primi șuturi în fund de la posibilul loc de muncă, iertată să-mi fie expresia. La facultate, deși nu se tolerează chiulul, se mai trec cu vedere absențele, dar dacă nu voi reuși să mă trezesc să plec la serviciul pe care nici nu știu dacă o să-l am vreodată, sau dacă o să somnulez la el, nu știu cine ar trece cu vederea. Dormitez de peste 10 ani. Pot să dorm și câte 20 de ore, cu mici pauze de mers la baie și de fumat 2 țigări. Bine, nu se întâmplă asta des. Totuși... Înainte aveam insomnie. De la 14 până la 23 de ani am avut năpraznică insomnie. Dormeam câte 2-3 ore, uneori deloc, dar mai recuperam în timpul zilei. Acum, din fericire nu mai am insomnie, dar din păcate nu mai am timp să trăiesc. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
