Mi-am insotit nora sa faca avort. Iar acum nu mai dorm bine noaptea

[Motorină 1202]

Acum 5 ore, Abbie3 a spus:

putem spune acelasi lucru despre sinucidere sau crima - ca impiedica viata, dar in alta faza.

Exemplul asta e mult mai grav, nu sunt doar niste celule, cum ai spus, e vorba de persoane. Avortul impiedica formarea unei persoane. Constiinta nu e prezenta la acel fat, e doar un inceput de drum spre viata. Nu e ca si cum ai ucide un om de pe strada, sau mai rau, un copil de vreo 2 ani. E trist cand moare un copil care deja se bucura de viata, invata lucruri, se juca, etc. Dar niste celule... Mai facem, daca va fi cazul. Nu e ca si cum s-ar fi "stins lumina" pentru cineva, nu iti va fi dor de el, etc.

Inteleg sentimentul Lianei, eu nu eram contra. Doar am adus niste argumente pentru care consider eu ca e ok situatia, si nu este motiv sa nu treaca peste.

[Maeve. 6635]

La 20.11.2020 la 15:35, Maeve. a spus:

E normal ce vi se intampla. Va trebui sa aveti rabdare pana va trece aceasta stare de rau... Probabil e un sentiment de vinovatie care va bantuie. Una e sa auzi de cineva ca a avortat, alta e sa fii acolo langa persoana in cauza. 

Abbie eu am raspuns initial la subiect. Dupa aia am divagat spre offtopic si anume istoric al doamnei dar am inteles ulterior ca e irelevant asa ca m-am cumintit. 

 

Pe scurt, e normal sa ai stari de rau dupa avort. Fie ca e al tau, fie ca nu e al tau. 

[Abbie3 1251]

18 minutes ago, Motorină said:

Exemplul asta e mult mai grav, nu sunt doar niste celule, cum ai spus, e vorba de persoane. Avortul impiedica formarea unei persoane. Constiinta nu e prezenta la acel fat, e doar un inceput de drum spre viata. Nu e ca si cum ai ucide un om de pe strada, sau mai rau, un copil de vreo 2 ani. E trist cand moare un copil care deja se bucura de viata, invata lucruri, se juca, etc. Dar niste celule... Mai facem, daca va fi cazul. Nu e ca si cum s-ar fi "stins lumina" pentru cineva, nu iti va fi dor de el, etc.

Inteleg sentimentul Lianei, eu nu eram contra. Doar am adus niste argumente pentru care consider eu ca e ok situatia, si nu este motiv sa nu treaca peste.

Stiu; inteleg, nu am sustinut ca postarea ta avea acelasi venin vazut la altii. Practic, tot nu e corect ce scrii (nu impiedica formarea; impiedica dezvoltarea, codul genetic fiind deja format, si cursul vietii evoluand din prima secunda pana la moarte). Dar oricum; nu ne lansam in dezbareri, ca nu are rost. Nici eu nu am sustinut ca nu exista circumstante in care avortul e neaparat necesar.

Referitor la daumele emotionale provocate, dupa cum vezi, totul e subiectiv, de la persoana la persoana. Sunt si persoane care regreta ulterior, si persoane care regreta pentru ca au legaturi biologice (cel mai des, tatal, dar si bunicii etc). Evident ca nu are nimeni alta solutie decat sa treaca peste.

Ce mi se pare complet aiurea e sa i se spuna cuiva ca nu are dreptul sa ii pese (iarasi, nu spun ca ai fi zis tu asta). Oricum nu are ce face; poate vrea doar sa destainuiasca anumite ganduri si nu are cui. Cam asa ajung multi sa isi ia rosii pe internet. Pentru ca simt nevoia pe moment sa vorbeasca.

 

[MusetescuLiana 8]

On 11/23/2020 at 2:35 PM, Abbie3 said:

 

Daca descria ca a ramas zduncinata de un animal calcat de masina la marginea drumului, ar fi zis toata lumea ca e justificat sa o bantuie gandurile, imaginile etc.

Da! Perfect adevarat.

[MusetescuLiana 8]

18 hours ago, Abbie3 said:

 

Daca iti moare pisica sau pestele din acvariu, oricine iti intelege tristetea. 

Atat vreau sa spun. Da, da, da. Un mare da pentru tot ce ai scris, in special pentru fraza de mai sus.

[Robespierre 1559]

Fiecare se ofenseaza la CEVA mai presus de ALTCEVA, in functie de propriile experiente si idei, sa nu zic pitici.

La subiect, eu am pata pe:

1. Bagatul in uterul altcuiva (ca nespecialist, desigur) -- imi scade brusc toleranta la "trebuia sa insist(???), puteam s-o oblig(???) sa pastreze o sarcina, de care o durea in kur". Ce resort va da dreptul, anumitor persoane in varsta, trecute prin viata si cam plictisite, care ati avut mai mult sau mai putin sansa sa actionati pentru voi si sa va faceti propriile alegeri, sa dictati VIATA ALTCUIVA si ce responsabilitati ar trebui sa-si ia? Cum sa-ti permiti, indiferent de cat de apropiata ai fi ca persoana de cineva, indiferent ca ti-e copil drag, ca e lumina ochilor tai... Sunt niste babisme si mahalagisme ingrozitoare, astea cu "cand faceti copil", "e cazul sa te pui pe puit mama", "hai ca vreau sa fiu bunica", "nu se pune problema sa nu-l pastrezi", "te dau afara din casa daca..." (eventual)

Doamna este deja bunica, si-a facut paf pana acum viata de familie sau asa se lauda - ca a insistat sa ne dea context - dar vrea sa mai controleze cate ceva si pe cineva. Ca are atata intelepciune de impartasit. Daca tot a recunoscut ca fiul si perechea lui nu au niciun gand de schimbat scutece si educat copii si... de fapt... nu sunt in stare sa se creasca si sa se intretina pe ei... din motive imputabile si doamnei, se pare... POATE ar trebui sa lucreze la asta? Poate ar fi un prim pas sa iasa din viata lor, nu sa intre mai adanc?

2. Luarea cu lejeritate a deciziei de aducere pe lume a unui copil -- dupa capu' meu, si la modul ideal doar, din pacate, ambii procreatori trebuie sa fie de acord cu ducerea la capat a unei sarcini si sa contribuie la buna desfasurare etc. si sa se sustina si sa-si doreasca, nu cu fanatism, dar macar sa fie dispusi sa incerce "jobu' asta pe viata" de parenting, sa se iubeasca, sa aiba mijloace de intretinere, sa fie constienti ca 20 de ani trebuie sa-si cam elibereze programul sau macar sa-i includa in programul si planurile lor pe cei mici. Timp, afectiune, exemplu. Si ce-o mai fi. Lucruri pe care sa ti le asumi tu fara sa te impinga nimeni si de care sa nu fugi pe parcurs.

Dar nuuuu, ce atata gandeala... ce atata planuiala... viata e frumoasa cand te ia pe neasteptate, ce atatea asigurari, vorbim doar de VIATA UNUI NOU OM. Si nu avem respect fata de ea. Pentru ca din mosi-stramosi, fatam ca vrem sau ca nu vrem. Moare unu, facem altu. Lasa, mama, ASA AM FACUT SI IO, iti vine pofta mancand, inveti pe parcurs, doar n-o sa faci chiar tu depresie grava si o sa-ti duci bebelu' pe linia de tren. Doar nu e mare lucru sa-ti schimbi toata viata. Se transforma rasfatul si lenea in cele mai tari calitati pe care ti le-ai dori de la propriul parinte. De la putoi iresponsabili, ajungi Super-Mama si Super-Tata cat ai clipi. Nu e niciun risc, ce risc. Poate sa iasa rau? Pai vine Super-Bunica in ajutor. A, ce, nu vreti sa traiti cu mami futacioasa pana la 30-40-50 de ani? De ce nu? E atat de mult fun. Toate deciziile pentru un copil din secolul asta luate de cineva care se apropie de pensionare si mai are si alte persoane "de care sa aiba grija".

Ia sa vedem, garanteaza doamna bunica ca iese totul in regula? Nicio boala congenitala? Nicio problema in copilarie? Niciun covid brusc? Nicio criza economica? Niciun cancer? Are bunica 20 de ani la dispozitie de acum incolo sa creasca si sa intretina copilul in caz de nasoale sau... poate nu? cri-cri-cri.

De unde ideea asta, ca las' ca le trece, ii oblig sa nasca si sa vezi ce bine o sa iasa?! Eu. Eu. Eu. Decid eu ca mi-ar placea un nepot, ca doar e mult mai rau un avort.

Niciun fel de ratiune, doar emotivitate primitiva.

In legatura cu pierderea cuiva, cand e cazul, atunci da, emotivitatea e ok, e necesara si e personala. Deplangi pierderea si o procesezi. Nu ai nevoie de forumuri pentru asta. Sau asa mi se pare mie.

Daca ai nevoie... si insisti sa te faci "recunoscuta" si sa tot o defaimezi pe o numita "Liana"... atunci asteapta-te si la unele raspunsuri care sa te aduca pe fagasul rational, mai putin lacrimogen.

Nici nu vad cum si de ce ar fi trebuit sa afle doamna despre viata sexuala si reproductiva a copiilor, in afara de cazul in care s-ar fi decis sa pastreze o sarcina, printr-un trimestru avansat. Cam inuman cand ea e atat de sensibila.

[Enki 25428]

Da. Perfect de acord. Doamna nu numai ca a tinut musai sa fie asociata cu celalalt cont de pe care a facut postarea cu aventura cu ginerele, dand numele, dar a si specificat clar ca a mai scris aici cerand sfaturi, in caz ca nu ne prindeam noi ca LianaMusetescu si MusetescuLiana sunt/se vor a fi aceeasi persoana.

[The Unknown 15040]

1 oră în urmă, Robespierre a spus:

In legatura cu pierderea cuiva, cand e cazul, atunci da, emotivitatea e ok, e necesara si e personala. Deplangi pierderea si o procesezi. Nu ai nevoie de forumuri pentru asta. Sau asa mi se pare mie.

Prefer sa plang si sa port doliu dupa o pisica sau o pasare Colibri decat pentru frustrarile ei nocturne, mustrări de conștiință ca a participat la ceva provocata de ea.  Ea a stabilit daca ei au nevoie de acel copil sau nu si voia sa se convinga ca "aia" n-a renuntat la procedura.  Cred ca a platit gros sa fie prezenta si sa vada scena, dar nu prea cred ca are acces acolo nimeni dinafara personalului calificat.    

Editat Noiembrie 24, 2020 de The Unknown

[The Unknown 15040]

 

[MusetescuLiana 8]

14 minutes ago, Enki said:

Da. Perfect de acord. Doamna nu numai ca a tinut musai sa fie asociata cu celalalt cont de pe care a facut postarea cu aventura cu ginerele, dand numele, dar a si specificat clar ca a mai scris aici cerand sfaturi, in caz ca nu ne prindeam noi ca LianaMusetescu si MusetescuLiana sunt/se vor a fi aceeasi persoana.

Initial tot de pe contul acela am vrut sa scriu, dar nu mai m-am putut loga.

Trebuia sa-mi dau un nume fals, sa ma ascund ca nu-s eu aia care s-a culcat cu gineri-su? Sau care e, de fapt, ideea, ca nu inteleg?

A scris cineva bine mai sus, ce conteaza cine e persoana care si-a expus gandurile? Te pomenesti ca n-oi mai avea voie sa simt nimic acum ca m-am culcat cu gineri-miu.

V-ati blocat la chestia asta? Lua-l-ar dracu' de ginere sa-l ia, cere omul o parere obiectiva, ginere ginere. 

Am inteles oricum si parerile.