Mi-am insotit nora sa faca avort. Iar acum nu mai dorm bine noaptea

[Robespierre 1559]

Acum 1 oră, MusetescuLiana a spus:

Trebuia sa-mi dau un nume fals, sa ma ascund ca nu-s eu aia care s-a culcat cu gineri-su? Sau care e, de fapt, ideea, ca nu inteleg?

A scris cineva bine mai sus, ce conteaza cine e persoana care si-a expus gandurile? Te pomenesti ca n-oi mai avea voie sa simt nimic acum ca m-am culcat cu gineri-miu.

Depinde, eu chiar as fi postat mai ingaduitor daca te limitai la problema din noiembrie ăsta :)  De ce trebuie sa facem legaturi?

Legat de numele fals... ziceai ca nu esti prima oara pe internet.....

Nu dramatiza, nu e ca nu ai voie sa simti nimic, dar in cazul asta protejeaza-te, pentru ca se intampla lucruri mai grave in jurul tau.

Si pana la urma topicul pentru ce era, sa plangem in cerc impreuna? trebuie sa-ti spuna cineva ca e ok sa simti un regret, dar ca e putin dubios sa te gandesti numai la asta sau sa ai cosmaruri si sa le si alimentezi in starea de veghe?

 

1 oră în urmă, MusetescuLiana a spus:

Stai putin, stai putin, stai putin, ca mi-e rau. Nu m-am gandit la asta, ce dracu' am facut. Nu m-am gandit la riscul de a citi asta cineva cunoscut si sa faca legatura. Sunt chiar dusa. Pfff. Dar ma rog, nu am aflat sa se fi intamplat asta de anul trecut pana acum.

Chiar sper sa nu se intample asa ceva. M-am albit la fata. Riscul este mic, dar... Se pot sterge toate cele?

Dupa cum ziceam, ne vezi pe noi cu numele din buletin pe aici? ca doar esti umblata si citita. Daca soliciti unui moderator, va putea sa-ti schimbe numele de utilizator (nu stiu daca poti singura, mai demult se putea).

 

Acum 44 minute, MusetescuLiana a spus:

Ti s-a parut ca as fi dictat viata cuiva?...

Ti se pare ca i-am obligat la ceva, ca i-am amenintat cu ceva? I-am obligat sa pastreze copilul? Cine dracu' a fost cu domnisoara ca era toata c....a pe ea? Cine i-a platit toate cele? Cine a fost de acord sa nu afle si sotul meu? Papa de la Roma? 

Da, am scris aici ca nu am fost de acord cu chestia asta, dar poate nu am fost de acord in sinea mea, nu am spus nicio secunda ca le-am impus lor nu stiu ce ca nu sunt eu de acord. Normal ca am vorbit cu ei, i-am intrebat de ce au luat decizia asta etc. Nu m-amestecat niciodata in viata copiilor mei, i-am sfatuit cand a fost nevoie, mi-am spus parerea, dar intr-un mod discret.

Nu pot sa zic ca nu ai dreptate, cand spui ca ar trebui lasati sa se descurce singuri, sa puna mana sa munceasca, sa se intretina singuri. Teoretic stiu foarte bine ca trebuie sa pun odata si odata piciorul in prag, ca n-o sa-i intretin pana la 100 de ani.

Eu am scris ce mi se pare mie ca ar trebui luat in considerare inainte sa ne apuce palpitatiile ca am asistat la moartea cuiva, ca am fost complici, ca ne doare constiinta. Chestii preliminare. E viata lor. I-ai format "cum trebuie"? Atunci nu mai ai de ce sa te ingrijorezi. Tu cred ca mai ai de lucru cu tine, cu ai tai, si esti sincera ca acesti copii sunt prea copii sa faca alti copii, inainte de a sari cu gandul si cu emotiile la "ce medic ar fi fost nepotul meu laureat cu premiul nobel". E super ca iti dai seama ca nu e locul tau sa decizi, sa dictezi, sa manipulezi, dar pe baza gandurilor pe care le insirasei te dusesei cam prea departe si nu era exclus controlatul in realitate a celor mici si cacati pe ei, pentru ca crezi ca ti se cuvine, pentru ca tu esti ancora lor.

 

1 oră în urmă, MusetescuLiana a spus:

Toate lucrurile alea rele pe care le-ai mentionat se pot intampla oricui.

Da, si nu zic sa traim cu spaima, nici ca putem calcula totul, dar cred ca e un sentiment maiestuos sa nu vrei sa auzi de copii, sa se intample, sa te manipuleze cineva cu autoritate asupra ta ca "o sa vrei, stai cuminte" si sa te faca sa te simti vinovata daca vrei sa avortezi, sa treci prin 9 luni de calvar sa zicem, sarcina toxica, sa se nasca bebelusul cu ceva lipsa, din nefericire, si sa aiba nevoie de operatie, dar "nu se poate imediat" asa ca traim asa cacati pe noi inca 1 an, ne atasam, plangem, interventii in strainatate, depunem eforturi numai sa-l vedem intreg si la urma cine stie ce infectie ia si se prapadeste, si cum ziceam toate astea nu au fost decizia ta, a partenerului tau ci a unui binefacator(-oare) care ti-a aratat calea corecta, ca sa nu se simta complice... bine, scuze de scenariu' lung si aberant... dar ce faci cu mana ta e altceva.

Si poate ei cu mana lor nu vor vrea niciodata copii, te impaci cu ideea si iti faci viata frumoasa, nu cumplita.

[MusetescuLiana 8]

19 hours ago, Robespierre said:

Depinde, eu chiar as fi postat mai ingaduitor daca te limitai la problema din noiembrie ăsta :)  De ce trebuie sa facem legaturi?

Legat de numele fals... ziceai ca nu esti prima oara pe internet.....

Nu dramatiza, nu e ca nu ai voie sa simti nimic, dar in cazul asta protejeaza-te, pentru ca se intampla lucruri mai grave in jurul tau.

Si pana la urma topicul pentru ce era, sa plangem in cerc impreuna? trebuie sa-ti spuna cineva ca e ok sa simti un regret, dar ca e putin dubios sa te gandesti numai la asta sau sa ai cosmaruri si sa le si alimentezi in starea de veghe?

 

Dupa cum ziceam, ne vezi pe noi cu numele din buletin pe aici? ca doar esti umblata si citita. Daca soliciti unui moderator, va putea sa-ti schimbe numele de utilizator (nu stiu daca poti singura, mai demult se putea).

 

Eu am scris ce mi se pare mie ca ar trebui luat in considerare inainte sa ne apuce palpitatiile ca am asistat la moartea cuiva, ca am fost complici, ca ne doare constiinta. Chestii preliminare. E viata lor. I-ai format "cum trebuie"? Atunci nu mai ai de ce sa te ingrijorezi. Tu cred ca mai ai de lucru cu tine, cu ai tai, si esti sincera ca acesti copii sunt prea copii sa faca alti copii, inainte de a sari cu gandul si cu emotiile la "ce medic ar fi fost nepotul meu laureat cu premiul nobel". E super ca iti dai seama ca nu e locul tau sa decizi, sa dictezi, sa manipulezi, dar pe baza gandurilor pe care le insirasei te dusesei cam prea departe si nu era exclus controlatul in realitate a celor mici si cacati pe ei, pentru ca crezi ca ti se cuvine, pentru ca tu esti ancora lor.

 

Da, si nu zic sa traim cu spaima, nici ca putem calcula totul, dar cred ca e un sentiment maiestuos sa nu vrei sa auzi de copii, sa se intample, sa te manipuleze cineva cu autoritate asupra ta ca "o sa vrei, stai cuminte" si sa te faca sa te simti vinovata daca vrei sa avortezi, sa treci prin 9 luni de calvar sa zicem, sarcina toxica, sa se nasca bebelusul cu ceva lipsa, din nefericire, si sa aiba nevoie de operatie, dar "nu se poate imediat" asa ca traim asa cacati pe noi inca 1 an, ne atasam, plangem, interventii in strainatate, depunem eforturi numai sa-l vedem intreg si la urma cine stie ce infectie ia si se prapadeste, si cum ziceam toate astea nu au fost decizia ta, a partenerului tau ci a unui binefacator(-oare) care ti-a aratat calea corecta, ca sa nu se simta complice... bine, scuze de scenariu' lung si aberant... dar ce faci cu mana ta e altceva.

Si poate ei cu mana lor nu vor vrea niciodata copii, te impaci cu ideea si iti faci viata frumoasa, nu cumplita.

Voiam sa vad ce zic si alte persoane despre trairi din astea dupa un avort in familie, mai ales femei care au trecut prin asta.

Am inteles cu schimbarea numelui. Multumesc.

Da, intr-adevar, mai am de lucru in privinta lor, atat cu mine, sa pun piciorul in prag, cat si cu ei, sa incerc sa-i fac sa inteleaga ca au o varsta si ca e cazul sa devina mai responsabili. Daca il ascultam pe sotul meu cand imi tot spunea ca nu fac bine si ca trebuie sa-i las sa munceasca...Da-i Doamne romanului mintea de pe urma.

Am inteles ideea scenariului.

Normal ca daca nu vor vrea copii o sa accept asta.

M-a amuzat chestia cu nepotul laureat cu premiul nobel.