Tutorial Barbati de evitat

[Tomaso 98]

La 24.10.2020 la 15:00, Maeve. a spus:

Povesti de dragoste inca din clasele primare. Gata! Oficial, sunt invidioasa! 

Olimpia.

Era cea mai frumoasă fată din cartier.   Cârduri de băieți roiam pe lângă ea,  încercând să ne facem remarcați.  Blondă naturală,  fată de medici,  stăteau într-o casă boierească,  de pe vremuri,  cu hol de intrare străjuit de coloane și mozaic pe jos. Intrai direct într-o cameră mare,  acolo unde Olimpia organiza cel mai în vogă eveniment monden al anului:  Ziua Ei de naștere.   A fi invitat la ziua Ei însemna un privilegiu pentru unii și nefericire pură pentru restul.  

A fost prima mea iubire.  
Am cunoscut toate stările prin care treci atunci când iubești, de la căldura pe care o simți atunci când Ea te atinge întâmplător,  până la frigul indus de zâmbetul ei către altul.
Nu i-am spus niciodată ce simt pentru ea.   Și nici nu ar fi contat prea mult,  pentru că toți băieții eram lulea,  muțeam când trecea făcea onoare trotuarului cu pasul ei.

Seara zilei ei de naștere se termina orgasmatic, pe ritmuri de Perinița. Bunica ei,  o Doamnă slabă, înaltă,  uscată, care nu râdea niciodată,  provenită din fosta burghezie interbelică,  punea un disc la pickup-ul portabil, cu capac boxă.   În ritmuri de Perinița,  mișcându-ne total dezarticulat (de parcă mai conta) urmăream cu ochi lăcrămoși să fim aleși.   Doamne,  cât de mult îi uram pe toți ceilalți!!!
Din cauza lor, pentru că se bâțâiau pe lângă mine,  îi distrăgeau atenția și Ea nu mă alegea pe mine de fiecare dată. Eu o alegeam doar pe ea.   Fluturam de trei ori baticul și mă atârnam de gâtul ei.

Sărutul.
În mod normal urma pupătura.
Una colegială,  urmărită de bunica nazi cu privire de cerber.  
La o tură mi-am făcut curaj și profitând de o clipă de neatenție am sărutat-o pe gura.   I-am simțit dulceața de sub buze și dinții.  
Un sărut adevărat,  care a durat aproximativ două secunde.  Poate trei.   Dar mie mi s-a părut că a durat mult. Nu s-a retras și nici nu m-a pocnit.   Mi-a zâmbit privindu-mă în ochi.   Iar mâna ei a zăbovit pentru o clipă în mâna mea,  ca și când nu ar mai fi vrut să se desprindă de mine.   Mă rog,  mie așa mi s-a părut.   Era primul meu sărut și a venit complet natural,  fără să gândesc.  Așa am simțit atunci,  să o sărut.   Noroc că n-am gândit prea mult,  așa cum fac acum,  pentru că pierdeam momentul și nu aș fi știut cât de dulce este sărutul fetei pe care o iubești.

Am plecat de acolo plutind.   Era iubita mea,  mă sărutase, mă ținuse de mână,  e clar,  pe ea o să o iau de nevastă atunci când mă voi face mare!  
Numai că am trecut în clasa a cincea,  ea s-a dus la altă școală și ne-am despărțit.  Cred că până prin clasa a șaptea am tânjit după ea.   Îmi făceam drum prin fața casei ei visând la momentul când se va deschide o fereastră,  ea o să mă vadă și o să-mi strige numele. O pândeam stând pe bordură precum un cățel care păzește gardul de după care hămăie o cățelușă focoasă.   Până la urmă m-am resemnat.   Nu am renunțat la gândul că o voi lua de nevastă până când, într-o zi, pe neașteptate,  în viața mea a intrat Corina.

[observant 2737]

Faina povestire. N-ai cautat-o pe Facebook, dupa nume?

[Tomaso 98]

Acum 13 ore, observant a spus:

Faina povestire. N-ai cautat-o pe Facebook, dupa nume?

Nu este nevoie.    S-a căsătorit,  are copii,  este un om împlinit.   Cât timp au trăit părinții ei îi vizita odată la câteva luni și uneori ne salutam sau mai schimbam câteva vorbe.    A fost prima mea iubire.  A rămas acolo,  adânc,  pusă pe raftul cu amintirile dragi,  știți voi ...,  acelea pe care ți le duci cu tine până în ultima zi.  

[MissHyde 43100]

Of, ce mișto ai povestit!

De as avea și eu talent...

[observant 2737]

Ia incearca! Scrie despre prima ta iubire (probabil a fost la gradinita, la cat de emotionala esti).