Religioșii nu iubesc oamenii. Ii văd ca pe niște figurine care le pot asigura lor accesul în raiul dorit. Când oamenii tipa de durere, religioșii își astupa urechile, neaga abuzurile. Pentru că în esență religioșii sunt narcisisti. Ei se tem de dispariția eterna, așa că iubesc pe preoții ce îi mint ca vor primi raiul. Pt acest rai etern ar face parsivenie, inclusiv să acuze victimele abuzatorilor de agresivitate când acestea denunță abuzurile religiilor. Religioșii sunt atat de îndrăgostiți de eul lor, încât își trădează neamul omenesc si își vând semenii pt dulcea idee ca vor trăi veșnic. Când le arăți că dzeu e un monstru ce ucide oameni inocenti sau ii napastuieste, religioșii se fac că nu înțeleg. Ei sunt în stare să facă "fapte bune, voluntariat", dar e din acela ipocrit, care se fereste sa zgârie crusta de ciocolata de pe suferint reala a omenirii. N-o să vezi un religios să ia partea victimei care suferă cu adevărat. Raiul lor e mai important. Cum să-l deranjeze ei pe marele psihopat din ceruri care a avut pronia să seteze psihopați peste tot în punctele cheie ? Pai le-a promis raiul! Raiul imortalității lor!
Eu sunt altfel. M-am resemnat cu ideea dispariției mele după moarte. M-am nevoie de rai, în niciun caz rai alături de un monstru care îmi torturează semenii buni. Așa că acum le văd clar pe toate, si sunt liber să arăt relele. Dar religioșii se tem ca își pierd cel mai scump vis , raiul, așa că ma rușinează ca să tac. Hahaha.