Sari la conținut
Forum Roportal
Ana2019

De ce familia mea se poarta asa?

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Buna ziua,

Am nevoie sa vad opinii neutre care sa ma ajute sa inteleg de ce mama si sora mea se poarta asa cum o fac. Sper sa ma ajutati.

Incerc sa expun pe scurt situatia:

Situatia mea:

Cand am terminat facultatea, desi am terminat cu nota maxima nu reuseam sa gasesc serviciu nici in orasul natal, nici in capitala. Atunci am trimis cv-uri la scoli private din afara (eu fiind profesoara) si m-a chemat la interviu o scoala care m-a si angajat. Lucrez de zece ani in afara. In primii 6 ani toti banii mei care imi ramaneau dupa plata chiriei si a facturilor, ii trimiteam mamei mele pentru a o ajuta sa isi achite datoriile. 

Acest ajutor din partea mea a durat pana m-am imbolnavit si fiind o boala cronica am inceput sa am nevoie de un regim alimentar special pentru a tine sub control boala. Asa ca nu mai imi ramaneau bani pentru a trimite. Apoi am cunoscut pe viitorul meu sot si am inceput sa ne facem o viata de familie impreuna. 

Precizez ca parintii si sora mea au ei insisi venituri decente care acopera cu lejeritate costul unei vieti decente, fara lux insa decente. Iar eu si sotul meu avem cat sa ducem o viata decenta, fara lux, fara capricii si fara sa putem economisi, deci cat sa platim facturi, transport, mancare, rate la banci. 

Eu si sotul meu nu ne dorim mai mult de Cat avem (desi avem putin), ne intindem cat ne e plapuma si ne multumim cu ce avem, adica nu cerem nimic nimanui. Parintii si sora mea intotdeauna au trait deasupra posibilitatilor lor. Sora mea intotdeauna le-a cerut si cere bani parintilor mei, iar de cand are un copil (de care tatal copilulul nu vrea sa stie nimic) le cere si mai mult. Eu insami am ajutat-o cat am putut cu lucruri necesare copilului in primii lui ani de viata. 

Problema este ca mama si sora mea fac presiuni constante asupra mea pentru a le da bani. Nu accepta ideea ca nu imi mai este posibil de a da bani. Considera ca trebuie sa neglijez viata mea de familie, sa imi neglijez sanatatea, pentru a le da bani. Sora mea imi reproseaza ca acum am un sot si in viitor voi avea poate un copil si din cauza asta nu mai pot sa ii intretin copilul (de care se ocupa 3 persoane: ea si parintii nostri).

Parintii mei au mostenit de la bunicii mei 3 case. Sora mea mi-a zis ca eu am plecat asa ca nu am dreptul la nimic mostenire. Totul va fi al fiului ei, pentru ca este un copil fara tata. In plus, acum cu pandemia s-au pus sa imi ceara imperios sa revin in tara (eu acum lucrez de acasa), si imi fac favoarea ca poate vení si sotul meu care e cetatean strain si nu vorbeste romana si el sa isi caute ceva acolo de lucru. Asta pentru ca fiul surorii mele care e un copil mic de 7 ani vrea sa se joace cu noi cand are chef. Iar dorintele acestui copil sunt litera de lege pentru ei. 

I-am explicat ca noi nu putem pleca de unde suntem, avem ipoteca, avem rate la banci, sotul meu isi cauta servici (pandemia l-a lasat fara), nu se poate lasa o viata intreaga pentru a merge intrun loc unde nu avem nimic doar pentru ca un copil de 7 ani vrea sa se joace cu noi din cand in cand. 

Nu este posibil ca ei sa inteleaga punctul meu de vedere. Nu il accepta. In plus, sora mea imi impune ca atunci cand ma pensionez sa vin sa locuiesc cu ea, ii da voie si sotului meu sa vina, insa toate casele sa fie pe numele ei. Noi sa fim acolo ca sa o ajutam financiar, asa cum fac parintii mei. Deci ce vrem noi nu conteaza. 

Sotul meu mi-a zis ca nici nu vrea sa auda de astfel de lucruri, asa ca o astfel de mutare ar insemna divortul nostru. 

Acum s-a instaurat o tacere rece intre mine si familia mea. Intrebarea mea este de ce parintii mei fac totul si au facut totul de-a lungul intregii lor vieti pentru ca sora mea sa fie multumita, s-au indatorat la banci pentru a-i indeplini dorintele, au facut sluj in fata tuturor partenerilor ei de viata (a avut 3 in 25 de Ani, acum are o relatie la distanta), iar de la mine au asteptat sa ma sacrific ca o sclava pentru ei pentru ca mama imi reproseaza mereu ca m-a trimis la scoala cand eram copil? Deci am nevoie sa inteleg aceste lucruri.

Multumesc

 

Editat de Ana2019

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Vezi-ti de viata ta, de sotul tau.

Da, e greu sa te rupi de tot de familie, dar este absolut necesar in cazul tau, nu va merge cu vorba buna si cu explicatii si justificari in fata lor, nu faci decat sa le dai ocazia sa te acuze si mai tare si sa te impovareze si mai mult. Rupt de tot inseamna de tot. Nu le mai raspunzi la mesaje si la telefoane. Punct.

E posibil ca in cateva luni/cativa ani sa revina la tine, dar pe un alt ton. Sau nu. Nu ai nimic de pierdut, aia nu mai este viata ta.

Si la intrebarea de ce se poartă asa raspunsul este pentru ca te vad o vaca de muls. Si pentru ca si tu i-ai invatat asa.

Editat de Enki
  • Like 4
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 2 ore, Enki a spus:

Vezi-ti de viata ta, de sotul tau.

Da, e greu sa te rupi de tot de familie, dar este absolut necesar in cazul tau, nu va merge cu vorba buna si cu explicatii si justificari in fata lor, nu faci decat sa le dai ocazia sa te acuze si mai tare si sa te impovareze si mai mult. Rupt de tot inseamna de tot. Nu le mai raspunzi la mesaje si la telefoane. Punct.

E posibil ca in cateva luni/cativa ani sa revina la tine, dar pe un alt ton. Sau nu. Nu ai nimic de pierdut, aia nu mai este viata ta.

Si la intrebarea de ce se poartă asa raspunsul este pentru ca te vad o vaca de muls. Si pentru ca si tu i-ai invatat asa.

Si mai am o intrebare.

Inainte sa plec in strainatate si in primii ani vedeam romani care de ani buni nu isi vizitasera familiile din tara, care vorbeau rar cu ei si mie mi se parea foarte urat din partea lor.

Eu m-am straduit mereu sa nu ajung la asemenea situatie. In primii 6 ani am trait la limita saraciei, pentru a nu zice sub limita saraciei, doar pentru a cheltui Cat mai putini bani pentru mine si a trimite Cat mai multi bani mamei mele. 

Cand s-a nascut nepotul meu, in primii 4 ani mi-am dedicat toate zilele de concediu acestui copil. I-am cumparat haine, jucarii, carti, mancare.

Vorbeam prin internet si teléfon Cat de des puteam cu familia mea.

Apoi m-am imbolnavit de o boala cronica. A trebuit sa imi schimb modul de viata din cauza ca medicii care m-au tratat mi-au zis ca voi muri din cauza epuizarii cu multi Ani inainte de varsta pensionarii. 

Apoi m-am ingrijit, doresc sa ies la pensie, sa am copil si nepot. Dar desi nu am mai putut trimite bani, am continuat SA am o comunicare fluida cu ei prin internet.

Dupa tot, sora mea imi reproseaza fara pauza ca eu m-am indepartat, ca eu m-am instrainat, lucruri de genul.

Pai eu nu pot face mai mult, mi se pare ca ei vor sa imi distruga viata.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 3 ore, Ana2019 a spus:

Pai eu nu pot face mai mult, mi se pare ca ei vor sa imi distruga viata.

:smile: Nu te poti opri? Sau care este problema ta? Orice persoana ar sti ce sa faca in locul tau, numai tu nu stii.  In acest caz nici un sfat nu te va ajuta.

  • Like 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 1 oră, adal* a spus:

:smile: Nu te poti opri? Sau care este problema ta? Orice persoana ar sti ce sa faca in locul tau, numai tu nu stii.  In acest caz nici un sfat nu te va ajuta.

Tu ce ai face in locul meu?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Wow!!!  Sint abonati la banii tai, am mai auzit din asta dar se intampla din cauza ca se trage/intinde prea mult de cuvantul "ajutor"  care devine o obligatie iar mai tarziu o datorie!!!   Precis asa spune la altii ca le datorezi ca te-au crescut, educat.   Nu le mai purta de grija, pretinde sa ceara scuze inainte de a-ti intoarce spatele definitiv si sa planifice pensionarea ei, nu a ta!!!

E foarte multa obraznicie in ceea ce fac ei, bine ca esti departe de acel loc iar distanta si timpul ajuta si la uitare!!!  

  • Like 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

S-au obisnuit sa le dai si acuma se simt ,,restrictionati'' in drepturi. 

E o mentalitate urata, dar nu se schimba peste noapte. 

Sfatul meu e ca, de acum, cand vorbesti cu ele - sa te plangi si tu de una, alta - sanatate, rata, ...cheltuieli..asa nu vor mai avea ,,loc'' sa iti ceara si vor pricepe ca si tu ai cheltuieli mari, nu stai in puf, asa ca si tu ai probleme cu banii si nu te ajuta nimeni. 

  • Like 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 8 minute, Stu' a spus:

Sfatul meu e ca, de acum, cand vorbesti cu ele - sa te plangi si tu de una, alta - sanatate, rata, ...cheltuieli..asa nu vor mai avea ,,loc'' sa iti ceara si vor pricepe ca si tu ai cheltuieli mari, nu stai in puf, asa ca si tu ai probleme cu banii si nu te ajuta nimeni. 

Acum asta fac, mereu ma plang de rate, de sanatate, ca sotul meu e in somaj, insa la toate astea ma trateaza cu ironie si mama mi-a dat de inteles ca am bani daca pot plati toate astea...

O data vorbeam cu sora mea la telefon intrun moment in care eu eram deprimata pentru ca luna respectiva aveam multe probleme economice si m-am plans de probleme ca la psiholog. Aveam nevoie sa aud o vorba buna, nimic mai mult. Si ea drept raspuns a inceput sa urle la mine ca daca moare vreunul din parinti ii trimit bani de inmormantare in momentul in care imi da ea telefon, nu vrea sa auda ca nu am bani. Si a adaugat ca oricum statul da un ajutor de 900€ asa ca ii vom avea inapoi. Si am intrebat-o daca imi va returna banii si a urlat din nou ca iau banii de la gura copilului ei.

Am sunat-o pe mama sa ii spun ca nu e normal asa situatie, daca nu am, nu am orice s-ar intampla si asta e. Oricum sunt oameni mult mai necajiti si nu se cearta cu familiile lor pentru bani. Si mi-a zis ca ea nu vrea sa auda ca ne certam, eu sa imi tin gura inchisa pentru ca sunt sora mai mica si nu am dreptul sa vorbesc. Si ca eu sunt azi ce sunt datorita parintilor, datorita banilor pe care i-au investit in educatia mea si niciodata nu le voi putea returna banii investiti si sacrificiile facute. 

Tin sa spun ca am fost la scoli publice ca toata lumea, si cu mine personal au cheltuit minimul de bani necesar unui copil. Cand eu aveam 11 ani sora mea a inceput sa studieze la o facultate privata si mie imi dadeau sa mananc doar cartofi prajiti si fasole. Vedeam ceva carne doar cand venea sora mea in vizita. In fine, cu mine au avut costuri minime de-a lungul intregii vieti. Si acum imi spun ca niciodata voi putea returna banii investiti de ei in mine.

Nu inteleg de ce cineva face un copil si apoi ii cere banii inapoi pe mancare, rechizite, haine...De fapt, cand esti mic nici macar nu ti se spune ca trebuie sa returnezi ceva. Probabil ca daca stiam ca va fi o datorie perpetua imi cautam alti parinti 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Lucrurile trebuie clarificate și nu trebuie să le mai permiți o asemenea atitudine, că sunteți toți maturi! Dacă nu înțeleg, atunci trebuie sa fii fermă și să le spui clar că tu nu mai ai cum să le dai bani, căci ei au tot ceea ce le e necesar traiului decent și au și bani. Dacă ei nu înțeleg situația în care sunteți toți, atunci au o problemă și trebuie să și-o rezolve. Dacă tu nu clarifici cu ei și mai permiți asemenea pretenții din partea lor, atunci înseamnă că ai tu o problemă și ai face bine să ți-o rezolvi. 

Editat de Lucia N
  • Like 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×