Jump to content
Forum Roportal
Stu'

Lectii de viata

Rate this topic

Recommended Posts

Acum 6 minute, Vriies a spus:

 

am postat și după Enki și după oricare, stai liniștit. :smile:

Da, confirm. toata ziua ma trage de urechi si ma ghideaza cu bățul pe calea sfantului ontopic.

Share this post


Link to post
Share on other sites
3 minutes ago, Enki said:

Nu se pune, pentru ca tot cacatul a plecat de la Stu, care a scris cu maxim tupeu postarea asta de mai jos.

La care tupeu nu tac niciodata.

 

Si cand i-am explicat ca nu se face primavara cu o floare, si ca o fapta buna nu sterge o mie de rele, a luat-o prin balarii.

 

Eh, bine măcar că ne-a rămas măcar netul ca topos în care să ne exprimăm părerile. 

 

N-ai cum s-o convingi pe Stu despre faptul că ceea ce crede ea e greșit din puncul tău de vedere, așa cum nici ea nu te poate convinge pe tine. Greșesc?

Share this post


Link to post
Share on other sites
4 minutes ago, Enki said:

Da, confirm. toata ziua ma trage de urechi si ma ghideaza cu bățul pe calea sfantului ontopic.

Cine, bre, io? sau adal?

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ha ha ha

Mi-o explicat, auzi acolo. Like a teacher...

 ..touched for the very first time.

Like a teeeeacher..

Unii sunt explicatori de meserie.

Hai ca dupa atata cacat ingurgitat azi, asta e abia un cacatel parfumat care ma ajuta sa dorm mai bine.

Maine o luam de la capat. Dar nu cu rahatisuri din astea. Sa ne pastram on topic zic.

Preotul asta mi-a dat o lectie de viata! Asta e on topic.

 

Edited by Stu'

Share this post


Link to post
Share on other sites

E asa de dureros sa spulberi iluziile unui sufletel dragalas, dulce, inocent, incantator, splendid, mirabil, mirific, uimitor, pur, sensibil, cald si nobil. Sufar alaturi de acest suflet, intelegand chinurile prin care trece, deoarece eu insumi le-am parcurs orfic. Nu e placut sa simti cum castelul de clestar al idealizarilor,  construit de sufletas minutios si cu atata risipa de fantezie in copilaria azurie, se prabuseste in vacarm si cioburi. Dar aceste cioburi nu sunt ca acelea ce intra in ochi si in inima, depanate in povestea Craiesei zapezii, pe care o recitesc in fiecare an, ca sa inteleg de unde vin, pe unde merg si spre ce ma indrept. Sunt altfel de cioburi, ale regretelor si nostalgiilor invalmasite, sunt tristetile copilului ce intelege ca lumea nu mai e o feerie lirica, un basm nesfarsit, ci un abator, un malaxor de vise, o masinarie ce mesteca idealuri, un mecanism malitios ce degradeaza sufletele insidios, pe nesimtite, cu fiecare decizie nelamurita.

Copilul priveste in zare si se simte coplesit de fagaduintele neinchegate, de arvuna zilelor maloase ce vor veni, incastrat in chihlimbarul crepuscular al infiorarilor, si simte adevarurile ca pe un noroi improscat de valurile unui rau tulbure peste nisipul diafan al sperantelor. Atunci se manie pe vestitorul secretelor revelate prea devreme, si crede ca suferintele ce-i umbla pe sub piele sunt menite a-i surpa deliciile oazei de lumina in care s-a infasurat ca un cocon in crisalida. Dar iata ca nu era o clatinare tectonica a abisurilor, ci doar o crestere spre stravedere. Maturizarea se asterne in sufletel ca un puf de papadie dupa potolirea vantoaselor de ganduri. O proaspata pace irumpe in constiinta adamantina, iar bucuria osmotica pulseaza in labirintul strafulgerarilor de emotii fasonate. Dorothy a gasit cheia constiintei stravezii, Alice se inalta deasupra regatului anomic in care se fuge din rasputeri pentru a ramane pe loc, intorcandu-se acasa intru sinele cristalin, Gretchen si-a implinit calatoria initiatica si a dospit intelesurile eterne. Nu-i asa ca a meritat atata zdroaba ingandurata?

Edited by observant
typo

Share this post


Link to post
Share on other sites

Oare cum este posibil ca o minte pervertita, inspirata de un dumnezeu rau sa scrie atat de frumos? Oare chiar exista dumnezeu? Si daca exista , este el rau?
Daca doar animalul din noi crede asta, pentru ca vrea sa se elibereze de constrangeri si vrea sa fie si el rau, asa cum era inainte sa fie om?
Ceea ce este adevarat este doar in noi, in lumea noastra interioara, acolo unde ne retragem periodic pentru a ne reface dupa luptele grele cu stimulii exteriori, din lumea pe care o credem reala.
Toti cei ce cauta adevarul in lumea din afara lor si il transfera in lumea lor interioara, risca sa ajunga la astfel de concluzii.
Acesta este de fapt marele pericol care ne paste pe unii si care a pus deja stapanire pe altii: sa uitam de lumea noastra interioara si sa ramanem dezbracati si goi in teribila realitate.

Ideea de divinitate a fost acel punct de sprijin, care i-a dat posibilitatea omului, la inceputurile sale, sa isi creeze lumea lui interioara, aceea care il va apara mereu de o realitate coplesitoare si cateodata de neindurat. Lumea aceasta interioara a modelat pana la urma realitatea.
Tu, observant, incerci sa-ti cioplesti lumea interioara dupa modelul realitatii. Realitatea eate rea, da.

Edited by adal*
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Auzi, Tadaya 

Cum poti fi tu atat de sigur ca tu esti acum pe drumul al bun si eu nu?

 

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×