Lectii de viata

[Enki 25428]

Acum 6 minute, Vriies a spus:

 

am postat și după Enki și după oricare, stai liniștit. 

Da, confirm. toata ziua ma trage de urechi si ma ghideaza cu bățul pe calea sfantului ontopic.

[Vriies 17965]

3 minutes ago, Enki said:

Nu se pune, pentru ca tot cacatul a plecat de la Stu, care a scris cu maxim tupeu postarea asta de mai jos.

La care tupeu nu tac niciodata.

 

Si cand i-am explicat ca nu se face primavara cu o floare, si ca o fapta buna nu sterge o mie de rele, a luat-o prin balarii.

 

Eh, bine măcar că ne-a rămas măcar netul ca topos în care să ne exprimăm părerile. 

 

N-ai cum s-o convingi pe Stu despre faptul că ceea ce crede ea e greșit din puncul tău de vedere, așa cum nici ea nu te poate convinge pe tine. Greșesc?

[Vriies 17965]

4 minutes ago, Enki said:

Da, confirm. toata ziua ma trage de urechi si ma ghideaza cu bățul pe calea sfantului ontopic.

Cine, bre, io? sau adal?

 

[Stu' 13009]

Ha ha ha

Mi-o explicat, auzi acolo. Like a teacher...

 ..touched for the very first time.

Like a teeeeacher..

Unii sunt explicatori de meserie.

Hai ca dupa atata cacat ingurgitat azi, asta e abia un cacatel parfumat care ma ajuta sa dorm mai bine.

Maine o luam de la capat. Dar nu cu rahatisuri din astea. Sa ne pastram on topic zic.

Preotul asta mi-a dat o lectie de viata! Asta e on topic.

 

Editat Martie 25, 2020 de Stu'

[observant 2737]

E asa de dureros sa spulberi iluziile unui sufletel dragalas, dulce, inocent, incantator, splendid, mirabil, mirific, uimitor, pur, sensibil, cald si nobil. Sufar alaturi de acest suflet, intelegand chinurile prin care trece, deoarece eu insumi le-am parcurs orfic. Nu e placut sa simti cum castelul de clestar al idealizarilor,  construit de sufletas minutios si cu atata risipa de fantezie in copilaria azurie, se prabuseste in vacarm si cioburi. Dar aceste cioburi nu sunt ca acelea ce intra in ochi si in inima, depanate in povestea Craiesei zapezii, pe care o recitesc in fiecare an, ca sa inteleg de unde vin, pe unde merg si spre ce ma indrept. Sunt altfel de cioburi, ale regretelor si nostalgiilor invalmasite, sunt tristetile copilului ce intelege ca lumea nu mai e o feerie lirica, un basm nesfarsit, ci un abator, un malaxor de vise, o masinarie ce mesteca idealuri, un mecanism malitios ce degradeaza sufletele insidios, pe nesimtite, cu fiecare decizie nelamurita.

Copilul priveste in zare si se simte coplesit de fagaduintele neinchegate, de arvuna zilelor maloase ce vor veni, incastrat in chihlimbarul crepuscular al infiorarilor, si simte adevarurile ca pe un noroi improscat de valurile unui rau tulbure peste nisipul diafan al sperantelor. Atunci se manie pe vestitorul secretelor revelate prea devreme, si crede ca suferintele ce-i umbla pe sub piele sunt menite a-i surpa deliciile oazei de lumina in care s-a infasurat ca un cocon in crisalida. Dar iata ca nu era o clatinare tectonica a abisurilor, ci doar o crestere spre stravedere. Maturizarea se asterne in sufletel ca un puf de papadie dupa potolirea vantoaselor de ganduri. O proaspata pace irumpe in constiinta adamantina, iar bucuria osmotica pulseaza in labirintul strafulgerarilor de emotii fasonate. Dorothy a gasit cheia constiintei stravezii, Alice se inalta deasupra regatului anomic in care se fuge din rasputeri pentru a ramane pe loc, intorcandu-se acasa intru sinele cristalin, Gretchen si-a implinit calatoria initiatica si a dospit intelesurile eterne. Nu-i asa ca a meritat atata zdroaba ingandurata?

Editat Martie 25, 2020 de observant
typo

[adal* 10373]

Oare cum este posibil ca o minte pervertita, inspirata de un dumnezeu rau sa scrie atat de frumos? Oare chiar exista dumnezeu? Si daca exista , este el rau?
Daca doar animalul din noi crede asta, pentru ca vrea sa se elibereze de constrangeri si vrea sa fie si el rau, asa cum era inainte sa fie om?
Ceea ce este adevarat este doar in noi, in lumea noastra interioara, acolo unde ne retragem periodic pentru a ne reface dupa luptele grele cu stimulii exteriori, din lumea pe care o credem reala.
Toti cei ce cauta adevarul in lumea din afara lor si il transfera in lumea lor interioara, risca sa ajunga la astfel de concluzii.
Acesta este de fapt marele pericol care ne paste pe unii si care a pus deja stapanire pe altii: sa uitam de lumea noastra interioara si sa ramanem dezbracati si goi in teribila realitate.

Ideea de divinitate a fost acel punct de sprijin, care i-a dat posibilitatea omului, la inceputurile sale, sa isi creeze lumea lui interioara, aceea care il va apara mereu de o realitate coplesitoare si cateodata de neindurat. Lumea aceasta interioara a modelat pana la urma realitatea.
Tu, observant, incerci sa-ti cioplesti lumea interioara dupa modelul realitatii. Realitatea eate rea, da.

Editat Martie 25, 2020 de adal*

[Stu' 13009]

Auzi, Tadaya 

Cum poti fi tu atat de sigur ca tu esti acum pe drumul al bun si eu nu?

 

[Enki 25428]

mda. Chiar si eu picasem in plasa acestui fake.

https://cruxnow.com/covid-19/2020/03/fake-news-aside-friend-says-priest-dead-of-coronavirus-was-still-a-special-person/?fbclid=IwAR3WA_nNMgA0DXoxnKN38EVmtWCa8Zbx7sFPBx0XDNJ3nX7t1L9k08rPPYk

[gabrielex01 0]

Cu ce ma ajuta? Cu absolut nimic, din contra. Ar trebui sa ma sinucid de-a dreptul, la ce rost sa mai traiesc?? www.libertyland.land

 

•  

[Stu' 13009]

La 25.03.2020 la 3:20, observant a spus:

depanate in povestea Craiesei zapezii, pe care o recitesc in

Mai bine recisteste Micul Print.