Dumnezeu, reîncarnare, universuri paralele, trimiteri stiintifice si la carti sfinte

[King1 8295]

O să propun un scenariu, la care o să vin și cu argumente, și chiar cu contraargumente, puteți face la fel și voi, de pildă, „eu nu cred asta, fizic nu e demonstrabil încă, totuși așa și pe dincolo”. Astfel, discuția să fie abordată de fiecare persoană, de ce nu, din toate sau cât mai multe perspective.

Evident, cam toate noțiunile înșirate mai jos cer, la rândul lor, explicații, probe sau trimiteri la alte necunoscute, și le putem lua rând pe rând.

Cred intuitiv așa: că toți avem un suflet care coincide cu sinele superior sau divin. El e rupt din sursa supremă, Dumnezeu, automat este și el nemuritor (atemporal), autosuficient, având o cantitate uriașă de energie etc. Înzestrat însă cu propria conștiință de a fi, care pornește cumva de la 0, sinele superior trebuie să înceapă să experimenteze existența - înăuntrul și în afara căreia se află simultan, astfel încât începe să își trimită un fel de avataruri - părți din imensa energie, în mai multe universuri paralele, trăind concomitent poate și un milion de vieți, tocmai pentru ca, asemenea unui fin observator, să vadă cum se descurcă egoul, sinele inferior, carnal, în fața liberului arbitru, a alegerilor, cum evoluează și ce poate învăța de aici pentru a atinge elevarea. Desigur, blochează accesul egoului la imensa cantitate de informație de care dispune acest sine superior și, printr-un fel de amnezie, la naștere, 99,9% dintre noi uităm tot ce a fost înainte sau în alte universuri paralele. Stabilește cu sursa supremă un fel de înțelegere, și noi pe timpul vieții o vom numi, desigur, destin - deși este un liber arbitru anticipat, primordial, care alături de liberul arbitru al egoului dă naștere, de fapt, la o responsabilitate maximă a egoului în fața a tot ce i se întâmplă. Chiar dacă vine vorba de boli, crime etc. Pentru că regula este că nu ai voie să faci rău, automat dacă ai făcut asta în câteva vieți paralele, într-o alta vei fi autopedepsit - tu ai stabilit asta, poate pentru că așa ți s-a părut mai comod, să sacrifici o viață cu totul, decât într-una sau mai multe să te chinui să repari. DAR, e un mare dar, nu cred că dacă te naști bolnav crunt este obligatoriu pentru că ai făcut cine știe ce distrugeri în altă viață; nu, cred că mai degrabă, cel mai adesea, așa stabilește sinele superior - să experimenteze și asta, să vadă cum e. El este un observator și un... experimentator rece, are și poate avea milioane de vieți pământești, nu este deranjat de ce i se întâmplă într-una dintre vieți (deși, na, egoul în cauză nu va fi de aceeași părere). Cred asta pentru că mi-e imposibil să văd lucrurile altfel, nu pot concepe ca un om sau un animal să se nască putred de bolnav, să trăiască în chinuri cumplite, a murit și asta a fost. E un mecanism mult prea complex și deloc haotic al lumii fizice în care trăim acum ca să nu văd posibilitatea cuiva de a avea parte de fericire măcar într-o viață. Cum va ști sinele superior ce e fericirea, dacă el nu a trăit decât boala, prin intermediul unuia sau a mai multor avataruri?

Pe parcursul vieții, egoul va fi supus anumitor încercări stabilite anterior, va primi anumite semnale, borne după care să se ghideze sau lecții dure; în acel aranjament sunt înțelegeri inclusiv cu alte conștiințe superioare, astfel încât să existe anumite interacțiuni pe parcursul vieții pământești între egouri, dar să nu fie determinante; să primeze, în cele din urmă, liberul arbitru al egoului, care trebuie să fie atât de șlefuit, încât asumarea, înțelegerea și acționarea să fie concordante și desăvârșite; în momentul în care va alege similar unui alt univers paralel, cred că acele stringuri se unesc, și devin două extensii ale aceluiași ego. Și tot așa, până când elevarea va însemna 1, punctul 1, și devii unul cu propriul tău sine superior, de la care oricum ai plecat și care la rândul lui vine de la o unică sursă.

Când Iisus a fost întrebat cu care nevastă va sta după moarte bărbatul, El a răspuns - cu niciuna, dând de înțeles autosuficiența spiritului (sinelui superior).

De asemenea, Iisus ne-a dat porunca iubirii. Care, printr-o logică elementară, vedem că instituie, de fapt, iubirea de sine. Mereu e „ca pe tine însuți”, deci aceasta este condiția sine qua non, esențială, pentru a putea iubi sursa și restul conștiințelor. Cu alte cuvinte, tu trebuie întâi să te iubești pe tine, pentru că oricum tu ești din Dumnezeu, iar ceilalți, asemenea ție. Atunci, evident că vei fi pe frecvența sinelui superior și în deplină armonie. Deci niciodată nu începi cu omenirea, începi să te iubești pe tine și implicit vei iubi restul lumii. Ăsta cred că e și scopul vieții, alături de care avem și misiunea personală, adică asimilarea experiențelor și oferirea ta lumii prin artă, afaceri, medicină etc. Egoul trebuie să se iubească, altfel intuiția, canalul de comunicare cu sinele superior și cu sursa nu poate funcționa.

Asadar, reincarnarea se face pe universuri paralele, se adaugă existențe până se atinge acel nivel de saturație și totodată de eliberare, până când sinele superior atinge elevarea.

[Lucia N 11235]

Acum 14 ore, King1 a spus:

 

Am scris un punct de vedere mai lung si cand sa postez m-a scos si a trebuit sa ma conectez iar, dar mesajul s-a pierdut, deci nu mai am chef acum sa-l scriu din nou. Daca o sa am timp, poate voi relua ideile pe care le asternusem aici.

Editat Februarie 5, 2020 de Lucia N

[Lucia N 11235]

Acum 23 ore, King1 a spus:

O să propun un scenariu

 

 

Iata un "scenariu", ca tot pomeneai aci, pe care l-a propus cineva (citisem si eu mai demult, dar nu mai stiu precis pe care blog sau site):

Dumnezeu- Sursa/Creator Prim/ Constiinta Infinita/ Marele Tot si cate si mai cate denumiri i-au fost date a creat Monade, denumite de catre unii ezoteristi "Scantei Spirituale". Fiecare Monada, la randul ei, a creat 12 Suflete pentru a experimenta celelalte planuri mai dense ale Creatiei (Marii Opere-cum citisem pe undeva-candva...), adica Dimensiuni de densitati, sa zic asa (si mai sunt si alte denumiri dar nu-mi aduc aminte cum, in acest moment). Fiecare Suflet, dorind sa experimenteze Viata intr-un univers material si mai dens, a creat 12  "Extensii de Suflet" ("Personalitati"). Asadar, fiecare persoana de pe Pamant (ca suntem aci) este o extensie a Sufletului, la fel cum fiecare Suflet este o extensie a Monadei si fiecare Monada este extensie a lui Dumnezeu- Sursa. Fiecare persoana de pe Terra (ca suntem in planul de aici si acum pe Terra) are o "Familie de Suflet" (care poate fi in totalitate sau nu chiar in totalitate diferita de cea de "sange"), deci alte 11 alte extensii ale aceluiasi Suflet. Acestea pot fi intruchipate atat pe Terra, cat si pe alte  planete din Marele Tot, sa zic asa. Unele dintre aceste extensii pot fi(la un moment dat) intrupate pe planul fizic, altele pot fiinta doar pe planurile mai subtile ale Fiintei. Fiecare Monada este "famili monadica" pentru 144 de persoane.

 

 

 

 

 

Editat Februarie 5, 2020 de Lucia N

[Vriies 17964]

On 2/4/2020 at 8:59 PM, King1 said:

O să propun un scenariu, la care o să vin și cu argumente, și chiar cu contraargumente, puteți face la fel și voi, de pildă, „eu nu cred asta, fizic nu e demonstrabil încă, totuși așa și pe dincolo”. Astfel, discuția să fie abordată de fiecare persoană, de ce nu, din toate sau cât mai multe perspective.

Evident, cam toate noțiunile înșirate mai jos cer, la rândul lor, explicații, probe sau trimiteri la alte necunoscute, și le putem lua rând pe rând.

Cred intuitiv așa:  

Asadar, reincarnarea se face pe universuri paralele, se adaugă existențe până se atinge acel nivel de saturație și totodată de eliberare, până când sinele superior atinge elevarea.

Ok! 

Drăguț și interesant scenariul cu Multiversul și universuri paralele. Dar, nu. Reîncarnrea are loc numai în sfera aceluiași univers. Adică: „Mori” într-un univers, atunci spiritul se va reîncarna în același univers. Mai mult, lucrul este valabil și cu privire la reîncarnarea planetară. Adică: mori pe o planetă, atunci spiritul se va reîncarna pe aceeași planetă. Sigur, există excepții, însă acestea au loc într-un alt context.