Sari la conținut
Forum Roportal

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Buna ziua. De multi ani urmaresc acest forum, insa niciodata nu am scris aici. 

Acum ma confrunt cu o situatie putin mai speciala, mai ciudata si  ma gandesc ca poate pot primi aici un sfat.

Trebuie sa spun de la inceput ca, probabil, voi primi si acuze sau critici, insa uneori si din critici putem invata, critica poate fi si constructiva, pot desprinde o idee sau o solutie dintr-o critica.

Asadar, sa incep cu inceputul.

Am 53 de ani. De aproape un an de zile, eu si sotul meu suntem despartiti. Nu am divortat, dar suntem despartiti in fapt (nu mai locuim impreuna). Motivul a fost faptul ca eu am avut o relatie/aventura cu unul dintre partenerii sai de afaceri.

Cand ne-am despartit, el s-a mutat cu fiica noastra si cu sotul ei, iar eu m-am mutat cu fiul nostru si cu iubita lui. Teoretic, am facut "2 tabere". Eu am fost mai apropiata de fiul nostru, sotul de fiica noastra, fiul nostru nu prea se intelege cu tatal lui, sotul meu nu este de acord cu faptul ca eu ii intretin pe fiul nostru si pe iubita lui, ei avand 25 de ani si nemuncind niciunul etc.

Ce trebuie sa spun este ca sotul meu a fost, este si va fi singurul barbat pe care l-am iubit, il iubesc si il voi iubi, indiferent de ce se va intampla, desi nu o data, s-a intamplat sa mai calc stramb. Dar de fiecare data au fost doar aventuri, relatii fizice si nimic mai mult. Iubirea pt sotul meu este in sufletul meu si nu a fost atinsa de ceea ce mai faceam eu din cand in cand cu corpul meu. Inca ii port de grija, daca se duce la doctor, daca si-a luat medicamentele, daca mananca, ce mananca, daca se odihneste etc.

Acum 4 luni de zile, situatia s-a schimbat la 180°. In urma unui accident de masina, fiica noastra a suferit leziuni la coloana si a ramas imobilizata intr-un scaun cu rotile. Medicii spun ca leziunile nu sunt permanente si ca fiica noastra va merge din nou, cu ajutorul tratamentului, kinetoterapiei etc.

De atunci, eu m-am mutat cu fiica mea si cu sotul ei, sa fiu langa ea, sa o pot ajuta, sa ma ocup si de nepotica mea de 3 ani, iar sotul meu s-a mutat singur.

De la accident, fiica si ginerele meu nu au mai intretinut relatii sexuale, iar eu si ginerele meu ne-am apropiat mai mult decat trebuia. Mereu mi-a placut de ginerele meu ca barbat, este un barbat aratos, debordeaza masculinitate, dar niciodata nu m-am gandit altfel la el pana acum. La inceput, petrecand destul de mult timp impreuna, ne-am apropiat in sensul ca imi facea confidente, imi spunea ce il nemultumeste, despre situatia dintre el si fiica mea (el a vrut sa divorteze inca inainte de a se petrece accidentul). In timp a aparut o atmosfera cu instanta mai "amoroasa" intre noi, pana am ajuns sa avem o aventura. Sau cel putin asa am considerat-o eu pt ca el a luat-o razna, spune ca intre noi e mai mult decat atat, ca s-a indragostit de mine, ca stie ca si eu simt ceva pt el, ca vrea sa spunem adevarul etc. Am incercat sa-i explic in mii de feluri, dar nu intelege. 

Iar aici as avea nevoie de un sfat/o solutie. Ok, eu am gresit, nu se face asa ceva, dar cum sa-l conving pe acest baiat ca pt mine intr-adevar a fost doar o aventura si atat? Ca niciodata un alt barbat in afara de sotul meu, nu o sa insemne nimic pt mine? Ca pt mine familia este pe primul loc si oricat as gresi, niciodata pt nimeni nu o sa renunt la familie?

Trebuie sa inteleaga, dar cum sa-l fac sa inteleaga?? Pur si simplu, sunt disperata. 

Daca afla fiica mea va intra din nou in depresie (dupa accident a avut o depresie severa din care cu greu am reusit sa o scoatem, voia sa moara, nu mai manca, nu urma tratamentul), iar de data aceasta nu cred ca isi va mai reveni, o nenoroceste pe viata.

Sotul meu, cu care eu imi doresc sa ma impac, nu cred ca va trece si peste asa ceva. 

Fiul meu nu stiu cu ce ochi ma va mai privi (am trecut si cu el printr-o situatie de genul acesta, in lunile in care am fost despartita de sotul meu si inaintea accidentului, am avut o aventura cu prietenul lui cel mai bun, a aflat, nu a vorbit cu mine o perioada, dar pana la urma a inteles si ne-am impacat), dar cred ca va fi prea mult si pt el.

Dar cea mai importanta in ecuatia aceasta este fiica mea. Chit ca se sparg toate in capul meu, este vina mea si imi asum, dar nu vreau ca fiica mea sa isi nenoroceasca viata, sa renunte la tratament, sa renunte sa lupte. Are o fetita de 3 ani, macar pentru ea sa nu renunte.

Cum sa il conving pe acest baiat sa nu spuna ce s-a intamplat intre noi? Daca ei nu se mai inteleg de mai mult timp, sa divorteze, cum si-a dorit el, fiica mea va suferi, dar pana la urma isi va reveni, vom fi langa ea. Dar greseala asta trebuie sa ramana intre noi cu orice pret!

Probabil voi fi considerata nebuna, dusa, o femeie de moravuri ieftine etc, insa nu aici este esenta, as dori din tot sufletul un sfat/un raspuns la intrebarea mea.

Multumesc,

Liana

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Pune-l pe piciorul tau drept sa vorbeasca cu piciorul stang, sa se inteleaga, sa se impace si sa nu mai stea tot timpul despartite.

 

  • Like 4
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Este foarte logic. Daca ai o aventură cu un amic de-al ginerelui, acesta se va supara si n-o sa mai vrea sa aiba de-a face cu tine si astfel ai scapat de el.

Problem solved.

Editat de Enki
  • Like 5

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
5 hours ago, LianaMusetescu said:

Buna ziua. De multi ani urmaresc acest forum, insa niciodata nu am scris aici. 

Acum ma confrunt cu o situatie putin mai speciala, mai ciudata si  ma gandesc ca poate pot primi aici un sfat.

Trebuie sa spun de la inceput ca, probabil, voi primi si acuze sau critici, insa uneori si din critici putem invata, critica poate fi si constructiva, pot desprinde o idee sau o solutie dintr-o critica.

Asadar, sa incep cu inceputul.

Am 53 de ani. De aproape un an de zile, eu si sotul meu suntem despartiti. Nu am divortat, dar suntem despartiti in fapt (nu mai locuim impreuna). Motivul a fost faptul ca eu am avut o relatie/aventura cu unul dintre partenerii sai de afaceri.

Cand ne-am despartit, el s-a mutat cu fiica noastra si cu sotul ei, iar eu m-am mutat cu fiul nostru si cu iubita lui. Teoretic, am facut "2 tabere". Eu am fost mai apropiata de fiul nostru, sotul de fiica noastra, fiul nostru nu prea se intelege cu tatal lui, sotul meu nu este de acord cu faptul ca eu ii intretin pe fiul nostru si pe iubita lui, ei avand 25 de ani si nemuncind niciunul etc.

Ce trebuie sa spun este ca sotul meu a fost, este si va fi singurul barbat pe care l-am iubit, il iubesc si il voi iubi, indiferent de ce se va intampla, desi nu o data, s-a intamplat sa mai calc stramb. Dar de fiecare data au fost doar aventuri, relatii fizice si nimic mai mult. Iubirea pt sotul meu este in sufletul meu si nu a fost atinsa de ceea ce mai faceam eu din cand in cand cu corpul meu. Inca ii port de grija, daca se duce la doctor, daca si-a luat medicamentele, daca mananca, ce mananca, daca se odihneste etc.

Acum 4 luni de zile, situatia s-a schimbat la 180°. In urma unui accident de masina, fiica noastra a suferit leziuni la coloana si a ramas imobilizata intr-un scaun cu rotile. Medicii spun ca leziunile nu sunt permanente si ca fiica noastra va merge din nou, cu ajutorul tratamentului, kinetoterapiei etc.

De atunci, eu m-am mutat cu fiica mea si cu sotul ei, sa fiu langa ea, sa o pot ajuta, sa ma ocup si de nepotica mea de 3 ani, iar sotul meu s-a mutat singur.

De la accident, fiica si ginerele meu nu au mai intretinut relatii sexuale, iar eu si ginerele meu ne-am apropiat mai mult decat trebuia. Mereu mi-a placut de ginerele meu ca barbat, este un barbat aratos, debordeaza masculinitate, dar niciodata nu m-am gandit altfel la el pana acum. La inceput, petrecand destul de mult timp impreuna, ne-am apropiat in sensul ca imi facea confidente, imi spunea ce il nemultumeste, despre situatia dintre el si fiica mea (el a vrut sa divorteze inca inainte de a se petrece accidentul). In timp a aparut o atmosfera cu instanta mai "amoroasa" intre noi, pana am ajuns sa avem o aventura. Sau cel putin asa am considerat-o eu pt ca el a luat-o razna, spune ca intre noi e mai mult decat atat, ca s-a indragostit de mine, ca stie ca si eu simt ceva pt el, ca vrea sa spunem adevarul etc. Am incercat sa-i explic in mii de feluri, dar nu intelege. 

Iar aici as avea nevoie de un sfat/o solutie. Ok, eu am gresit, nu se face asa ceva, dar cum sa-l conving pe acest baiat ca pt mine intr-adevar a fost doar o aventura si atat? Ca niciodata un alt barbat in afara de sotul meu, nu o sa insemne nimic pt mine? Ca pt mine familia este pe primul loc si oricat as gresi, niciodata pt nimeni nu o sa renunt la familie?

Trebuie sa inteleaga, dar cum sa-l fac sa inteleaga?? Pur si simplu, sunt disperata. 

Daca afla fiica mea va intra din nou in depresie (dupa accident a avut o depresie severa din care cu greu am reusit sa o scoatem, voia sa moara, nu mai manca, nu urma tratamentul), iar de data aceasta nu cred ca isi va mai reveni, o nenoroceste pe viata.

Sotul meu, cu care eu imi doresc sa ma impac, nu cred ca va trece si peste asa ceva. 

Fiul meu nu stiu cu ce ochi ma va mai privi (am trecut si cu el printr-o situatie de genul acesta, in lunile in care am fost despartita de sotul meu si inaintea accidentului, am avut o aventura cu prietenul lui cel mai bun, a aflat, nu a vorbit cu mine o perioada, dar pana la urma a inteles si ne-am impacat), dar cred ca va fi prea mult si pt el.

Dar cea mai importanta in ecuatia aceasta este fiica mea. Chit ca se sparg toate in capul meu, este vina mea si imi asum, dar nu vreau ca fiica mea sa isi nenoroceasca viata, sa renunte la tratament, sa renunte sa lupte. Are o fetita de 3 ani, macar pentru ea sa nu renunte.

Cum sa il conving pe acest baiat sa nu spuna ce s-a intamplat intre noi? Daca ei nu se mai inteleg de mai mult timp, sa divorteze, cum si-a dorit el, fiica mea va suferi, dar pana la urma isi va reveni, vom fi langa ea. Dar greseala asta trebuie sa ramana intre noi cu orice pret!

Probabil voi fi considerata nebuna, dusa, o femeie de moravuri ieftine etc, insa nu aici este esenta, as dori din tot sufletul un sfat/un raspuns la intrebarea mea.

Multumesc,

Liana

Hmm, cam multe aventuri, mai ceva ca într-o telenovelă! Dar, nah, fac parte din viață. Așa că nu tre să disperăm, ci doar să ni le asumăm și să mergem mai departe...

5 hours ago, LianaMusetescu said:

 

Ce trebuie sa spun este ca sotul meu a fost, este si va fi singurul barbat pe care l-am iubit, il iubesc si il voi iubi, indiferent de ce se va intampla, desi nu o data, s-a intamplat sa mai calc stramb. Dar de fiecare data au fost doar aventuri, relatii fizice si nimic mai mult. Iubirea pt sotul meu este in sufletul meu si nu a fost atinsa de ceea ce mai faceam eu din cand in cand cu corpul meu. Inca ii port de grija, daca se duce la doctor, daca si-a luat medicamentele, daca mananca, ce mananca, daca se odihneste etc.

 Sotul meu, cu care eu imi doresc sa ma impac, nu cred ca va trece si peste asa ceva. 

  

Soluția -cum o văd eu.

Dacă tu ai 53 de ani, înseamnă că și soțul tău are o vârstă. Probabil peste 53 de ani. Și e clar că are nevoie de tine. Adică, medicamente, ventuze, mâncărică bună și caldă, alea-alea. Așa că, dacă ții la el, împacă-te cu el cât mai repede posibil. Îi zici: Bre, am călcat strâmb, asta e, îmi pare rău, sfinții sunt doar în ceruri! Dă-mi două perechi de palme dar tot pe tine te iubesc și tot de tine voi avea grijă!

Te muți cu el și-o luați pe fata voastră cu voi, să aveți grijă de sănătatea ei și să încercați s-o puneți pe picioare.

5 hours ago, LianaMusetescu said:

 Iar aici as avea nevoie de un sfat/o solutie. Ok, eu am gresit, nu se face asa ceva, dar cum sa-l conving pe acest baiat ca pt mine intr-adevar a fost doar o aventura si atat? Ca niciodata un alt barbat in afara de sotul meu, nu o sa insemne nimic pt mine? Ca pt mine familia este pe primul loc si oricat as gresi, niciodata pt nimeni nu o sa renunt la familie?

Trebuie sa inteleaga, dar cum sa-l fac sa inteleaga?? Pur si simplu, sunt disperata. 

Daca afla fiica mea va intra din nou in depresie (dupa accident a avut o depresie severa din care cu greu am reusit sa o scoatem, voia sa moara, nu mai manca, nu urma tratamentul), iar de data aceasta nu cred ca isi va mai reveni, o nenoroceste pe viata.

 

Cum sa il conving pe acest baiat sa nu spuna ce s-a intamplat intre noi? Daca ei nu se mai inteleg de mai mult timp, sa divorteze, cum si-a dorit el, fiica mea va suferi, dar pana la urma isi va reveni, vom fi langa ea. Dar greseala asta trebuie sa ramana intre noi cu orice pret!

 

Îi spui: Bă, nesimțitule. Ți-am dat păsărică pentru că asta-ți doreai, da? Dacă o iubeai așa de mult pe fi-mea, nu te dădeai la mine, da? Așa că ai 5 min dă dispari dreak din viața noastră și să-ți cauți experiența în alte zări, că dacă nu îți tai cocoșu! 

 

  • Like 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nici nu vreau să îmi închipui cum poate o mama sa își batjocorească fiica in asemenea hal.

V-ați bătut joc de ce e mai sfânt pe lume. Sper ca fiica dvs sa nu afle niciodată ce monstru a nascut-o. Ii explicați soțului fiicei dvs că dacă dezvăluie aventura - nu sotiei îi distruge viața, ci riscă să îi distrugă viața și fiicei lui. Asta se lasă cu mers la psiholog și sentiment de vinovăție groaznic pentru cele două, in timp. Se vor întreba cu ce au greșit, de au fost atât de puțin iubite. Nu va jucați cu focul. Dar , oricum, cei doi trebuie să înceteze aceasta căsnicie. Ați periclitat-o pe viață. 

  • Like 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Na belea! Începe aruncatul cu pietre, să te ții, ca pe vremea VT!

  • Like 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×