Sari la conținut
Forum Roportal

Postări Recomandate

Salut.

Am deschis acest topic cu speranta de a gasi pe cineva care probabil ma intelege, cu care pot comunica; si eventual de a gasi un fel de raspunsuri, daca exista.

In fine, 'problema' mea este urmatoarea:

 

Destul de recent mi-am pierdut prietenul meu cel mai bun . Am avut destule momente frumoase, sa zic asa, si tin foarte mult la el.

 

Ce-i drept ,in trecut l-am ranit in mod inconstient, prin niste simple gesturi, prin lipsa de afectiune, sau mai stiu eu ce. Mai exact, prin "felul meu de a fi".

Credeam ca este ca mine; ca nu tine cont de prostii de genul asta. S-a ascuns de-a lungul timpului, acumuland ura si dispret fata de mine, fara sa-mi spuna specific ce-l deranjeaza, pentru ca in final sa "explodeze".

Din pacate, "felul meu de a fi" aparent indeparteaza persoanele pe care le indragesc.

 

Acum ne salutam, mai vorbim, dar rar. Inca tin la aceasta persoana, dar nu mai este la fel, fara "prezenta" lui. Am incercat sa-i spun cat de mult imi pare rau, etc etc, dar acum parca e prea tarziu, e cu totul alta persoana.

Ce s-a intamplat m-a distrus. Este singura persoana straina pe care am iubit-o.

M-am fortat, ca aceasta "problema" sa nu-mi afecteze viata de zi cu zi, dar am momente (de exemplu acum) cand simt un gol imens; nu pot sa explic.

 

Datorita "felului meu de a fi" nu-mi pot face prieteni cu usurinta; interactionez cu lumea din jurul meu (ex. colegi), dar nu ne putem numi "prieteni".

Imi este dor de acele discutii lungi, de acel sentiment de "plinatate".

Nu stiu ce sa-i mai spun; acum il deranjeaza orice spun si fac.

Problema principala este aceea ca, vrand, ne-vrand, ne vedem in fiecare zi. Daca nu i-as mai vedea fata in fiecare zi as putea eventual sa uit ca a existat vreodata. Uneori pare insuportabil.

 

Ma adresez celor mai "experimentati"; credeti ca as putea 'indrepta' situatia? Cum? :o:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ce-i drept ,in trecut l-am ranit in mod inconstient, prin niste simple gesturi, prin lipsa de afectiune, sau mai stiu eu ce. Mai exact, prin "felul meu de a fi".

Credeam ca este ca mine; ca nu tine cont de prostii de genul asta. S-a ascuns de-a lungul timpului, acumuland ura si dispret fata de mine, fara sa-mi spuna specific ce-l deranjeaza, pentru ca in final sa "explodeze".

Din pacate, "felul meu de a fi" aparent indeparteaza persoanele pe care le indragesc.

Acum ne salutam, mai vorbim, dar rar. Inca tin la aceasta persoana, dar nu mai este la fel, fara "prezenta" lui. Am incercat sa-i spun cat de mult imi pare rau, etc etc, dar acum parca e prea tarziu, e cu totul alta persoana.

Ce s-a intamplat m-a distrus. Este singura persoana straina pe care am iubit-o.

M-am fortat, ca aceasta "problema" sa nu-mi afecteze viata de zi cu zi, dar am momente (de exemplu acum) cand simt un gol imens; nu pot sa explic.

Datorita "felului meu de a fi" nu-mi pot face prieteni cu usurinta; interactionez cu lumea din jurul meu (ex. colegi), dar nu ne putem numi "prieteni".

Imi este dor de acele discutii lungi, de acel sentiment de "plinatate".

Nu stiu ce sa-i mai spun; acum il deranjeaza orice spun si fac.

Problema principala este aceea ca, vrand, ne-vrand, ne vedem in fiecare zi. Daca nu i-as mai vedea fata in fiecare zi as putea eventual sa uit ca a existat vreodata. Uneori pare insuportabil.

Ma adresez celor mai "experimentati"; credeti ca as putea 'indrepta' situatia? Cum? :P

Nu stiu cum ai putea sa indrepti situatia. Important este ca ti-ai dat seama ca ai gresit. Nu toti oamenii sunt la fel. Si el a gresit, nespunandu-ti ca exista o problema. Faptul ca va vedeti foarte des este chiar o problema in a depasi mai usor aceasta situatie. Timpul va demosntra ce va fi. Incearca sa te detasezi. :o:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

De indreptat situatia e foarte greu daca nu chiar imposibil..stii, "dragoste cu de-a sila nu se poate". Parerea mea e sa incerci sa iti gasesti pe altcineva de incredere cu care sa-ti poti impartasii ideile sentimentele, spune-le cum vrei.Eu inca mai sper ca exista oameni in care poti avea incredere si macar de-acum incolo vei stii cum sa te porti ca sa nu mai ajungi in situatii de genul asta. Cred ca din orice experienta poti invata ceva si stii..."ce nu te omoara te face mai puternic!"Succes !:o: :P !

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

parerea mea e ca nu e de ajuns sa-ti dai seama ca ai gresit, asa cum zice flori de camp... esential este sa-ti dai seama unde ai gresit... numai astfel poti indrepta lucrurile... sau cel putin sa stii pe viitor sa nu mai repeti greseala...

inca ceva: un prieten adevarat e cel care-ti spune in fata cand si unde gresesti... nu acumuleaza in el pt ca intr-un final sa explodeze, cum spui tu ca s-a intamplat...

daca te leaga de cineva o prietenie veche si adevarata, atunci imparti cu el si bune si rele...

eu am un prieten de 20 de ani... am avut si momente cand ne-am uitat putin stramb unul la altul... fiecare a tras concluzia si am mers mai departe... e unul din prietenii mei... si degetele de la o mana sunt multe pt a-mi numara prietenii...

unii zic "cel mai bun prieten al meu"... ii intreb: exista prieteni cei mai buni si cei mai rai?... pt mine ori e prieten, ori nu...

 

bafta! :o:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
parerea mea e ca nu e de ajuns sa-ti dai seama ca ai gresit, asa cum zice flori de camp...

da, asa e. am uitat sa scriu "unde".

in alta ordine de idei...prieteni nu exista. exista doar interese. si nu imi va mai schimba nimeni aceasta parere.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Mda, nu e asa grav... am alte lucruri pe cap (cel putin momentan, e sfarsit de an si tezele vin, una dupa alta :o:)si nu's genul de persoana "suferinda" pe termen lung; cel putin nu ma consider.

Dar, dupa cum am zis, am unele momente "triste", cand nu pot sa-mi scot tampenia asta din cap.

Cand sunt "all alone" ma simt cel mai bine... dar dupa ce-i vad fatza, sau dupa ce "comunicam", nu pot sa mai vad altceva, si asta ma face sa ma simt ca un... mai bine nu zic.

 

Si acum am descoperit un sentiment oarecum nou, pe care nu l-am mai avut de cand eram copil :P: gelozia. E... cum sa va spun... foarte incomod.

De abia astept sa termin liceul; atunci poate toate astea dispar, definitiv.

 

Va multumesc ptr raspunsuri :o:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Eu is confuz rau. Nu am priceput mare lucru. Esti fata?... baiat? ....elev/eleva? sau profesor/profesoara? Doar ca iubesti pe cineva si nu stii de ce nu-i spui.(asta am priceput-o)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Eu is confuz rau. Nu am priceput mare lucru. Esti fata?... baiat? ....elev/eleva? sau profesor/profesoara? Doar ca iubesti pe cineva si nu stii de ce nu-i spui.(asta am priceput-o)

 

Da, is fata. Credeam ca se intelege din ce-am scris. Si sunt eleva. Conteaza?

Vad ca nu prea ai inteles ce-am vrut sa zic :o:

Imi cer scuze daca m-am exprimat aiurea.

Editat de Nevermind

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

hmm, zambesc!

nu pentru tine sau povestea ta, ci pentru repetarea ei!

intr-o buna seara...vei zambi si tu ! :o:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×