Tank chocolate

[Abbie3 1251]

La multi ani!! :numaiexistaemoticonulcuflori:

Misto machiaj; il potrivesti de fiecare data. Sa ai o seara frumoasa si un an bun.  :)

[MissHyde 43100]

Va iubesc! Mulțumesc.

Ia să vă pup.

[MissHyde 43100]

Hello, people. Încă nu pot dormi, mi-a murit hamsterica siberiană.

[The Unknown 15043]

Gracious God!!!   Viata este efemera ... 

Inteleg durerea pentru o fiinta asa de mica, dar cu toti venim si plecam la un moment dat.   Stiu ca este foarte greu de inteles aceste cuvinte insa in aceste momente  trebuie facut ceva in amintirea prietenului plecat in eternitate si te vei simti mai bine.   E natural sa fi trista, dar timpul le rezolva pe toate.  In State exista grupuri de suport pentru toate ocaziile, bune-rele si ajuta la ridicartea moralului in vremuri triste. Sint sigura ca ai multe prietene, poti sa organizezi prin computer o mica intrunire sa vorbesti, sa-ti iasa din corp tot ce te apasa in jos.     

Si la noi o pisica este spre acelas drum dar omu' nu vrea sa-l predea veterinarului.   Crede ca face bine din dragoste fata de o fiinta cu care sintem asa de obisnuiti in curte, dar care sufera de timp lung.   Care din ei este mai bun sau mai rau???  Eu n-am voie sa ma amestec ca tot ce-i pe acest loc/proprietate sint ale LUI ... mai nou!!!

Dupa imaginatia mea, nu trebuie sa procuri un alt animal mic, ci sa te uiti cu totul spre altceva, ceva nou ce n-ai mai facut.

Sint alturi de tine in durere!!!  daca ajuta asta, insa pe mine altceva ma doare pe moment.

Trebuie sa adaug ca eu n-am fost crescuta sa iubesc animalele doar sa-mi placa de ei si sa-i respect.   Asta e legea naturii parca, asa ni s-a spus pe vremuri.

Iar acum un story, o pagina din viata mea ... era primavara anului 1956.

Bunicul si tata au fost macelari, aveam la caini in curte de nici ei nu stiau numarul, dar noi copiii nu aveam acces in acea curte ca era separat cu un gard solid dar se vedea printre "stalpi" sa sa nu fie usor de distrus sau de trecut peste acel gard.   Erau tot feluri de animale mari, era abator, siguranta tuturor era asigurat, erau foarte multi ucenici care invatau meserie. 

Accidente se intamplau dar repede se uita ca era mult de lucru, plus era de garantat viata ofiterilor Rusi, graniceri care traversau ilegal prin curte sa ajunga mai repede la gara unde intra trenul cu peste 300 de vagoane cel putin care mergea in Ucraina/Rusia.   Noi copiii numaram mereu vagoanele, era una din ocupatiile noastre zilnice, treceau multe trenuri pe zi, erau si cu gaze si petrol in cisterne dar cele cu boabe sau carbuni era parca mai interesant de numarat si aduceau tot feluri de pasari care ciuguleau pe langa linia ferata.  Locuiam foarte aprope de Gara, in fata casei noastre nu era alta cladire, aveam un view panoramic al trenului si al calatorilor care faceau naveta, nu in Rusia, doar la Sighetu-Marmatiei.   Treceau rar si vagoane cu calatori rusi, grupuri artistice, avionul nu era prea la moda atunci si nici nu putea 20 de avioane sa preia un cor rusesc din sute de persoane plus instrumentele.   Bunicul avea macelarie  si Bar ca traficul era mare in fata casei, vindea tigari, alcool dar si  sandwiches cu un Salam asa de bun facut de el, cum nu se mai gaseste azi. 

Noi priveam de dupa geamul inchis scena, sa nu ne fure cineva, erau 2 caini mari nelegati sub geam, casa are fundatie inalta cu pivnita rece pentru carne, noi vedeam totul perfect cine ce cumpara dar stiau sa nu se apropie de casa la 5 metri ca nu se stie cum ar reactiona cainii dresati pentru paza!!!   Acea casa si azi este acolo in care s-a nascut tatal meu si eu mai tarziu.  Au fost daramate cladirile de business de un nou stapan care pe urma a regretat ca putea sa-l inchirieze ca avea intrare separata si canalizare, ceea ce nu avea nici o alta casa din comuna in acele zile.   Una din trupele rusesti ne-a tinut un spectacol ca aveau mult de asteptat pana se vrifica vagoanele de marfa, au deschis vagonul cu instrumentele muzicale iar pe un loc unde se descarca marfa, era construit din beton mai inalt, parea o scena sa fie usor pentru descarcatori, au dansat si cantat, tot satul era acolo sa vada spectacolul desi nu intelegeam nimic din ceea ce vorbesc sau canta, cred ca erau deja amortiti de stat in tren, au cumparat tot ce au scos satenii la vanzare pe langa alimente si tuica.  Vagoanele cu calatori mereu ramaneau in Gara, coada trenului era poate in satul prin care au trecut ultima oara.   Podul peste Tisa era la 2 km pe linia ferata, pe sosea era mult mai mult ca ocolea prin sat, de unde era si numele de Campu'lung de'a lungul Tisei   dar drumul nu avea si pod doar trenul, pe urma parca au construit.   Soseaua mergea la Oradea via Satu-Mare pe langa granita cu Ucraina.   Era "Zona de Frontiera"  unde mereu trebuia sa ai Buletin-ul cu tine, ultima oara cand am trecut pe acolo si am vazut "mascatii" credeam ca sint talhari pe drumul mare!!!   bine ca omu' era la volan ca eu as fi fugit cu toata viteza ca pe aici n-am vazut asa ceva!!!  nici in Europa.   Cand eram copiii nu erau asa granicerii, erau la iesirea din comuna in munti/padure dupa ce am lasat spatiul locuit, acolo cu toti mereu sintem suspecti de spionaj, parca ar aveacineva chef de mers in Rusia!   Acum stiu ca lumea este mascat contra COVID, ca mine.  

Ori unde doar acolo NU doream sa ajung vreodata, si nici n-am fost mai aproape decat ultima oara cu 16 ani in urma, cu o zi inainte am plecat cand atunci Presedinte Traian Basescu a venit la Sighet sa deschida/inagureze un pod pentru trecerea pietonilor, prieteni de o viata cu Mama Rusia.  Am aflat mult mai tarziu ce ocazia am pierdut sa vad Rusia, dar nimeni n-a spus nimic, de unde era sa stiu ce se intampla a 2-a zi acolo?  S-a si inchis de atunci si nu se va mai deschide ca doar contrabanda s-a facut cu tigari si horinca plus negri, chinezi si multi alti asiatici care voiau sa ajunga in Germania.    Povestirea deja a trecut si de anul 2000 deja  sintem in 2021 si cat de repede au trecut anii, ma mir si eu si inca nu planific o ultima calatorie in acea zona, pana mai am in viata macar o prietena sau cunostinta care-si aduce aminte de mine!!!     

[MissHyde 43100]

Eram puțin agitată doar, credeam că murise din vina mea, ceea ce nu e exclus. Adevărul este că eu și soțul suntem cam aerieni, uitam ce avem în casă. O dată eu am uitat Făcătorul de Cafea deschis doua săptămâni. 

Prietene multe... wtf? Nu am prietene, evitam ieșirile în oraș dinainte de pandemie, iar lumea mă evita pentru că sunt obnoxious. Singurul meu prieten este soțul meu, și-a luat o soție mută, care vorbește numai când e prea high. Cât despre familie, pe mama o sun doar daca am vreun interes.

 

[MissHyde 43100]

 

[MissHyde 43100]

 

[MissHyde 43100]

[The Unknown 15043]

Acum 2 ore, MissHyde a spus:

Eram puțin agitată doar, credeam că murise din vina mea, ceea ce nu e exclus.

Aveam o prietena, aveau 7 caini de diferite marimi cu care locuiau, ea si sotul ei.  Cea mai mica era considerata fiica ei ca n-a avut copiii, o numea Zsuzsika = Suzana alintata.   El a murit de frica sau spaima ca ea avea de mers la ginecolog pentru un test PAP smear, el credea ca are cancer, era cu 25 de ani mai batrin ca ea si a murit in fata ei ca nu-si imagina viata fara ea.  Cine o sa-i gateasca, era marea problema in momentul mortii!!!   

Dupa cateva luni deodata i-au murit si toti cainii deodata!!!  era de neconsolata, a chemat politia sa investigheze dar n-au gasit nimic deosebit decat ca si animalele au un suflet si daca moare unu, de durere sufleteasca moare si restul.   

La fel am auzit despre o alta familie de romani ca le-au murit deodata mai multi caini, erau din rasa cea mai mare, nu stiu numele.  Si ei credeau ca vecinii le-au otravit ca mereu reclamau la Asociatia de Locatari/Proprietari ca miroase urat, dar nu era asta, ci timpul la care animalele mor.   E foarte greu de acceptat acest fenomen ca mereu pe noi ne invinovatim, ca n-am facut destul pentru fiinta iubita.      

 

[MissHyde 43100]