Tank chocolate

[Enki 25428]

Acum 13 ore, Melania a spus:

 

Foarte misto poza asta. Aproape ca un tablou 

[WendyCase 965]

Multumesc. Dar eram terminata in poza aia. Terminata de tristete, neimplinire.

[Enki 25428]

Cred ca tocmai de asta este foarte expresiva si naturala. 

Nu ai pus o happy face. 

[WendyCase 965]

[WendyCase 965]

No, am vrut sa transmit serious Cleopatra vibes.

[WendyCase 965]

OMG, I'M SO HAPPY!

M-am tinut de plan si nu am mai bagat heroina. Oricum, ideea era ca nu am consumat in ultima vreme atata incat sa devin dependenta, cu sevraj urat si toate alea. Un mic disconfort exista, pen' ca na, desi continui sa ma umflu cu Tramadol, faptul ca am taiat-o de tot...m-a facut sa imi revina durerile (dureri de condropatie si altele ce le mai am, dar e prea mult blah blah de zis si oricum ar inseamna sa ma repet. Deci durerile specifice bolilor, cu alte cuvinte, nu dureri de sevraj-stiu sa fac diferenta), starea psihica nu e tocmai una 100℅ buna, nu mi s-a intamplat nimic rau, doar aceste dureri ma baga in mormant cu capu' hihihi. Din cauza durerilor...adorm uneori si la 5-6 dim. Si da-i cu munca!!! Si obosita, vraiste. Adorm la 6 dim, ma trezesc la 9 dim, de ce oare, de ce credeti? Tot durerile, in mortii dracului, tot ele ma trezesc, e cevaaaa...da, de multe ori durerile ma trezesc pen' ca imi provoaca cosmaruri, v-am mai zis eu si mi se toooooot repeta visele in care diavolii ma tortureaza, bat cuie in tot corpul meu, nu numai ca ma stigmatizeaza, crucifica. Alteori visez cum ma batea abuzatorul meu, Dorin, imi amintesc ca m-a pus la pamant si a dat in mine cu picioarele de i-am umplut carpeta de sange. Alteori visez ca...sunt violata in grup, de obicei tot de diavoli, uneori de barbati si ma bat, ma bat urat de tot...si uite de aia, de multe ori, nici nu pot dormi, am ajuns sa imi fie frica sa mai pun capul pe perna. Plus ca sufar de sleep paralisys de la 13 ani si, DA, aud voci, DA, am schizofrenie paranoida dar ignor vocile, sunt mai degraba halucinoze, nu halucinatii. Si da, imi este greu, greu sa traiesc asa. Uneori nici medicatia antipsihotica nu isi face efectul, in plus, nici anxioliticele, nici antidepresivul meu. Si uite asa ajung sa stau treaza toata noaptea, plangand inabusit, cu fata in jos, capul in perna. Iar cand dorm...cand dorm mereu ma trezeste Gabi si ma intreaba daca sunt bine, pentru ca, zice el, tremur si plang in somn. Si bine face ca ma trezeste, ca ma scoate din cosmarurile mele, ma imbratiseaza, ma pupa si raman asa, adorm in bratele lui calde si puternice. Alteori, in alte situatii, ma trezesc partial, iar in timpul starii "de veghe"... Urlu, urlu ca nebuna din cauza durerii fizice si psihice ce se reflecta in cosmaruri.

Si, uite asa, am simtit nevoia sa imi justific consumul de heroina pentru care, da, stiu ca sunt blamata, blamata ca dracu'. Andreea, Cezara6, ramasese singura mea prietena. Singura mea confidenta. Si, da, nu vreau sa reiau prietenia cu ea, m-a judecat ca dracu', aspru, in vreme ce eu i-am inteles viciul despre care nu, nu voi vorbi niciodata aici. Secretele ei sunt in siguranta cu mine. Nu acesta este modul meu de a ma razbuna, e de ajuns faptul ca atat eu cat si sotul meu am intrerupt legatura cu ea. Andreea, stiu ca esti in impas. Nu are rost sa iti fac rau, nici nu am intentionat macar, you sexy thing, am vrut doar sa te sperii. 

[WendyCase 965]

[Fiero 23210]

Salutare, fetele. Sunteti din Iași cumva? Sigur ati spus pe aici, dar eu sunt baba si am uitat.

Xylia, stii ca eu spun ce gandesc in fata, fara sa imi pese daca atrag ura cuiva, de-aia mi-am si atras ura multor persoane in ultima vreme (nu ma refer la forum cand spun asta), dar si parerea mea e ca iti gasesti scuze pentru a consuma in continuare toate porcariile alea si, daca nu incetezi, te vei afunda din ce in ce mai mult. Urciorul nu merge la apa la infinit, asta e clar si o stii si tu. Te admir ca incerci sa lupti cu demonii tai, ti-am mai spus asta, dar nu imi place ca nu esti consecventa si asumata. E clar ca drumul renuntarii e unul extrem de dificil, dar daca iti inchipui ca treci prin el senina, fara durere, te inseli amarnic. Dar durerea face parte din viata noastra, cine nu isi asuma asta, nu va reusi sa aiba succes in nimic din ceea ce va voi sa faca, daca am fi fost mereu multumiti si fericiti, am fi disparut ca specie, durerea e inscrisa in genele noastre si si ea ne-a ajutat sa devenim cea mai inteligenta specie.

Te inteleg mult mai bine decat crezi, cosmaruri am de cand ma stiu, cand visez frumos, e eveniment, asa ca inteleg prin ce treci noaptea, unele sunt atat de urate, ca altora le-ar crapa inima-n piept daca le-ar avea, dar eu m-am obisnuit cu ele si nu le mai dau atentie. Traumele? Mda, cuvantul trauma e prea des folosit in ziua de azi, prea mult se insista asupra lui, atat de mult incat oamenii ajung sa creada ca faptul ca au avut traume e ceva grav, ireparabil, desi cel mai adesea nu e. De-aia au succes si multe carti de rahat gen "Vindecatea copilului interior". Normal ca nu e placut sa treci prin experiente urate, dar tu alegi daca te lasi mereu influentata de trecut sau mergi inainte fara sa ii mai acorzi o atentie exagerata. Alege sa traiesti in prezent si incearca sa faci tot posibilul sa ai un viitor linistit, da-l dracu de trecut! As spune mai multe, dar nu vreau sa dau experienta mea, cazul meu, drept exemplu nimanui. Tot ce vreau sa spun este ca, in ciuda tuturor experiențelor urate pe care le-am avut, eu am incetat de multa vreme sa ma consider o victima si sa imi plang de mila, sa caut sprijin in cineva sau sa ma bazez pe ajutorul vreunei alte persoane in afara de mine insami. Si din victima am devenit o, hai sa nu ii zicem invingatoare, ca suna pompos si nerealist, nu cred in povestea invingatorilor care merita laude si felicitari si admiratie, bla, bla, bla, ci o supravietuitoare indarjita. Te rog sa reflectezi la ceea ce am spus.  Iti doresc tot binele din lume! Nu mai corectez eventualele greseli, intelegi tu.

[King1 8295]

Fiero, asa ma bucur ca ai scris mesajul asta si ma bucur mai ales ca ai gasit cele mai bune cuvinte ca sa o spui! Tot voiam sa scriu si eu, dar mi se parea ca nu gasesc formularea cea mai buna... e greu sa sfatuiesti pe cineva, mai ales ca nimeni nu e perfect, fiecare are gama lui de trairi si reactioneaza diferit la ce i se intampla. Dar cam asta e de punctat. Si la fel si la Infinie... trebuie doar facut un plan pe scurt: ce vreau de la mine si de la viata? Asta, asta, asta. Pot sa fac? Nici nu conteaza daca raspunsul inclina spre nu. Incercam. Toti trebuie sa incercam. Si ca sa fac ca sa ating acele puncte? Iarasi - asta si asta. Incerci, pici, o iei de la capat. O sa reusesti! 

[gargbird 9383]

Mă bag și eu în seamă. 

Rezonez cu mesajul lui Fiero (am zis "lui Fiero", că doar nu puteam să zic cu mesajul Fiarei, sau Fierei! :)))))))) ).

Aș mai lucra puțin la final. "Si din victimă am devenit o supraviețuitoare indârjită".

A fi un supraviețuitor îndârjit nu e o finalitate, e doar o altă armă. Ideal ar fi să ajungem într-un punct confortabil al vieții. Să poți să privești în urmă ca și cum ai privi un film, să zâmbești, să te mai întristezi, să regreți, dar totul din postura unei persoane care și-a găsit liniștea, la fel cum un navigator solitar acostează la țărmul unei insule după ce a trecut printr-un uragan. Nu poți să uiți. Nu trebuie să uiți, trebuie doar să eviți să mai calci pe drumurile pline cu obstacole. Le cunoști deja, nu te așteaptă nimic în celălalt capăt, de ce le-ai alege din nou?!...

Da, e bine să fii un supraviețuitor îndârjit, dar doar ca mijloc, nu ca scop. 

Iar ca speech motivațional, @Melania , am doar 3 (cinci):

d) Mergi sau crapă. (speech-ul motivațional al Legiunii Străine), și

1. Stay hungry.

Atât.