Jump to content
Forum Roportal

Rate this topic

Recommended Posts

Ce iti mai place sa faci din tantar armasar si sa ai motive de drama si framantari. S-a uitat la niste poze omul si n-a vrut sa iti spuna.

na, poftim, uite-te si tu

image.thumb.png.3d2996efbcd2c7c7c0e877595fa00613.png

image.png.33c5980f514cec29d798b0a6ee4afe56.png

  • Like 1
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 11 minute, Enki a spus:

Ce iti mai place sa faci din tantar armasar si sa ai motive de drama si framantari. S-a uitat la niste poze omul si n-a vrut sa iti spuna.

na, poftim, uite-te si tu

image.thumb.png.3d2996efbcd2c7c7c0e877595fa00613.png

image.png.33c5980f514cec29d798b0a6ee4afe56.png

:)) M-am amuzat cu pozele, da, nu zic, arată bine. Si recunosc ca exagerez, poate ca am dus situația prea la extrem, dar e deranjant să știu totuși că nu poate fi mereu sincer. Si cumva mi-e frică să nu îl pierd, poate pentru ca stau și prost cu încrederea în mine si el e o fire destul de slaba.  

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tamita, treci peste, pentru ca nu e ceva important, si nu te mai otravi singura cu ganduri din astea. Exact gandurile astea iti taie increderea in tine. Spuneai la inceput ca te iubeste si iti demonstreaza asta, si nu ai niciun dubiu - de ce iti sabotezi singura relatia cu framantari si suspiciuni?

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
La 10.05.2019 la 23:56, tamita a spus:

Am realizat sau incerc sa realizez ca e normal comportamentul lui cu uitatul. Peste ce nu am trecut inca si inca ma gandesc, e felul in care m-a mintit zile intregi ca nu a cautat-o pe prietena mea pe fb, desi l-am implorat să recunoască și era conștient că știu adevarul. Asta cumva inca doare, minciuna lui și faptul că nu a vrut să recunoască. 

Mă omorâți cu recunoscutul ăsta. Vrei certitudine, dar știi ce sa faci cu ea? De ce vrei certitudine? La ce te ajută? Ce iti validează? 

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 13 ore, Davi_ a spus:

Mă omorâți cu recunoscutul ăsta. Vrei certitudine, dar știi ce sa faci cu ea? De ce vrei certitudine? La ce te ajută? Ce iti validează? 

Foarte buna intrebarea.

Sa zicem ca el recunoaste. Dupa mintea mea ar fi 3 cazuri:1. ea se va multumi cu acest raspuns si nu vor fi urmari, doar ca el va putea face din acest moment chestii similare si le va recunoaste senin, fara nicio problema. 2. ea va zice gata! pana aici. ne despartim. 3. dupa ce el va recunoaste, ea ii va reprosa tot timpul cat vor mai fi impreuna acest lucru, santajandu-l cu asta.

Daca ea insista atat de mult ca el sa recunoasca, as fi curios pentru care doin cele 3 puncte doreste asta.

Sau poate mai are ea vreo variantasi as fi curios sa o aflu.

Edited by adal*
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
La 12.05.2019 la 17:29, Tomaso a spus:

Ok, dar cum rămâne cu încrederea pierdută?    Să zicem că poți ierta,  scuza,  dar mai poți avea încredere în cineva care a mințit într-o situație unde adevărul ar fi fost mult mai simplu de spus?   Odată pierdută încrederea,  e dusă,  nu mai poate fi ca înainte.    Așa văd eu lucrurile și nu pretind că am dreptate,  doar că nu văd alternativa.   Eu,  de exemplu,  mă necăjesc foarte tare atunci când văd că cineva mă minte fără niciun rost logic,  doar din comoditate,  ca să evite o explicație oarecare.   

Orice experienta ne-a adus in momentul prezent.  Ne-a adus o anumita intelepciune si ne-a ajutat sa intelegem anumite contexte, care "au favorizat" cumva ceea ce a dus la a ne pierde increderea. Suntem intr-un moment al depasirii neincrederii si stim ca nimic nu s-a intamplat fara niciun rost.

Un proverb budist spune asa: "Cu fiecare sfarsit vine un nou inceput". 

Din acest moment, trecutul nu mai trebuie sa ne afecteze, sa ne creeze suspiciuni, sa ne tina intr-o "neincredere" continua.  Sa avem intelepciunea si increderea  ca am ajuns aici ca sa punem "bazele" unui nou inceput in care orice urma de suspiciune nu-si mai gaseste loc, in care gelozia si minciunea nu mai exista.

Eu cam asa vad lucrurile si sunt adepta iertarii totale, fiindca fiecare merita o noua sansa, sa zic asa.

Sa avem incredere ca a fost bine ceea ce s-a intamplat, ca s-a intamplat cu un scop anume(mai inalt...), scop pe care nu-l intelegem in totalitate si face parte din experienta Vietii...

Sa fim buni si sa intelegem ca uneori nu am fost chiar buni.

" Omul cu adevarat bun e cel care ar fi putut fi rau si n-a fost." (Nicolae Iorga)

Edited by Lucia N
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 8 ore, Lucia N a spus:

" Omul cu adevarat bun e cel care ar fi putut fi rau si n-a fost." (Nicolae Iorga)

Da!

Să ALEGI a nu face rău,  chiar dacă poți.   Să nu te lași tentat de rău.   Să poți întoarce obrazul.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 11 ore, adal* a spus:

Foarte buna intrebarea.

Sa zicem ca el recunoaste. Dupa mintea mea ar fi 3 cazuri:1. ea se va multumi cu acest raspuns si nu vor fi urmari, doar ca el va putea face din acest moment chestii similare si le va recunoaste senin, fara nicio problema. 2. ea va zice gata! pana aici. ne despartim. 3. dupa ce el va recunoaste, ea ii va reprosa tot timpul cat vor mai fi impreuna acest lucru, santajandu-l cu asta.

Daca ea insista atat de mult ca el sa recunoasca, as fi curios pentru care doin cele 3 puncte doreste asta.

Sau poate mai are ea vreo variantasi as fi curios sa o aflu.

De reproșat oricum am făcut-o destul, nu sunt mândră de asta, dar am spus stop, am simțit că nu e firesc ce fac, ca nu are niciun sens, ba mai rău, inrautatesc situația. La reactiile mele, el a reacționat ca o victima, în același timp spunându-mi de ceva ori ca regreta ca m-a rănit, ceea ce m-a facut sa ma simt vinovată, pentru ca într-un final am inteles ca nu e atât de grav ce a făcut. Totusi, daca ar fi recunoscut, ar fi fost ceva mai simplu pentru liniștea mea interioară. Vorbesc de câteva zile la rând în care l-am rugat sa recunoasca, i-am spus verde în fața ca am văzut că a cautat-o, ca stiu, la care el a negat vehement, intrebandu-ma de ce ar mai fi sters căutările, daca tot stia ca am vazut (in momentil in care am vazut, i-am cerut telefonul, nu a fost nimic ascuns, pe moment nu i-am reproșat absolut nimic) și alte scuze. As fi simțit că da, uite, știe că, undeva, m-a durut asta, dar e capabil să recunoască, sa isi recunoască faptele, și nu e atât de las încât să nege. Normal, nu e înșelat, stiu ca ma iubeste, simt asta, nici macar nu mai cred ca a cautat-o pentru ca vrea Si altceva, pentru ca nu ii sunt de ajuns (am crezut asta câteva zile, m-am trezit la realitate), dar prefer sinceritatea mai ales ca stiu ca e genul de persoană care judecă barbatii/băieții de genul. 

Ipotetic vorbind, și i-am zis si lui asta, daca situatia s-ar fi întâmplat în cazul unor cunostinte si am fi stiut amândoi de asta -ea sa fie ca mine, sa se complice, sa caute răspunsuri, sa se simtă rănită, iar el sa fi cautat pe alta, o prietena de-a ei, și să nu recunoască, apoi sa spuna ca da, a cautat-o pt ca voia sa vada cum e in tara respectiva, prietenul meu ar fi sărit imediat la concluzia: nu, nu a cautat-o din cauza asta, fii serioasa, de ce ar cauta un bărbat pe alta, mai ales pe prietena iubitei? Si asta pentru că e destul de laș, și mi-a dovedit asta și prin tot ce a trăit acasă, cu o mama care i-a dictat până și gesturile, și viitorul, și tot, făcându-l să trăiască într-o cutie. 

Share this post


Link to post
Share on other sites
1 oră în urmă, tamita a spus:

Si asta pentru că e destul de laș, și mi-a dovedit asta și prin tot ce a trăit acasă, cu o mama care i-a dictat până și gesturile, și viitorul, și tot, făcându-l să trăiască într-o cutie. 

Ai prejudecati in privinta lui si il vei judeca mereu in functie de asta.

Dupa cate observ, tu nu te vei opri pana nu va recunoaste ce vrei tu si stii ca trebuie sa faca asta pentru ca este un las. Pana la urma, unul din voi va zice: gata, imi ajunge. Si va veti desparti.

Puteti s-o faceti de pe acum. Sau ai fi in stare s-o tii asa, ani intregi? Cat poti astepta ca el sa spuna ce vrei tu?

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

E gresit ca prefer să aud adevarul decât să fiu mințită? Nu stiu, nu mi se pare tocmai ok sa stii ca iubitul meu se uita la pozele prietenei mele si când îl întreb, ascunde asta și nu poate recunoaște. Greșesc daca vreau sinceritate? 

Cat despre lașitatea lui, îl cred așa pentru ca el însuși, când l-am întrebat de ce nu a putut să îmi zică din start ca a cautat-o, a spus că e laș. Si mi-a dovedit asta în unele privințe, dar cred ca ar fi mai potrivit sa zic slab decât las. (recunosc, am si eu multe slăbiciuni, as putea zice același lucru și despre mine)

 

Edited by tamita

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×