Sari la conținut
Forum Roportal
Ven

Ateism, credinta si alte detalii

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Am fost atee pana la 14 ani, crescuta in materialismul didactic al vremurilor. Chiar si atunci, insa creierul meu cauta inexplicabilul si extraordinarul, pe care il luam din revistele Anticipatia si cartile SF ilegale pe care le aveau ai mei in casa. Nu am crescut cu ideea de Dumnezeu. Am auzit cuvantul de cateva ori , la bunica. Dar explicatiile si definitiile primite nu mi-au zis nimic, asa ca am pus ideea de o parte. Nu ma autointitulam atee, pentru ca nu stiam ca e o chestie si ca asa se numeste cand nu crezi in atotputernicia lui Dumnezeu.

La 14 ani, in urma vizionarii filmului Iisus din Nazareth, urmata de luni de zile de studiat Noul Testament, apoi si Vechiul, an devenit fan Iisus. Eu imi ziceam ca sunt adepta sau credincioasa. Dar acum, privind in urma, imi dau seama ca am fost doar fan. Asa cum  am fost si/sau sunt fan Elvis. fan Eminescu, fan Marvel, fan DC Comics, etc.

A tinut treaba asta vreo 24 de ani, pana la sfarsitul anului 2015, cand am avut o revelatie. Revelatie care m-a eliberat de toate obsesiile si lanturile inutile pe care mi le pusesem . Asa am realizat ca si religia , printre altele, fusese o obsesie pentru mine, care nu ma lasa sa vad clar si rational lucrurile.

A fost foarte greu sa renunt, Adica, wow, ideea ca Fiul lui Dumnezeu, adica cea mai puternica fiinta din Univers, te iubeste atat de mult incat sufera in locul tau si dupa ce e omorat, se si intoarce, e o idee geniala. Si foarte gadilatoare de orgoliu. Adica DUMNEZEU, CREATORUL UNIVERSULUI, se intereseaza PERSONAL de TINE. A fost greu sa renunt la aceasta idee pentru ca e nevoie de o umilinta cu care nu eram obisnuita. Ideea ca nu sunt chiar atat de importanta, era cam terifianta. Ca sa nu mai spun ca am fost si un caz mai special. Iisus, asa imaginar cum era, in mintea mea, era singurul care ma iubea. Am fost admirata sau respectata de oameni, dar iubita, nici macar de familie sau de fostul sot nu am fost. In  afara de fata, dar ea e copilul meu, nu intra in subiect.  Si, ca sa subliniez ceva, nu am renuntat total la religie. Sau la fandomul Jesus, ca sa ii spun asa. Sa spui ca ai renuntat la religie, dupa multi ani de zile in care ai fost religios, e ca si cum ai spune ca ai renuntat la copilarie, la tinerete, la maturitate, sau la familie. E ceva care a facut parte din mine si m-a modelat si mi-a modelat creierul in asa fel incat am luat decizia, la un moment dat, ca nu sunt facuta pentru asta.

Din cauza obisnuintei, in urmatorii ani am citit sute de carti ezoterice, new age, gnostice, etc. Orice ar fi putut sa umple foamea de spiritualitate, sau sa inlocuiasca ce a fost inainte. Nu am gasit nimic. Am studiat si celelalte religii, si nu am gasit nimic.

Asa ca acum, sunt practic areligiosa. Nu pot spune ca sunt atee. Si nici agnostica. pentru ca ideea mea e ca Dumnezeu exista. Sau Creator. Sau Forta Primordiala. Sau cum vreti sa ii ziceti. Cred ca vrea binele tuturor. Daca te simti bine mergand zilnic la biserica, bravo tie. Daca te simti bine negandu-i existenta, hei, e ok, doar n-o sa dispara doar pentru ca il negi tu.

Ce nu inteleg, si asta e si motivul pentru care am deshis acest topic, este prozelitismul ateilor. Mai ales in fata crestinilor. Cu ce ii deranjeaza?

Am citit in comentarii pe fb atei revoltati ca biserica este platita de la buget, si ca uite o realitate suparatoare. Ca de ce sunt ei obligati sa plateasca in plus la biserica.

Am scris pe fb si voi scrie si aici. Cele mai mari firme de caritate din lume doneaza maxim 30% din incasari. Nu puteti nega binefacerile facute de biserica, si daca macar 5% din incasari merg la casele de orfani, tot e ceva. Plus ca nimeni nu ia in calcul multimea de oameni care nu ajunge la ospiciu pentru ca merge la biserica, ba chiar sunt si functionali, ca sa folosesc un  termen de specialitate. Raul si infractiunile care nu se fac pentru ca oamenii se tem de dreptatea divina.

-Aaa, daca ai nevoie de un dumnezeu sa iti spuna sa fii bun, inseamna ca esti un nimic.

-Nu, inseamna ca nu stii pe ce lume traiesti si refuzi sa vezi avantajele oferite de religie/biserica

Deci care e problema? De ce tin ateii neaparat sa ii ateiasca si pe credinciosi? Cu ce ma deranjeaza ca vine cineva si posteaza citate din biblie? Nu ma trage nimeni cu forta la biserica. Nu ma arde nimeni pe rug daca nu imi zic rugaciunile in fiecare zi. Care e problema ateilor?

Inca o motivatie: ne aparam, ca suntem atacati din toate partile de prozelitism.

Si cel mai tare imi plac cei care motiveaza terorismul ca efect al religiei, terorism specific unei anumite religii ( nu spun care, ca e secret), dar in continuare ataca tot crestinii.

Ca Jesus e cool de batjocorit si e foarte funny si ia uite ce tari sunt ei, fac misto de Dumnezeu si nu ii trasneste fulgerul.

wtf?

Care a problema?

Sunt atei care nu se intituleaza ateii, isi spun umanisti. Ca respecta omul si natura umana. Daca respecti omul, si pentru omul respectiv este importanta religia, de ce nu ii respecti aceasta optiune?

E o miscare sociala pornita intr-un anumit scop? Care anume?

.............................................................................................................................................................

Ma opresc aici, deocamdata. Nu am postat la religie pentru ca sa nu creada religiosii ca e in casa lor deci trebuie sa le dam dreptate. Daca e cazul si e musai sa fie mutat topicul, rog un mod/admin sa il mute unde considera.

Editat de Sherlock
cineva e prea sensibil
  • Like 4

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Eu am ajuns intr-o faza in care NU-mi mai pasa. Nu initiez discutii despre God sau ateism dar nici nu ma deranjeaza daca deschide cineva subiectul. Adica, let it be gen. 

Ce am observat eu, in lunga mea experienta de necredincioasa vesnicu' afumata in whatever, ca cei mai rai si indarjiti oameni sunt de doua feluri: ateii noi descoperiti si credinciosii noi descoperiti. Absolut nicio diferenta. :smile:

  • Like 5

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nici mie nu are de ce sa imi pese.

Tot ce vreau sa inteleg, este de ce se intampla fenomenul asta.

Si da, neofitii sunt cei mai infocati. Ca e perioada aia de indragosteala. Care trece, ca in orice relatie.

Dar iau un caz special : Ricky Gervais. Care e genial, ca si comediant. Si care salveaza foarte multe animale prin actele de caritate si campaniile pe care le duce. Care se autointituleaza ateu umanist. Care de fiecare data cand rosteste cuvantul "Jesus", il spune cu un respect si o consideratie pe care rar am auzit-o chiar si la credinciosi. Dar care nu scapa nicio ocazie sa scrie postari flame la adresa religiosilor, pe social media. Sau sa posteze anti-religie, doar asa, de plictiseala. Sa zicem ca el cauta like-uri si simpatizanti.

Restul ce vor?

Cui prodest? Cui ii foloseste?

  • Like 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ar fi interesant ca fiecare sa-si spuna povestea.

Spre exemplu, sunt Blues si m-am inscris pe forum ca sa ma cert cu religiosii. Pe atunci mi se parea cul, acum imi vine sa-mi dau palme pentru tot timpul pierdut in care as fi putut sa nu-mi pese de credintele celorlalti. 

Tot inainte, ma certam pentru drepturile gheilor, sa aiba si ei drepturi, pentru ca si deoarece. Well, uramarind dementa din ultimii ani, cu jde mii de genuri sexuale, de copii trans, de femei cu penis (da, spre oroarea mea cunosc una), drag queen's in gradinite... mi s-a luat. Acum ma cert invers. :o:

Nu stiu cine-i tipul, o sa-l caut. 

  • Like 5

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 2 minute, ♫ Blues ♬ a spus:

Nu stiu cine-i tipul, o sa-l caut. 

Cauta Humanity pe Netflix. In show-ul ala e el 100%.

Scuzati off -topicul

  • Like 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
1 oră în urmă, ♫ Blues ♬ a spus:

Ar fi interesant ca fiecare sa-si spuna povestea.

Spre exemplu, sunt Blues si m-am inscris pe forum ca sa ma cert cu religiosii. Pe atunci mi se parea cul, acum imi vine sa-mi dau palme pentru tot timpul pierdut in care as fi putut sa nu-mi pese de credintele celorlalti. 

Tot inainte, ma certam pentru drepturile gheilor, sa aiba si ei drepturi, pentru ca si deoarece. Well, uramarind dementa din ultimii ani, cu jde mii de genuri sexuale, de copii trans, de femei cu penis (da, spre oroarea mea cunosc una), drag queen's in gradinite... mi s-a luat. Acum ma cert invers. :o:

Eu m-am inscris pe forum pentru paranormal. De acolo am ajuns la psihologie, desi nu am nici in ciin nici in maneca, habar nu am de ce am bantuit pe acolo.  La religie ca si la celelalte subiecte, am postat cand am crezut ca am ceva de zis.

  • Like 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 2 ore, Sherlock a spus:

 

Am citit in comentarii pe fb atei revoltati ca biserica este platita de la buget, si ca uite o realitate suparatoare. Ca de ce sunt ei obligati sa plateasca in plus la biserica.

Am scris pe fb si voi scrie si aici. Cele mai mari firme de caritate din lume doneaza maxim 30% din incasari. Nu puteti nega binefacerile facute de biserica, si daca macar 5% din incasari merg la casele de orfani, tot e ceva. Plus ca nimeni nu ia in calcul multimea de oameni care nu ajunge la ospiciu pentru ca merge la biserica, ba chiar sunt si functionali, ca sa folosesc un  termen de specialitate. Raul si infractiunile care nu se fac pentru ca oamenii se tem de dreptatea divina.

 

Caz real, recent.

Merge popa prin sat, cu dascălul cu găleata plină cu apă sfințită după el, în ajun de Crăciun. Ajunge la casa unor amici de-ai mei. Tipul era plecat, a ieșit nevastă-sa afară. 

Popa dă să intre în curte, mai ales că o cunoaște pe femeie, i-a înmormântat un copilaș cu trei ani în urmă.

Femeia strigă din ușă:

- Ce vrei, părinte?

Popa se oprește, nedumerit:

- Păi... am venit să vestesc Nașterea Domnului, după obicei.

- Aaa, da? zice femeia. Mă gândeam că ai venit să-mi dai înapoi cei 800 de lei pe care mi i-ai luat ca să-mi îngropi copilul!

Popa n-a mai zis nica. A făcut stânga-'mprejur și s-a tot dus.

Biserica Ortodoxă Română e mult mai puternică și mai rapace decât își poate imagina multă lume. Ca entitate juridică are în proprietate cele mai mari suprafețe de terenuri, cele mai multe clădiri, păduri, spații comerciale proprii, tipografii, posturi de radio, de televiziune, rețele hoteliere deghizate în locuri de odihnă pentru pelerini,  mijloace fixe și mobile (autoturisme, autocare, utilaje, etc). E o avere enormă care are costuri enorme.

Nu zic că nu-s și oameni cu har printre bandiții în sutană. Nu, sunt, ca în orice alt domeniu. De exemplu în box: Mike Tyson. Toată lumea a auzit de el, are milioane de fani în lume. Mike Tyson a avut har pentru box. Da' sunt pe lumea asta milioane de alți boxeri fără har, care se bat pentru o bucată de pâine, care se antrenează ca să se poată angaja hit-men sau door-men, care profită de antrenamente ca să jefuiască, să ucidă, să câștige cu orice preț.

Eu zic că la fel e și în BOR. S-a terminat cu Doamne miluiește, banul dictează acum. Mergeți la Schitul Sihăstriei Putna, da' nu căscați gura la icoane, ci mai faceți câțiva pași și o să dați de gatere care exploatează și comercializează lemn și de călugări care conduc niște Jeep-uri gheboase care costă cam cât salariul pe viață al unui inginer din România.

Din altă perspectivă, e chiar frustrant când știu că muncesc ca prostu', dau jumătate din salariul meu la stat, iar când merg să-mi iau copilul de la școală rămân blocat în trafic, deoarece în fața mea trece cârdul de credincioși care-și duc mortul la groapă, chiar pe artera principală a orașului, în frunte cu doi-trei-patru popi veseli și vorbăreți, mergând agale, care sunt plătiți și din jumătatea mea de salariu care merge la stat.

Și mai sunt muuulte exemple, da' le știți și voi.

Eu cred în Dumnezeu cam așa, cum zicea Voltaire: ne cunoaștem, dar nu ne salutăm.

Dumnezeu a plecat cu bunicii mei. Poate îl voi întâlni când voi pleca și eu.

Sau poate nu.

Aleluia și bogdaproste la toată lumea!

  • Like 7

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Daca nu era biserica, era altceva. Ca natura umane e aceeasi. Si cand e rost de exploatare, imediat se gaseste o "rezolvare".

Faza cu ramasul blocat in trafic din cauza procesului funerar e un exemplu insuficient. Adica, inteleg ca ai patit-o, dar nu cred ca e cazul sa fii frustrat din cauza asta. Mai des ramai blocat in trafic din cauza constructiilor sau a accidentelor., sau a schemelor proaste ale semafoarelor.

Pe de alta parte, cu teoria asta ca noi dam bani la biserica, pai hai sa luam toate categoriile care iau bani de la buget si sa ne frustram de ele. Sau sa ma frustreze orice vanzator de la orice magazin, pentru ca daca eu nu as cumpara marfa de la magazinul sau, el/ea nu ar avea salariu. Sau taximetristii. Sau diriginta care cere bani la scoala desi scoala e sponsorizata. Exemplele pot continua.

Cred ca ar trebui sa incercam sa intelegem mai bine mersul economiei. Adevaratul mers al economiei. Ca oamenii tot la fel cheltuie, si in tari cu majoritatea credinciosi si in tarile cu atei. Daca nu e biserica, sunt comic conurile, sunt spectacolele, sunt conferintele de dezvoltare personala, etc. Sa incercam sa vedem toate aspectele, nu doar unul si sa tragem concluzia.

Oricum acest topic in niciun caz nu vrea sa faca elogiul BOR. Sau a oricarei alte institutii religioase. Dar o privire obiectiva este necesara.

Editat de Sherlock
  • Like 4

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Cred că am să repostez și eu povestea credinței mele. Sa o caut, o am undeva , știu sigur.

Ce vreau să subliniez e că există buni credinciosi și răi credincioși. Cei rai credinciosi, nu practica ceea ce cred, din slăbiciune sau neputință. Daca vrei sa analizezi credința unui om și efectele ei asupra acelui om - încearcă să cauți un bun credincios. Îl recunoști după faptă, port și vorba.

Religia nu poate fi a bunilor practicanți, pentru că religia, ca instituție, nu practica sacrificiul de sine, lipsa opulentei, smerenia in fapte și vorbe, deși o predică.

La fel cum, la baza, filosofia politică, e o arta - la fel politica majoritară își bate joc de adevăratele valori, nu le practica. Așa și religia, in caz majoritar. 

Ateii, părerea mea, sunt flamanzi de credință - atunci când ataca. Vor să creadă orice - că fără religie ar fi o lume mai buna, că fără religie ei ar fi mai fericiți și împliniți, că fără religie oamenii ar fi mai buni uni cu alții.

  • Like 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Am găsit. (Mărturia unui creștin despre credință)

Cum a inceput totul?
 
In copilarie mergeam la biserica duminica. O bisericuta micuta si primitoare, in varf de deal. Orasel mic de munte, oameni imbracati frumos, bucuria intalnirii pe fetele tuturor, cu babutele barfitoare de rigoare, dar cu un grup coral la etaj, antrenat de profesoara de muzica ce urmase candva Conservatorul.
Mama era in cor. Inca de pe atunci o admiram pe mama: profesoara mai mult decat dedicata, cu o verticalitate desavarsita si care ma invaluise in cea mai calda si sincera dragoste pe care am cunoscut-o vreodata. Si, incet, incet, am descoperit ca ea insasi se afla pe un drum nesfarsit al cunoasterii. 
,,Mama, tu crezi in Dumnezeu?''
,,Nu stiu, draga mea. Este cea mai grea intrebare pe care mi-o poate pune cineva''
,,Vai, mami, si o sa ajungi in iad daca nu crezi in Dumnezeu?''
,,Nu stiu, iubirea mea. Sunt eu un om rau?''
,,Nu esti, dar..''
,,Eu cred ca acest lucru numai Dumnezeu poate sa il stie, in niciun caz noi. Putem intelege noi cu adevarat dreapta lui judecata?''
Si asa am aflat cum mama, din cauza regimului comunist, nu facuse religie la scoala, nu se spovedise in anii copilariei, nu mersese la biserica. Iar acum avea o sete nebuna sa descopere ceea ce i s-a interzis si de ce anume i s-a interzis. Citind mult, a dat tot mai des despre un anume personaj la care, diversi autori, faceau referire. Si anume Iisus. Si mi-a spus ca Iisus este singurul motiv pentru care nu poate sa fie complet atee.
Tata, in schimb, avea credinta lui, la care prea putin am avut acces. Fara biserica, fara post, dar cu rugaciune. Ce se ruga, insa, numai el stia.
 
Si am crescut si am ajuns sa cant si eu in cor, fara sa mai cred orbeste. Si era frumos sa colindam de sarbatori, sa ne intalnim la repetitii, sa merg cu cercetasii si sa facem acte de caritate. La cercetasi, capul era Padre, un preot greco-catolic cu suflet de copil, care a fost mai tarziu acuzat ca vrea sa corupa tinerii sa se converteasca spre greco-catolicism. Si cu timpul am realizat ca este posibil sa fi incercat acest lucru, dar nu cu mine direct. L-am acuzat o vreme si l-am blamat. Totusi, la nevoie m-a ajutat intotdeauna. Odata chiar m-a salvat dintr-un accident. El imi spunea adesea : ,,Important este sa fii un om bun. Credinta intotdeauna prinde radacini intr-un om bun''. Asta era convingerea lui.
 
Si am inceput sa citesc multi clasici, de la Kant la Tolstoi, de la Eliade la Zaharia Stancu, de la psihanaliza la stiinta - si am inteles ca incet, incet, credinta mi se va stinge. Voi da de scoala vietii, voi intalni multi oameni cu scoli inalte si cu argumente puternice impotriva lui Dumnezeu si eu, neavand acces la ,,drepta Lui judecata'' (asa cum o numise mama) - am sa fiu bulversata si , oarecum, fara aparare, in credinta mea. Si asa a si fost, incepand cu ultimul an de liceu. An de foc pentru mine si relatia mea cu credinta, datorita faptului ca mi-am descoperit tot mai mult latura autodidacta si nevoia de a imi exersa smerenia, fara sa fi inteles eu prea bine atunci de ce crestinismul o tine sus si tare cu smerenia. Astfel ca, speriata de faptul ca citeam Noul Testament si plangeam in hohote simtind o profunzime de nedescris, o liniste devastatoare si o certitudine pe care nu mi-o permiteam intr-o lume de intelectuali versati - am decis sa inchid Noul Testament, inainte de a deveni un posibil fanatic notoriu. M-am considerat prea naiva si tanara pentru a lupta cu o astfel de pornire, pe care, recunosc, o simteam ca fierbe in mine atunci cand citeam marturiile unor calugari crestini si eram intru totul de acord cu ei, eu, o biata pustoiaca, ei scriind pentru oameni mari, probabil pentru a ii invata sau a  le reaminti de credinta. 
 
La scurt timp a murit tata, iar eu m-am suparat pe Dumnezeu. L-am pus pe ,,hold'', asa cum facusem si cu Noul Testament. Imi era teama sa il citesc pe Iisus, imi era teama ca dragostea ametitoare pe care mi-o inspira imi va fura din puterea liberului arbitru. L-am pus pe ,,hold'', dar stiam ca inca e acolo.
Si de ce Dumnezeu, doar pentru ca Iisus? Pentru ca Iisus credea in Dumnezeu, iar eu credeam in Iisus. Iar credinta in Iisus o cautasem pentru ca era ultima caramida din credinta mamei mele, o credinta nascuta in anii maturitatii, deloc cultivata de societate sau de familie. 
 
Si mi-am vazut de viata in continuare, m-am ferit sa discut despre credinta si religii in timpul facultatii, ajungand sa dezbat cu specialisti in domenii, si nu doar, diverse teme de ,,actualitate'' de la stiinta, la filosofie, de la psihologie la psihologia unei natiuni. Si, bineinteles, multa literatura de specialitate. Si nu stiu cum se facea, dar de fiecare data, absolut de fiecare data, ajungeam la credinta, unde eu incepeam sa dau inapoi. Dar psihologi, medici, ingineri, biologi, electriceni, - mi-au dat o lectie, atunci cand am indraznit eu sa ii intreb despre credinta lor - ,,Fireste ca da. Sunt crestin. Cred in Dumnezeu si in mantuire.'' Asa, pur si simplu, fara sa le fie teama de a fi luati de naivi, idealisti, habnotici sau prea putin emancipati. Da, mi-au dat o lectie.
Iar eu aveam de ceva vreme o sete tot mai accentuata de credinta.
 
Si s-a intamplat atunci sa imi fac un prieten foarte apropiat. Si intr-o noapte, parca din senin, m-am auzit ca ii spun: ,,Stii de ce nu esti tu fericit? Pentru ca ai uitat sa crezi in El.''
Si a fost un soc pentru amandoi, iar el s-a suparat pe mine. A doua zi, am decis sa uitam acel episod. Nici macar in gluma nu mai puteam aminti de el. 
Dupa cateva luni, din senin, imi spune : ,,Stii. Ai avut dreptate. Eram nefericit pentru ca ma incapatanam sa nu mai cred in El, de atata amar de vreme.''
 
Apoi, am avut un vis. Un vis premonitoriu. Un vis care nu putea veni decat ca raspuns a unor fenomene ,,nevazute''. Schimb de energii, ciocniri intre intuitii sau subconstiente, parasire de trup in somn sau pur si simplu mesaj de la tata sau Iisus''. Scurt pe doi, am avut acces la cele 4 subiecte (din 48) pe care profesorul de Matematici Speciale le-a dat a doua zi pe randul meu. Pentru ca m-am rugat. Nu stiu cui, nu stiu cum, dar am facut-o. Si atunci am inteles. Partea nevazuta a vietii, a lumii, isi cerea dreptul. Era timpul sa o hranesc, pentru ca nu ma mai puteam rezuma la..atat.
 
Si mi-a spus atunci un asistent universitar, un foarte bun prieten cu memorie de elefant. L-am intrebat de unde are el certitudinea ca Noul Testament nu a fost modificat in esenta atat de mult, incat sa fie un fals. Mi-a spus ca el nu stie, nu are cum sa stie, dar crede ca Dumnezeu nu ar fi putut sa lase o arma atat de puternica impotriva omenirii in numele Lui. Pentru ca ne iubeste.
Si nu am putut sa il contrazic. Cum sa ii contrazic eu omului credinta?
 
Si de atunci, incet, incet, fara sa mai deschid Noul Testament, am simtit nevoia sa il caut tot mai mult pe Iisus. Si am deschis si Noul Testament cand am inteles, cititnd pe un forum de discutii divergentele dintre crestini si atei, ca nu pot sa fiu neutra, chiar daca, intr-o lume de intelectuali versati - teoretic asa ar trebui sa fiu.
Sunt crestina. Da, cred in El. In Iisus, in Dumnezeu, in Inviere si in mantuire. Si in viata de apoi. Iadul nu ma preocupa. Nu vreau sa ajung acolo, nu tintesc spre el. Vechiul Testament nu a fost scris pentru noi, cei de acum.
Am ajuns departe, acolo unde e nevoie sa treci munti si sa treci vai pentru a da peste un preot cu adevarat crestin si har. Si am stiut acest lucru, am citit si mi s-a spus acest lucru. Am vazut si simtit pe pielea mea traiul intr-o societate emancipata, atee, dar rece. Un trai anost, fara sens, cu multi sinucigasi.
 
Si am realizat apoi ca fiecare are credinta lui. Si pe cat de puternica e, pe atat de autentica e. Am cunoscut oameni care au revenit la crestinism dupa lupta cu scoala vietii. Am cunoscut oameni de stiinta care si-au inselat meseria avand un copil favorit subtil introdus in diverse lucrari de cercetare, doar pentru ca era copil favorit, si nu pentru ca i s-ar fi justificat prezenta. Si am cunoscut atei, oameni buni, dar tristi. Si cand am facut atrenamentele pentru o cauza sociala, am aflat ca cei mai multi oameni care se sinucid sunt atei. Un psihiatru insusi mi-a spus sa un om fara credinta e un om singur si parasit. Si ca ii putem ajuta oferindu-le din timpul si dragostea noastra. In acel caz particular, raspunzandu-le la un telefon. 
 
Si, cand imi e greu, imi suna obsesiv in ureche:
,,Lasati copiii sa vina la mine''
Nu invatati, nu obligati...doar lasati. 
 
De aceea cred si eu ca este important, ca, mai presus de toate, sa fii un om bun. Credinta isi regaseste radacinile intr-un om bun. A fi un om bun insa nu inseamna a fi nici naiv, nici prost, nici condus. Nici macar emancipat. 
Si mai cred ca, daca credinta ta e puternica, nu va pieri niciodata cu adevarat. Si nici nu se va lasa intimidata in fata credintelor altora, fie ea si ateismul.

 

  • Like 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×