buna, e primul meu mesaj...si poate ultimul. am citit cateva mesaje dar nu pe toate si ceea ce vreau este sa-mi spun povestea in speranta ca va ajuta pe cineva.
am 25 de ani si dupa un contact sexual neprotejat am luat postinor in mai putin de 48 de ore. cu toate astea...am simtit ca ceva e in neregula (va jur ca eu nu cred in premonitii si alte intamplari asemanatoare), dar senzatia ca ceva s-a schimbat in mine a fost de-a dreptul marcanta.
mi-am anuntat si partenerul care a fost convins ca sunt paranoica...si totusi am avut dreptate. am fost la ecografie....si la 6 saptamani am hotarat sa fac intrerupere. l-am luat pe domn de brat si cat am asteptat sa intru am tremurat din tot corpul...de teama pt mine...pentru ce faceam acolo.
procedura a fost urmatoare...cabinet in bucuresti.....ti se da camasa sterila...papucei sterili...doamne amabile...te aseaza pe orizontala...ti se introduc mai multe doze anestezice in vena...vorbesc doctorii cu tine si iti spun ce ti se intampla...si asta e ultimul lucru de care iti amintesti pentru ca m-am trezit intr-o alta camera cerand sa-mi cheme partenerul.
primul lucru care mi s-a intamplat cand am inceput sa ma trezesc ...mi-au dat lacrimile...nu plans zbuciumat...pur si simplu mi-au curs lacrimile cateva minute...am simtit ca sunt iar singura in corpul meu...si e tare neplacuta senzatia.
am plecat dupa 20 min pe picioare...simtindu-ma foarte bine....la modul ca m-am plimbat prin parc cateva ore..desi nu e cea mai buna solutie sa faci efort.
sangerare...foarte foarte putina...dureri deloc...doar o usoara senzatie de stanjeneala. mi s-au prescris antibiotice si alte medicamente....si cam atat.
vreau sa va spun ca personalul este extraordinar....sunt mai multe angajate care au trecut prin asta...si chiar sunt sensibile la nevoile pacientelor. va recomand cu incredere.....daca ajungeti in aceasta situatie prin care sper din tot sufletul sa treaca cat mai putine femei.
peste 1 saptamana o sa merg la control...sa vedem cum s-a vindecat.
despre sentimente...ce sa zic...probabil fiecare si le traieste distinct...durerea e aceeasi.
morala: fetelor...fiti voi mai destepte decat noi cele care am trecut prin asta...si faceti ca mesajele noastre sa ramana niste intamplari nefericite povestite pe forum.
va pup...si sper sa nu aveti nevoie sa va recomand clinica