Vriies 17979 Raportează post Postat Septembrie 23, 2018 (editat) 3 hours ago, LuciaD said: " Intuitia este o aptitudine spirituala si nu explica, ci doar indica calea."- Florence Scovel Shinn Eh, aici parcă mai vii de acasă și e de discutat... Mă bucur că trecuși dincolo de particula „in” Bun. Problema cu definirea intuiției e grea, pentru că nu vom găsi o definiție unanim acceptată a acesteia. Toți știm ce e intuiția, folosim cuvântul, însă dacă ne pune cineva s-o definim sau s-o explicăm, mucles! Însă analizând o mare parte din încercările de a defini sau explica intuiția, am putea puncta câteva repere... Primul ar fi aspectul procesării non-conștiente, în sensul că intuiția pare că se manifestă fără ca noi să fim conștienți de procesul cognitiv care stă la baza acesteia. Al doilea ar fi aspectul automatic și incontrolabil. În sensul că procesul intuitiv apare în forma unor idei spontane și instantanee care nu pot fi controlate intențional dar nici nu pot fi evocate sau ignorate la voință. Al treilea ar fi aspectul legat de experiență. În sensul că procesul intuitiv ar fi bazat pe cunoașterea (mă refer aici la orice experiență trăită, chiar dacă nu conștientizată) obținută de-a lungul unei vieți și înregistrată fie în memoria activă, fie undeva în „rafturile” subconștientului sau inconștientului. Combinând aceste aspecte, cu privire la intuiție, pare că avem un soi de chestie paradoxală: „știm ceva, dar nu știm de ce și cum!” Și ar mai fi un aspect, oarecum mai ciudat, însă deloc neglijabil. Anume un studiu al unui oarecare Gigerenzer (2008), care pe baze experimentale a concluzionat că intuiția se manifestă sau este posibilă și în lipsa unor cunoașteri sau a unor experiențe pre-existente. Ups, asta doare rău! Editat Septembrie 23, 2018 de Vriies 1 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Lucia N 11235 Raportează post Postat Septembrie 23, 2018 Acum 2 ore, Vriies a spus: Mă rog, asta e altceva. E altă discuție. În orice caz, n-are de-a face cu particula „in” din componența unor cuvinte precum intransigență și inadvertență. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Lucia N 11235 Raportează post Postat Septembrie 23, 2018 (editat) Acum 2 ore, Vriies a spus: Și ar mai fi un aspect, oarecum mai ciudat, însă deloc neglijabil. Anume un studiu al unui oarecare Gigerenzer (2008), care pe baze experimentale a concluzionat că intuiția se manifestă sau este posibilă și în lipsa unor cunoașteri sau a unor experiențe pre-existente. Ups, asta doare rău! Stii de ce? Deoarece Intuitia doar "Este", pur si simplu si ne arata Calea. Ca noi suntem constienti mai mult sau mai putin, ca acceptam sau nu acceptam "indrumarea" intuitiei, asta-i altceva si tine de "practica interioara continua". Editat Septembrie 23, 2018 de LuciaD Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ven 9151 Raportează post Postat Septembrie 23, 2018 Nu cred totusi ca este o coincidenta ca in foarte multe limbi euro-asiatie se spune intuitie, si incepe cu In. Nu prea se poate da o definitie concreta intuitiei, pentru ca nu se stie clar ce este. De aceea, poate doar sinonimele sau expresiile similare o pot defini cat de cat. In latina, intuitia vine de la cunoasterea innascuta. In diferite limibi, intuitiei i se spune : senzatie, sentiment, senzatie necunoscuta, sentiment necunoscut, cunoastere naturala. Si acum, lasand generalitatiile la o parte, pe mine intuitia de obicei ma avertizeaza cand ceva e de rau, rareori am intuit ca ceva e bine desi evidenta arata ca nu e si sa ghicesc asta. La voi cum este? 2 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Septembrie 23, 2018 Pentru mine intuiția e deja de o viață lanterna în viața. Pur și simplu citesc viața și oamenii printre rânduri. Dacă mă simt bine, continui. Dacă mă simt rau, schimb macazul- nu astept sa vad daca m-am înșelat sau nu. Ah, și mai e ceva : cand nu pot sa îmi închipui că ceva se va întâmpla, pot sta liniștită - nu se va întâmpla. Dar eu îmi provoc intuiția, nu aștept doar să mă surprindă. O cercetez la fiecare om nou întâlnit și la fiecare intersecție din viața . Dar asta nu cred că e mare lucru, doar firesc. Culmea e că nu pot găsi niciun cotraargument logic, matematic, whateva' fara drept de apel- intuiției. Când urmează să se întâmple ceva rău și imposibil de evitat - am gol în stomac, fix că atunci când ești înainte de examene. Când se întâmplă ceva de bine, am un zen de zile mari - de-a dreptul enervant pt felul meu obișnuit de a fi. E greu sa masor efectul intuiției in viața mea. Îl pot doar intui că fiind majoritar. Câteva episoade sunt mai măsurabile , gen sa visez subiectele de la examenul de a doua zi. Sau sa știu că o tipă ce tocmai a trecut pe langa mine, complet străină, va suferi în curând un accident mortal de masina- fara că nimeni să poată să facă nimic. Sau pur și simplu să știi aluatul unui om dintr-o simpla privire ..și, fara sa vrei, sa afli că nu te-ai înșelat în privința lui. Sau sa te gândești la o persoana pe care nu ai văzut-o de mult timp - și să te întâlnești cu ea in secunda 2. Sau sa te gândești insistent la o persoană și să afli vesti, in general proaste, despre ea. Sunt și eu curioasa cum e pt alții. 2 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Lucia N 11235 Raportează post Postat Septembrie 27, 2018 Intuitia ne ghideaza destul de clar si precis, doar sa ascultam de aceasta "ghidare interioara" . Atunci cand ne ascultam intuitia, apar sincronicitatile, fiind foarte important sa acceptam si sa nu mai adoptam "respingerea". Asadar, discernamantul trebuie sa-si faca treaba. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Vriies 17979 Raportează post Postat Septembrie 28, 2018 (editat) Dacă încercăm să definim intuiția, vedem că în foarte multe site-uri de limbă engleză intuiția este definită ca „immediate apprehension”. Ceea ce s-ar traduce la noi prin „aprehensiune imediată”. Întrebarea țâșnește instantneu în capul nostru: „Bă, da ce-o fi aprehensiunea asta?” Mergem iute la DEX-ul care tre' să ne lumineze și aflăm că în limba română aprehensiune = teamă, frică nedeslușită. Astfel că englezescul „immediate apprehension” s-ar traduce, conform DEX, prin ceva de genul „teamă sau frică nedeslușită imediată”. Bă ej, nebun? Ceva pare a fi în neregulă cu acest termen din DEX-ul nostru. Așa că dăm fuga înapoi la „apprehension” din limba engleză și încercăm să-i aflăm sensurile. După o mică gugleală aflăm în sfârșit că aprehension însemnă: 1. anticipation of adversity or misfortune; suspicion or fear of future trouble or evil. 2. the faculty or act of apprehending or understanding; perception on a direct and immediate level. Și spunem în sfârșit: „Ups! Adică, intuiția ar fi un soi de facultate de înțelegere, de percepție la un nivel direct și imediat! Bă, să știi că, în sfârșit, am înțeles!” Și mai spunem: Al naibii DEX, cum a rămas el în urmă față de alte limbe, iar academicienii noștri nu fac nika pentru a normaliza situația! Bun. Cam atât față de sărmanul nostru DEX... Acum, ar mai fi problema datării termenului „intuiție”. Mai precis, când anume a intrat el în uz în limbile europene? Eh, aici treaba e destul de vagă și aflăm ceva de genul că termenul intuition, adică intuiția, a fost folosit pentru prima oară prin secolul al XVI-lea sau pe la 1600. Și însemna pe vremea aceea: „actul de a privi sau examina ceva” sau „modul de a considera ceva”, acele sensuri fiind considerate azi ca fiind desuete. Folosirea termenului intuiție în sensul său modern, adică în sensul pe care-l înțelegem noi azi, a apărut abia în paginile filosofice din secolul al XVII-lea, cu înțelesul de: „percepție spirituală sau cunoaștere imediată” Și dat fiind acest context, îndrăznesc o speculație...Faptul că termenul „intuiție” este cam la fel în majoritatea limbilor europene, se datorează faptului că a apărut ca o necesitate undeva în zona cultă a Europei, pentru a desemna o realitate, o stare de fapt, extinzându-se apoi și fiind preluat ca neologism în mai toată Europa. Editat Septembrie 28, 2018 de Vriies 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ven 9151 Raportează post Postat Septembrie 29, 2018 (editat) Zeus era casatorit cu Hera de mai multi ani decat putea numara. Dar in bunatatea si generozitatea sa, nu dorea sa lase alte zeite fara atentia sa speciala. Astfel s-a intamplat ca s-a unit cu zeita noptii, Leto, care, scurt timp de la iubirea sa cu parintele zeilor, a simtit ca o noua viata izvoraste in ea. Fericirea i-a fost de scurta durata, intrucat soarta nu i-a suras, Hera a aflat de asta si a poruncit zeilor, oamenilor si naturii ca niciun loc din lumea asta sa nu o gazduiasca pentru a-si naste fiul. In acelasi timp, Okeanos i-a profetit lui Zeus ca fiul lui Leto isi va intrece tatal, de aceea Zeus nu s-a mai bagat intre Hera si Leto. Cea care a ajutat-o pe Leto pana la sfarsit, a fost sora sa, Asteria, care era priceputa in vraji necunoscute de nimeni. Prin metode medicale cunoscute zeilor de atunci, a transferat fatul lui Leto in pantecul sau, ea insasi purtand o alta viata , de asemenea. Cand a venit vremea sa nasca , Asteria a nascut-o mai intai pe fiica sa, Hecate, pe care Leto a adoptat-o imediat, dandu-i numele de Artemis. Apoi s-a nascut Apollo, zeul luminii si al medicinei, zeul cu doua mame. De aceea Artemis este si sora si verisoara lui Apollo. De aceea are puteri asupra celor trei regate, subpamantean, pamantean si olimpian si i se spune Hecate Trivia. Este zeita intuitiei si a faptelor incredibile. Este zeilta nasterilor, a medicinii, a magiei. Apollo, pentru ca nu l-a nascut Leto, ci Asteria, nu a ajuns mai presus decat Zeus. Nici nu are asemenea ambitii, e mult prea ocupat sa fie incantat de lumea in care traieste, si sa faca planuri cu sora lui, Hecate/Artemis. Cand a urcat prima oara Apollo in Olymp, lumina sa a stralucit atat de tare, incat Zeus a declarat imediat ca va fi olimpian, fara sa stie despre cine este vorba. Asa este si cu intuitia. Te provoaca sa iei decizii fara sa vezi cu adevarat faptele. Nimeni nu stie adevarata poveste a nasterii lui Apollo si Artemis. nici macar zeii din olimp. Lor li s-a spus o poveste cum ca Asteria s-a transformat in insula si acolo Leto a nascut pe Artemis si Apollo. Asta pentru ca Asteria a facut o vraja de invizibilitate, ca nimeni sa nu vada nimic, si Hecate a sters memoria tuturor fiintelor din perioada nasterii sale. Doar mie mi-a soptit Hecate acest secret,si am hotarat sa il scriu aici , pentru ca e un forum protejat de mania si stiinta zeilor. Editat Septembrie 30, 2018 de Sherlock 5 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Lucia N 11235 Raportează post Postat Septembrie 30, 2018 (editat) Acum 12 ore, Sherlock a spus: Zeus era casatorit cu Hera de mai multi ani decat putea numara. Dar in bunatatea si generozitatea sa, nu dorea sa lase alte zeite fara atentia sa speciala. Astfel s-a intamplat ca s-a unit cu zeita noptii, Leto, care, scurt timp de la iubirea sa cu parintele zeilor, a simtit ca o noua viata izvoraste in ea. Nimeni nu stie adevarata poveste a nasterii lui Apollo si Artemis. nici macar zeii din olimp. Lor li s-a spus o poveste cum ca Asteria s-a transformat in insula si acolo Leto a nascut pe Artemis si Apollo. Asta pentru ca Asteria a facut o vraja de invizibilitate, ca nimeni sa nu vada nimic, si Hecate a sters memoria tuturor fiintelor din perioada nasterii sale. Doar mie mi-a soptit Hecate acest secret,si am hotarat sa il scriu aici , pentru ca e un forum protejat de mania si stiinta zeilor. Fain! In cartea "Atlantii din Carpati" (scrisa de Adrian Bucurescu- va mai scrisesem eu despre aceasta carte, de cativa ani...) apare povestea lui LETO, insarcinata de la TATO NIPAL (Tatal Ceresc), mama "Gemenilor Divini" Apollo si Artemis . Pe o gema geto-dacica apare Zeita Maria- un trib trac se numea MARIAN-DYNES ("Fiii Mar(y)anei" ), carora li se mai zicea si CHARYSTON " Copiii Cerului" (Gemenii Divini "Zalmoxis", cei care doar impreuna vor "mantui lumea"...). Se spune despre Intuitie ca ea-ti directioneaza viata pe calea care duce la desavarsirea fiintei umane. Unii spun ca "daca-ti asculti Inima, iti asculti de fapt Intuitia". Inima ar fi "o entitate in sine", nu doar o "banala pompa", care transmite semnale catre Creier, care comunica cu Creierul. Inima are neurite si neuroni ce transmit informatia inapoi la Creier. Are aceiasi aminoacizi si peptide (ca si cei secretati de creier) si functioneaza identic cu Creierul. S-a descoperit, asa spun multi cercetatori (deja), ca Inima ne da toate raspunsurile la intrebarile noastre existentiale, ea avand practic "o minte proprie ce poate invata, memora, iar semnalele sunt informatii ce le trimite la creier avand un puternic efect asupra activitatii cerebrale". Acestea, odata constientizate, intelegem ca o inima echilibrata duce la Intuitie, cunoastere intensiva, puterea ei influentand armonic Mintea, alimentandu-ne Spiritul. Inima genereaza "unde electromagnetice ce influenteaza lumea inconjuratoare", fiind sediul "Inteligentei Emotionale", acel "EQ". Editat Septembrie 30, 2018 de LuciaD 1 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Lucia N 11235 Raportează post Postat Octombrie 1, 2018 " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul." - Albert Einstein 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
