Sari la conținut
Forum Roportal
nicksson

Este dragostea dovada şi justificarea monogamiei?

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Ideea acestui subiect îşi are rădăcinile într-un comentariu al lui MudCrab, în care sublinia unele aspecte nedorite (sau considerate astfel) ale feminismului.

Dacă sub acoperirea feminismului unele femei îşi fac de cap punându-şi poalele-n cap, au ele oare dreptate când susţin egalitate cu bărbatul în domeniul numărului chiloţilor colecţionaţi, sau ar trebui să ceară egalitate prin determinarea bărbatului să fie la fel de fidel precum i se pretinde femeii să fie?

Unii gânditori susţin că dragostea, sentiment cunoscut multor oameni, este darul demiurgic care justifică preceptele creştine legate de monogamie, întrucât dragostea adevărată nu permite nimic în afara posesiunii absolute. Dacă este însă aşa, atunci pusul poalelor în cap după paravanul feminismului este acceptabil, sau nu? Dragostea poate fi oare "emancipată" până acolo încât să accepte poligamia?

 

Aşteptând păreri şi-aşa şi mai-aşa,

Nae Tractoristu

 

thinking-man-rodin-300x210.jpgco-to-poligamia.jpg

 

  • Upvote 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Apropo de poligamie și monogamie. Până la intrarea în subiect, propun un banc strict pe temă:

 

- De ce bărbații din România nu pot avea mai multe neveste?

- Pentru că sunt protejați de lege!

 

:D

  • Upvote 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ideea acestui subiect îşi are rădăcinile într-un comentariu al lui MudCrab, în care sublinia unele aspecte nedorite (sau considerate astfel) ale feminismului.

Dacă sub acoperirea feminismului unele femei îşi fac de cap punându-şi poalele-n cap, au ele oare dreptate când susţin egalitate cu bărbatul în domeniul numărului chiloţilor colecţionaţi, sau ar trebui să ceară egalitate prin determinarea bărbatului să fie la fel de fidel precum i se pretinde femeii să fie?

Unii gânditori susţin că dragostea, sentiment cunoscut multor oameni, este darul demiurgic care justifică preceptele creştine legate de monogamie, întrucât dragostea adevărată nu permite nimic în afara posesiunii absolute. Dacă este însă aşa, atunci pusul poalelor în cap după paravanul feminismului este acceptabil, sau nu? Dragostea poate fi oare "emancipată" până acolo încât să accepte poligamia?

 

Aşteptând păreri şi-aşa şi mai-aşa,

Nae Tractoristu

 

thinking-man-rodin-300x210.jpgco-to-poligamia.jpg

 

Se spune ca oamenii sunt fiinte spirituale care au o experienta umana. Atat Barbatul, cat si Femeia  sunt egali raportat la relatia pe care-o au cu Dumnezeu Divinitatea Creatoare si sunt complementari in relatia dintre ei.  Relatia de dragoste adevarata dintre un barbat si o femeie este acea relatie de interdependenta , in care Adevarul lui Dumnezeu primeaza, iar adevaratele perechi sunt cele care apartin aceleiasi Sfere(si ma gandesc la "Sfera Taiji", ca rezonez cu aceasta "Sfera", in care se regasesc cele doua polaritati si in care exista cele doua forme ale Fiintei , "barbatul si femeia" sau, cele doua Principii. Ei (Barbatul si Femeia= "acelasi Suflet in doua corpuri", cum se mai spune), la un moment dat, oricat de "indepartati" sau pe "alte "coclauri" ar fi, Dumnezeu ii "mana" unul inspre altul si este inevitabil ca sa nu se reuneasca, asa cum au fost meniti a fi , ei reprezentand chiar perfectiunea creata ce se scindeaza in doua si care se manifesta doar prin transformare. In aceste cupluri, reunite de catre Divinitate , apare dragostea adevarata, unde nu mai incape nicio o umbra de infidelitate.

 

" Barbatul e situat unde se termina pamantul, Femeia unde incepe Cerul. Aspiratia Barbatului este Gloria, Aspiratia Femeii este Virtutea. Gloria face tot ceea ce este Maret, Virtutea face tot ceea ce este Divin."  - Victor Hugo

Editat de LuciaD
  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 

 

" Barbatul e situat unde se termina pamantul, Femeia unde incepe Cerul...”

Iote, na! Adică Cerul meu e femeia? :)  :biggrin:

 

„La noi în sat, femeia mergea cu doi pași în urma bărbatului și-i zicea acestuia: Dumneata”! :D

Editat de Vriies
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Iote, na! Adică Cerul meu e femeia? :)  :biggrin:

 

„La noi în sat, femeia mergea cu doi pași în urma bărbatului și-i zicea acestuia: Dumneata”! :D

 

:good:  :lol: Principalul ca erau in "miscare", deoarece aceste "Principii" nu pot fi intelese static caci tot ce este in Univers este in miscare, in continua transformare.

Iata, cum se poate "transforma" si echilibra "Ego-ul"(care a aparut ca urmare a faptului ca undeva am produs "o greseala", am deviat) : In clipa in care lumina cade pe un barbat avem "Stralucirea" acestuia in "Umbra" lui, adica, "Femeia lui", cea care-i venita in urma lui (doar stim ca primul om a fost barbat, femeia a aparut ulterior) :lol: . Barbatul poate si el sa "straluce", insa doar impreuna cu  autentica, adevarata, reala, menita lui Femeie, cea care-l  insoteste, "cea din urma lui". (Stiti vorba aia: " In spatele  adevaratei "Realizari de Sine (reusitei pe toate planurile, nu doar cel fizic...) unui barbat , este Femeia !" , mai in gluma, mai in serios, putem zice si asa, barbatul se realizeaza prin si impreuna cu Ea, "sortita").

Si inca ceva...io :queen:  nu dau nicio sansa "poligamiei" ,  :D io dau sansa reunirii "perechilor adevarate" care sunt menite de-a fi impreuna.

Editat de LuciaD

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×