...Că Marea Britanie va plăti Europei nişte pounds sterling (lire sterline) drept "divorce bill" este un adaos perfid.
Ce să facă europenii cu pfunzii, că doar nu-i moneda lor?! Dacă eu eram dator statului român, ce făceam, emiteam eu monedă proprie ca să "îl despăgubesc"?! Ce să facă cu mineda mea? Sau îi făceam servicii contra leilor emişi de el, din care lei puteam eu plăti corect datoria? Nu aşa şi facem cu toţii?
Sper ca Europa să nu se atingă de arsenicul lirei sterline.
Se vrea acesta a fi un fel de "planul Marshall" varianta pentru lire? Vrea Europa să ia lire, ca să-i propulseze ca valută mondială, cum a făcut şi cu dolarii după primul război mondial, făcând din SUA o superputere financiară?
...Că doar nu ne imaginăm că va cumpăra cu lirele întreprinderi britanice sau terenuri în UK? Or, dacă Europa va folosi pfunzii în loc de EUR pentru a contracta consumabile - servicii şi produse, fie britanice, fie altele, va neglija simultan nişte EUR, care vor deveni astfel un balast inflaţionist, iar EUR va scădea, toată Europa fiind pusă în dificultate.
Comerţul cu UK va fi artificial suprastimulat, şi toţi acei pfunzi pe care Europa trebuie să-i valorifice vor atrage serviciile şi produsele UK în Europa.
De fapt, oriunde vor ajunge lirele în lume, ele vor atrage colaborarea cu Anglia, iar agenţii economici din UK vor fi preferaţi de deţinătorii de lire, pentru că ei acceptă lirele direct, fără a mai fi preschimbate.
Cel mai grav, UK poate emite nişte lire în plus pentru a îşi plăti mai uşor retragerea din UE, şi astfel valoarea lor va scădea într-o primă fază, deci în UK se vor înregistra simultan: şi creşteri de preţuri şi penurie de produse (fiind luate de europenii ce vor să se folosească de lire). Rezultatul va fi nemulţumirea poporului englez, care va începe să urască Europa şi, ce mai tura vura, se va putea uni oricând cu SUA împotriva "noilor tirani europeni, paraziţi al poporului englez".
Dacă ţările europene n-au înnebunit (deşi, de când cu fregatele şi cu mitalu, am început să cred că unii lideri au luat-o razna) ar trebui să ceară euro, sau, cel mai bine, să nu ceară nimic. În fond, ce mare pagubă avem de acoperit?
Să fim cinstiţi, brexitul era previzibil: dacă englezii voiau în UE, lucrau de multă vreme pentru euro şi nu pentru liră.
Iar Europa se putea lăuda cu corectitudinea poitică şi cu absenţa lăcomiei doar până acum, când aud că s-ar bucura la otravă.
