Generalizare & Exagerare

E foarte usor sa-ti supra-evaluezi o nevoie nesatisfacuta: sa spunem ca ti-e foame, si mergi la cumparaturi -cantitatea de mancare cumparata va fi semnificativ mai mare decat cea cumparata cand esti satul (in plus, o sa fi tentat sa cumperi mai multa hrana care satura repede, cum sunt dulciurile). Si asta se aplica si la relatii: poate ca ai doar nevoie sa comunici cu cineva, sau vrei o companie placuta, sau iti doresti prieteni, ori iubiti sau amanti, sau o familie... se poate sa tanjesti si dupa propria ta companie (singuratatea), daca nu-ti acorzi atentie pentru multa vreme...
Si toate nevoile astea sunt exagerate, daca nu au fost indeplinite pentru mult timp.
Sa spunem ca cineva a crescut fara o familie care sa-l sustina: aceasta persoana va avea o impresie foarte deformata, idealizata chiar, despre importanta si calitatea pe care o aduce o familie vietii sale.
Sau o persoana care duce lipsa de sex sau de o relatie de cuplu, va face cu usurinta din experienta asta ceva fundamental, de parca ar fi vorba despre ceva mitologic, magic, extraordinar!
Relatia reala va dezamagi in scurta vreme insa, si tocmai din pricina acestor asteptari exagerate despre importanta si rolul sau.
De fapt tocmai aceasta viziune idealizata si aceste asteptari nerealiste or sa distruga relatia reala.
Deci care ne sunt nevoile reale, si cata relevanta are satisfacerea lor in vietile noastre, cu adevarat?
Stiu ca pare dificil sa ne aplicam singuri un dus rece, insa e preferabil sa o facem la timp. Mai inainte de a indeparta inca odata satisfacerea acestor nevoi.

Mai inainte de idealizare e frustrarea...

Intr-un spectacol de stand up comedy, Simon Amstell a spus ceva interesant: ca repetam aceleasi lucruri, comportamente, fraze, sperand ca de data asta vor avea alt rezultat, decat cel traumatizant, din trecut. Adica reactualizarea traumelor, este de fapt o incercare de a le incheia, cu alt rezultat, normal... vrem sa incheiem un fel de bucla temporala... o parte din noi nu poate lasa lucrurile nerezolvate, asa ca trebuie sa le repete...

Nu am inteles de la inceput de ce nu functioneaza, insa ne incapatanam sa facem lucrurile sa functioneze. Poate ca de data asta...

Si e la fel si cu problemele din copilarie, cu relatiile disfunctionale ale parintilor, de exemplu -repetam povestea, incercand sa obtinem un alt fel de deznodamant: o rezolvare. 

La 34:10 vorbeste despre ce spuneam.

Regret ca nu am numit topicul altfel: despre exagerare.

Pentru ca idealizarea e o forma de exagerare, cum e si demonizarea.

Oamenii se grabesc sa generalizeze, iar apoi sa traga concluzii deplasate... un barbat jigneste o femeie iar ea spune: "toti barbatii sunt niste porci"! -o femeie insala increderea unui barbat, gata! -"toate femeile sunt niste curve!" -asa ia nastere sexismul...

Si in acelasi fel si rasismul, homofobia, nationalismul (putem sa-l numim nazism), asa sunt fundamentate discriminarile etnice sau de alta natura...

E usor sa fabricam categorii in care sa incadram pe toata lumea. Sertarase. Pare comod... mintea iubeste genul asta de clasificare... pare ordine! -fiecare e pus "la locul lui", in sertarasul potrivit... si fiecare lucru... lumea pare sa devina comprehensibila, ordonata, sa capete coerenta si sens! -prejudecatile pe care le adoptam, par un fel de scurtaturi pentru gandire... nu mai trebuie sa ne "obosim" sa intelegem, sa nuantam, sa OBSERVAM macar. O prima privire e suficienta... gata, necunoscutul (potential periculos) e pus "la locul sau" in seratrasul potrivit, si automat pare si cunoscut deci sigur!

E placut sa traiesti intr-o lume de certitudini, nu? -din pacate, e reteta prostiei, a prejudecatilor, a bigotismului...

E comod sa traiesti in "zona de confort", printre lucrurile "cunoscute", si sa nu te aventurezi vreodata sa iesi din ea... ce e in afara ei? -prejudecatile astea ne vor da raspunsurile prefabricate care sa explice TOTUL.

Ce conteaza ca nu am cunoscut niciodata un neamt, de exemplu? -STIM deja ca "nemtii sunt ordonati, disciplinati, destoinici, metodici si harnici"! -chiar asa sa fie? -chiar nu or exista nemti neindemanatici, indisciplinati, lenesi si dezordonati?! -sigur ca sunt...

Insa abia cand generalizarile de genul asta sunt negative le vedem adevarata putere si absurditate totodata: cati dintre noi am vorbit (macar) vreodata cu un negru? -totusi, cati dintre noi nu avem deja o parere formata despre negri?! -formata pe baza a ce?!!

Asa se fabrica rasismul... sau homofobia: cati dintre cititori au cunoscut vreodata un homosexual? -cati insa au o opinie formata despre ce inseamna sa fii homosexual, despre cum se comporta (si cum ar trebui sa o faca), despre cultura gay, despre orice tine de subiectul asta? -e o nebunie....

Si dincolo de prejudecatile despre care am pomenit, hai sa vorbim un pic si despre manifestarile cotidiene, care par sa fie o obisnuinta nefasta pentru multi oameni: unora le plac tare mult eufemismele si hiperbolizarile, ei par sa traiasca intr-o adevarata drama, in care orice fleac capata proportii monstruoase!

Poate ca vietile lor sunt pline de banalitati, insa daca i-ai asculta, ai putea crede ca traiesc intr-o adevarata tragedie! -pentru ca tocmai problemele sunt alea exagerate adesea... din tantar, se face armasar... in loc sa priveasca rational situatia, cei care "umfla" totul fac din ea un motiv de vaicareala constanta. (doar incercati sa le oferiti o solutie si veti fi asaltat de scuze,la fel de exagerate si ele)

Si la fel e si cu maruntele lor realizari... cata importanta isi pot da unii, pentru niste maruntisuri... ca au fact cutare achizitie de exemplu... zici ca au descoperit America! -umflarea in pene devine adesea penibila, insa ei nu par sa-si dea seama ca mare e gradina... si ei au sarit de multa vreme gardul!

Iar in privinta relatiilor, genul asta de exagerare devine o reteta a esecului. In primul rand din pricina pisalogelii. Poate ca nu pare mult, insa exagerarea oricarui fleac si pomenirea/repovestirea sa repetata devin cu usurinta greu de rabdat, chiar si pentru o persoana placida...

In al doilea rand etichetarea partenerului devine o piedica de netrecut atunci cand e vorba sa-l cunoastem cu adevarat, asa cum este. Deja ne formam o parere (nu doar buna, ci exagerat de buna, initial) care e apoi inlocuita de alte pareri, la fel de superficiale insa proaste, tot despre el. La inceput era Fat-Frumos... apoi, dupa dezamagirea inevitabila, devine Muma Padurii... persoana care s-a aruncat cu capul inainte in relatia asta l-a inventat insa in ambele ipostaze.

Cati dintre noi stiu macar ce vor?!

Am avut odata o clienta (ca astrolog) care nu se putea opri din palavragit. Mi-a fost FOARTE greu sa strecor si eu cateva cuvinte... ea nu venise sa-i fac astrograma, ci sa-i confirm presupusa ei valoare data de circumstantele (mereu exceptionale) prin care trecuse, de oamenii (mereu exceptionali -doar celebritati, oameni "de valoare") pe care ii cunoscuse sau ii frecventa... nu era deloc interesata de ce aveam eu sa-i spun. Vroia doar ca cineva sa-i flateze vanitatea, sa ii confirme ca este exceptionala...

Ce-i drept era... exceptional de plictisitoare, obositoare si enervanta!

Ati urmarit vreodata un interviu al sopranei Mariana Nicolesco? -duamne :P ... e un chin! -"si ATUUUUNCI, RRRREGINA... a zambit CU GRATIE  inclinand din cap inspre MINE..." -femeia aia pare total lipsita de simtul ridicolului. Cam asa era si clienta mea.

Pot sa-i schimb titlul daca doresti. 

Generalizare & Exagerare -asta as vrea sa fie noul titlu (parca e un subiect mai vast... poate mai comenteaza careva...)

Arcangelo a scris:

[...]

Am avut odata o clienta (ca astrolog) care nu se putea opri din palavragit. Mi-a fost FOARTE greu sa strecor si eu cateva cuvinte... ea nu venise sa-i fac astrograma, ci sa-i confirm presupusa ei valoare data de circumstantele (mereu exceptionale) prin care trecuse, de oamenii (mereu exceptionali -doar celebritati, oameni "de valoare") pe care ii cunoscuse sau ii frecventa... nu era deloc interesata de ce aveam eu sa-i spun. Vroia doar ca cineva sa-i flateze vanitatea, sa ii confirme ca este exceptionala...

Ce-i drept era... exceptional de plictisitoare, obositoare si enervanta!

Ati urmarit vreodata un interviu al sopranei Mariana Nicolesco? -duamne :P ... e un chin! -"si ATUUUUNCI, RRRREGINA... a zambit CU GRATIE  inclinand din cap inspre MINE..." -femeia aia pare total lipsita de simtul ridicolului. Cam asa era si clienta mea.

In vremurile bune ne puteam permite sa ne alegem clientii, indiferent de domeniul in care activa fiecare dintre noi, insa nu si acum, din pacate. Nu-i asa?  ;)

Stii, ma gandeam la clienta ta si nu m-am putut abtine sa nu zambesc.

Cred ca multi dintre noi am avut de-a face cel putin o data in viata cu asemenea specimene.

Ma gandeamca daca o intrerupreai brusc su i-ai fi spus: "Doamna, va instiintez ca in curand veti pierde admiratorii pe care-i aveti!" ar fi mutit pe loc laundu-i piuitul pt. o buna bucata de timp, dar cel mai mult as fi vrut sa-i vad moaca tampa pe care ar fi luat-o.  :)

Arcangelo a scris:

Pentru ca idealizarea e o forma de exagerare, cum e si demonizarea.

Are si idealizarea rostul ei. Asa isi formeaza unii oameni modelele. Sigur ca in unele cazuri e nociva. 

Salutare, Arcangelo, long time no see. :)

Modelele insasi sunt o problema. Dorinta, ba nu, imperativul de-a fi "altfel", "altcineva", ascunde in ea convingerea ca nu suntem ok asa cum suntem.

Asa ca avem nevoie sa fim alfel, sa ne conformam (supunem!), sa urmam un model (lider?) sa emulam un exemplu.

Eu detestam intr-o vreme cuvantul "trebuie". Asa de "inocent" pare el, de impersonal... un fel de impreativ aparut de niciunde sa-si bage nasul lung in vietile oamenilor!

Ii auzeam, si-i aud si acum pe oameni folosind acest cuvant iar si iar, de parca cineva i-ar obliga sa fie si sa faca tot felul de lucruri.Ei doar se supun... ((uite asa se fuge de raspundere)

Acest cuvant, "trebuie" presupune obligativitatea, presiunea, o relatie de subordonare. O conditionare! 

Trebuie sa faca asa, si pe dincolo si NU trebuie sa faca asa-si-asa... cu cata seninatate se comporta ca niste sclavi!

Si ce sa mai zic cand e vorba despre convingerile referitoare la ce merita (ei si ceilalti) sa traiasca... la ce merita sa li se intample (lor si altora)... aici apare si ideea de "dreptate". 

De exmplu, multi sunt convinsi ca e ceva foarte gresit sa primeasca ceva anume... ceva ce-si doresc chiar! -fara sa indeplineasca tot felul de conditii (puse tot de ei, si de societatea in care traiesc). Vor sa aiba bani, insa condamna cu vehementa ideea de a-i primi fara sa munceasca "din greu" pentru a-i obtine...

Sau vor sa fie iubiti! -insa atat ei, cat si persoana iubita trebuie musai sa indeplineasca nenumarate conditii pentru ca iubirea sa fie permisa...

Atat de multe conditii, incat pot sa fie siguri ca nu se va intampla niciodata!

Nici macar nu le trece prin minte cum ar fi sa fie liberi... sa aiba relatii libere, sa scape de toate conditiile astea absurde puse chiar de ei! -asa ceva li se pare chiar revoltator!

Deschisesem mai demult doua topice: "iubire fara conditii" si "fericire fara conditii". Cine e curios poate sa gaseasca acolo un munte de revolta, scepticism si zeflemea la insasi ideea ca iubirea si fericirea pot fi experimentate in mod liber, fara indeplinirea nenumaratelor conditii. 

Convingerea ca fericirea si iubirea sunt un fel de sub-produse, de rezultate a indeplinirii conditiilor, s-a incapatanat sa reziste indiferent de ce am scris eu...

Oamenii nu vor sa fie liberi! -vor conditii! -vor limite, obligatii, vor sa li se spuna ce au de facut si cum... ce trebuie sa faca si ce nu.

Eu cred in evolutie personala, in imbunatatirea a ceea ce esti. Modelul te poate ajuta sa ajungi acolo unde vrei, sa devii ceea ce vrei sa fii sau sa devii ceea ce esti, dar inca nu stii. Cand zic model, nu ma refer la exigentele, imperativele din exterior, ci la o tinta stabilita de tine care te ajuta sa-ti pastrezi drumul. ``Trebuie`` - nici eu nu ma omor dupa cuvantul asta, dar nu stiu cati oameni au atins un grad de evolutie, o libertate interioara care sa le permita sa se descurce fara el. Iubire neconditionata, fericire fara conditii - aceeasi chestie, presupun o treapta evolutiva la care nu stiu cati au ajuns si la care poate ca se ajunge dupa multi de ``trebuie`` pe care trebuie :D sa-i arzi si sa-i lasi in urma ta.