Până la 80% dintre noi se vor confrunta cel puțin cu o tulburare mintală între 11 și 38 de ani [1]. Depresia, în mod special, este foarte răspândită, fiind recent declarată de Organizația Mondială a Sănătății drept principala cauză a dizabilității [2].
Este normal, așadar, să ne confruntăm la un moment dat cu o problemă emoțională sau de comportament și nu este nimic jenant în a recunoaște acest lucru și a căuta ajutor specializat.
Recomandările de psihoterapii sunt bazate pe cele patru ghiduri clinice „evidence-based” de referință internațională pentru tratarea tulburărilor mintale:
• Ghidul Asociației Psihologilor Americani (APA) [3],
• Ghidul NICE din Regatul Unit [4],
• Recenziile Cochrane [5] și
• Ghidul Societății Psihologilor Australieni (APS) [6].
Mai jos sunt menționate intervențiile psihologice (psihoterapiile) eficiente și recomandate de cel puțin 3 din aceste 4 ghiduri clinice, respectiv 2/3 sau 2/2, acolo unde mai puține ghiduri abordează respectiva tulburare [vezi 7].
1. Tulburarea de panică
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
https://goo.gl/BWnBwk
2. Tulburarea de anxietate socială
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
https://goo.gl/BWnBwk
3. Tulburarea de anxietate generalizată
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
https://goo.gl/BWnBwk
4. Fobii specifice (fobia de ace, câini, înălțimi etc.)
• Terapia prin expunere (ET)
https://goo.gl/BWnBwk
5. Ipohondrie
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
https://goo.gl/BWnBwk
6. Tulburarea depresivă majoră*
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
• Activarea comportamentală (BA)
• Terapia prin acceptare și angajament (ACT)
• Terapia comportamentală de cuplu (COT)
• Terapia centrată pe rezolvarea de probleme (PST)
• Terapia interpersonală (IPT)
• Terapia dinamică de scurtă durată (DYN)
• Terapia de suport și non-directivă (SUP)
https://goo.gl/StsciM
7. Anorexie
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
• Terapia centrată pe familie (FFP)
https://goo.gl/IdLosd
8. Bulimie
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
• Terapia interpersonală (IPT)
• Terapie de tip „self-help” (SHT)
https://goo.gl/IdLosd
9. Alimentație compulsivă
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
• Terapia interpersonală (IPT)
• Terapie de tip „self-help” (SHT)
https://goo.gl/IdLosd
10. Insomnie
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
https://goo.gl/bkuZon
11. Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
• Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare (EDMR)
https://goo.gl/3Kbtpu
12. Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD)
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
https://goo.gl/j0gAJf
13. Tulburarea dismorfică corporală
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
https://goo.gl/j0gAJf
14. Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD)
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
https://goo.gl/nv4XNT
15. Tulburarea afectivă bipolară
• Terapia centrată pe familie (FFP)
• Terapia interpersonală și de ritm social (IPSRT)
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT/CT)
https://goo.gl/1tr87E
16. Schizofrenie
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
• Terapia centrată pe familie (FFT)
https://goo.gl/LtSfHo
17. Tulburarea de personalitate borderline**
• Terapia comportamentală și dialectică (DBT)
• Terapia centrată pe schemă (ST)
• Terapia centrată pe transfer (TFP)
• Tratament centrat pe mentalizare (MBT)
https://goo.gl/jVfSnj
Aceste liste contează, pentru că este important ca, atunci când avem o problemă, să recurgem la o intervenție despre care avem dovezi robuste că funcționează. Astfel, riscăm să dăm banii pe ceva care s-ar putea să nu aibă efect, dincolo de placebo.
Lista rămâne, evident, deschisă, dar la acest moment, acestea sunt intervențiile recomandate de cele mai multe ghiduri de referință internațională***. După cum și scrie în ghidul APA [3]: „Alte tratamente psihologice s-ar putea să fie de asemenea eficiente [...], dar nu au fost încă evaluate cu aceeași rigoare științifică precum tratamentele de mai sus.”
De departe, terapiile cognitiv-comportamentale (CBT) [10-12] reprezintă prototipul psihoterapiei bazate pe dovezi și este recomandată de ghidurile internaționale pentru toate tulburările sus menționate, fie că este vorba de CBT în varianta terapiei cognitive pentru depresie [13] sau a terapiei dialectice și comportamentale pentru tulburarea de personalitate borderline [14].
Meta-analize recente arată că terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este eficientă și pentru alte condiții de sănătate și probleme emoționale sau comportamentale, precum:
• anxietatea și depresia la copii [15];
• prevenirea tulburărilor de alimentație [16];
• sindromul de colon iritabil [17];
• sănătatea mintală a persoanelor infectate cu HIV [18];
• sănătatea mintală a copiilor și adolescenților în urma dezastrelor naturale (ex. cutremure, uragane) sau a celor cauzate de om (ex. terorism, război) [19];
• dependența de internet [20];
• dependența de jocurile pe internet [21];
• migrenele la copii [22];
• tulburarea de spectru autist [23];
• violența în penitenciare [24].
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este bine reprezentantă în România, prin asociațiile de formare (ex. Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România/APCCR), programele masterale (ex. la Cluj) și manualele de specialitate [vezi 25].
Important de punctat este faptul că, în multe tulburări, cel mai eficient tratament este unul combinat: psihoterapie + medicație psihiatrică.
În tulburarea depresivă majoră (inclusiv cea severă), psihoterapia și medicația anti-depresivă funcționează la fel de bine, cu diferența însă că psihoterapia are un efect superior pe termen lung (previne recăderile mai eficient) și nu are efecte adverse [8].
În cazul distimiei [8], al ADHD-ul [26], al tulburării bipolare [27] și al schizofreniei [28], tratamentul psihiatric este mai avansat și funcționează mai bine decât psihoterapia de una singura, dar cea mai eficientă (inclusiv în tratarea tulburării depresive majore [8]) este combinația dintre psihoterapie și medicație psihiatrică.
Așadar, dacă vă confruntați cu o tulburare mentală [29, 30], vă încurajăm să apelați la unul dintre serviciile de sănătate (psihoterapiile) de mai sus [vezi și 7], luând în calcul și consultul psihiatric pentru maximum de eficiență.
Pentru recomandări de psihoterapeuți, ne puteți trimite un mesaj și vom încerca să vă asistăm în procesul de a găsi pe cineva potrivit.
* Vezi și Cuijpers (2017) [8].
** Vezi și Cristea et al. (2017) [9].
*** Colegiul Psihologilor din România (COPSI/CPR), deși cunoscut în țară, nu este un ghid de referință internațională.
Link articol original: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0272735816302896
----------------------------------------------------
1. Schaefer, J. D., Caspi, A., Belsky, D. W., Harrington, H., Houts, R., Horwood, L. J., Hussong, Ramrakham, Roulton, & Moffitt, T. E. (2017). Enduring mental health: Prevalence and prediction. Journal of abnormal psychology, 126(2), 212.
2. "Depression: let’s talk" says WHO, as depression tops list of causes of ill health (2017, March 30). Retrieved from http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2017/world-health-day/en/
3. http://www.div12.org/psychological-treatments/disorders/
4. https://www.nice.org.uk/guidance/conditions-and-diseases/mental-health-and-behavioural-conditions
5. http://www.cochranelibrary.com/topic/Mental%20health/
6. https://www.psychology.org.au/assets/files/Evidence-based-psychological-interventions.pdf
7. Moriana, J. A., Gálvez-Lara, M., & Corpas, J. (2017). Psychological treatments for mental disorders in adults: A review of the evidence of leading international organizations. Clinical Psychology Review.
8. Cuijpers, P. (2017). Four decades of outcome research on psychotherapies for adult depression: An overview of a series of meta-analyses. Canadian Psychology/Psychologie canadienne, 58(1), 7.
9. Cristea, I. A., Gentili, C., Cotet, C. D., Palomba, D., Barbui, C., & Cuijpers, P. (2017). Efficacy of Psychotherapies for Borderline Personality Disorder: A Systematic Review and Meta-analysis. JAMA psychiatry.
10. Beck, Judith S. Cognitive behavior therapy: Basics and beyond. New York: Guilford Press, 2011.
11. Dobson, K. S. (3rd Ed.). (2010). Handbook of cognitive-behavioral therapies. New York: Guilford Press.
12. Leahy, R. L. (2017). Cognitive therapy techniques: A practitioner's guide. New York: Guilford Press.
13. Beck, A. T. (Ed.). (1979). Cognitive therapy of depression. New York: Guilford Press.
14. Linehan, M. (1993). Cognitive-behavioral treatment of borderline personality disorder. Guilford press.
15. Crowe, K., & McKay, D. (in press). Efficacy of Cognitive-Behavioral Therapy for Childhood Anxiety and Depression. Journal of Anxiety Disorders.
16. Le, L. K. D., Barendregt, J. J., Hay, P., & Mihalopoulos, C. (2017). Prevention of eating disorders: A systematic review and meta-analysis. Clinical Psychology Review.
17. Laird, K. T., Tanner-Smith, E. E., Russell, A. C., Hollon, S. D., & Walker, L. S. (2017). Comparative efficacy of psychological therapies for improving mental health and daily functioning in irritable bowel syndrome: A systematic review and meta-analysis. Clinical Psychology Review, 51, 142-152.
18. van Luenen, S., Garnefski, N., Spinhoven, P., Spaan, P., Dusseldorp, E., & Kraaij, V. (2017). The Benefits of Psychosocial Interventions for Mental Health in People Living with HIV: A Systematic Review and Meta-analysis. AIDS and Behavior, 1-34.
19. Brown, R. C., Witt, A., Fegert, J. M., Keller, F., Rassenhofer, M., & Plener, P. L. (2017). Psychosocial interventions for children and adolescents after man-made and natural disasters: a meta-analysis and systematic review. Psychological Medicine, 1-13.
20. Winkler, A., Dörsing, B., Rief, W., Shen, Y., & Glombiewski, J. A. (2013). Treatment of internet addiction: a meta-analysis. Clinical Psychology Review, 33(2), 317-329.
21. King, D. L., Delfabbro, P. H., Wu, A. M., Doh, Y. Y., Kuss, D. J., Pallesen, S., ... & Sakuma, H. (2017). Treatment of Internet gaming disorder: An international systematic review and CONSORT evaluation. Clinical Psychology Review.
22. Ng, Q. X., Venkatanarayanan, N., & Kumar, L. (2016). A Systematic Review and Meta-Analysis of the Efficacy of Cognitive Behavioral Therapy for the Management of Pediatric Migraine. Headache: The Journal of Head and Face Pain.
23. Weston, L. (2016). The use of cognitive behavioural therapy with individuals with Autism Spectrum Disorder across the lifespan: A meta-analysis (Doctoral dissertation, University of East Anglia).
24. Auty, K. M., Cope, A., & Liebling, A. (2017). Psychoeducational programs for reducing prison violence: A systematic review. Aggression and Violent Behavior, 33, 126-143.
25. David, D. (2012). Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale. Ed. II. Iași: Polirom.
26. National Institute for Clinical Excellence. (2008). Attention deficit hyperactivity disorder: diagnosis and management. NICE guidelines [CG72].
27. National Institute for Clinical Excellence. (2014). Bipolar disorder: assessment and management. NICE guidelines [CG178].
28. National Institute for Clinical Excellence. (2014). Psychosis and schizophrenia in adults: prevention and management. NICE guidelines [CG185].
29. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.
30. World Health Organization. (1992). The ICD-10 classification of mental and behavioural disorders: clinical descriptions and diagnostic guidelines. Geneva: World Health Organization.
Sursă: https://www.facebook.com/asociatiachoice/photos/a.776862615724322.1073741828.774302152647035/1368616359882275/?type=3&theater
Care sunt intervențiile psihologice eficiente?
Început de Victor2311, Dum 7 mai 2017 · 4 răspunsuri · 2.598 vizualizări
Bine-ai venit si aici! Sau revenit. :) Tin sa-ti spun ca ti-am urmarit postarile si in partea cealalta si consider ca aduci in atentie chestii foarte interesante, numai ca informatia pusa la dispozitie de tine e mult prea stufoasa si ma indoiesc ca se vor incumeta foarte multi sa citeasca tot sau mare parte, macar. N-ai putea sa sintetizezi? Banuiesc ca te-ai gandit ca sintetizand se vor pierde aspecte importante, insa nefacand-o risti ca posturile tale sa fie trecute cu vederea.
Victor2311 a scris:Așadar, dacă vă confruntați cu o tulburare mentală [29, 30], vă încurajăm să apelați la unul dintre serviciile de sănătate (psihoterapiile) de mai sus [vezi și 7], luând în calcul și consultul psihiatric pentru maximum de eficiență.
Cam putini oameni s-ar duce la specialisti in State cu aceste simptome, exceptie actorii de filme din Hollywood care pot achita facturile doctorilor in State ca nimic din astea NU este acoperit de asigurari decat in caz ca rezulta dupa accidentari de masina, altfel nu se trateaza la nici un nivel bolile psichice decat te plimba pe la fiecare sa aibe bani toti dupa un bolnav nefericit. In caz ca a facut ceva rau un bolnav si familia pretinde ca are probleme mentale, este rapid diagnozat doar sa se vada daca poate sta la judecata, ca intelege prin ce trece si va face puscarie sau va fi internat tot langa puscarie cu cei fara minte. Azi partea asta al medicinei nu mai prezinta interes ca un mare numar s-ar decalara cu probleme si n-ar fi loc de tratament.
Plus cineva ar trebui sa le intretina si guvernul deloc nu vrea, orice om are drept la munca si libertate si fara pata pe dosarul medical ca este incapacitat de vre-o conditie ca vorbeste aiurea sau are vedenii, ba tremura un pic sau are dureri de ceva. A devenit ai asta o problema planetar neglijat.
Există o genă a criminalilor. Ce factori o „activează” și care este specificul românesc???
Specialiștii în psihologie criminalistică spun că există o adevărată „genă a crimei”. Evident este deținută de o categorie distinctă
de oameni, care au o anumită configurație cromozomială. Aceasta se poate activa în anumite condiții. Și românii au specificul lor.
Dintotdeauna a existat un interes în studiul psihologic privind comportamentul criminalal unor indivizi.
Ce-i individualizează în societate, ce-i determină să recurgă, în comparație cu ceilalți membrii ai comunității la comportament infracțional. O preocupare deosebită a fost acordată omuciderii, crimei în sine. Ce-l face pe om să devină criminal? Fiecare dintre noi ar putea ajunge în acest punct? Sau doar unii membrii ai comunități? Care sunt aceștia? Toate aceste întrebări au fost abordate de specialiști în psihologie, dar mai ales în psihologia criminalistică unde sunt studiate, printre altele, comportamentul și mecanismele de gândire ale indivizilor care au comis fapte grave, în special crime brutale sau cazuri excepționale, criminali în serie. Pentru a găsi un răspuns la aceste întrebări, dar și pentru a indentifica chiar o predispoziție a comportamentului criminal la români ”Adevărul” a discutat, cu Maria Mărginean - specializată în psihologie criminalistică, fiind profiler și analist comportamental.
”Există o genă a criminalității”
Maria Mărginean (29 de ani) spune că oamenii, în general, sunt imprevizibili. Fiecare dintre noi are o latură pe care o păstrează doar pentru sine. Uneori este o latură întunecată, care iese la iveală în moduri neașteptate și uneori în mod negativ, reprobabil pentru ceilalți membrii ai societății. „Problema este că oamenii sunt imprevizibili și asta îmi stimulează curiozitatea de a-i studia. Din punctul meu de vedere nu există oameni obișnuiți. Fiecare om este precum un ou cu surprize: plin de lucruri neprezăvute, plăcute sau mai puțin plăcute. Fiecare persoană tratează viața și se adaptează în mod diferit”, precizează Maria Mărginean. Cu toate acestea, spun specialiștii, există o genă a criminalității. Adică un determinant genetic care în situații limită îl transformă pe un individ aparent obișnuit într-un criminal. „Există o genă a criminalității: XYY. A se căuta studiul lui Jacobs din 1965”, precizează Maria Mărginean.
În plus, există studii recente pe deținuți din pușcării care arată că o bună parte dintre aceștia au în comun o predispoziție către criminalitate. Un studiu făcut pe deținuții din pușcăriile finlandeze arată că din 794 de cei încarcerați, nu mai puțin de 568 erau diagnosticați cu tulburarea de personalitate antisocială (ASPD). În plus aceștia, la nivel genetic aveau în comun două gene, CDH13 și MAOA, care ar predispune la comportament criminal. ASPD este o tulburare definită în psihologie și asociată cu manipularea, agresiunea și în general nerespectarea regulilor în societate. Cu alte cuvinte, s-a dovedit că există efectiv gene ale criminalității. Persoanele care dețin aceste gene sunt înclinate către infracționalitate, inclusiv cazuri grave de crimă.
„Trăsăturile criminale sunt trezite de mediul social”
Nu oricine are această genă a criminalității este din start un infractor. Specialiștii spun că acest determinat genetic este activat în anumite condiții. Mai precis de mediul social. Traumele joacă un rol important. O copilărie dificilă, un mediu social traumatizant pot declanșa impulsurile criminale. Culmea, aceste impulsuri criminale nu țin de nivelul de educație. Un om cu studii superioare, foarte educat, cu o genă a criminalității, dar și cu factori traumatizanți, poate deveni un criminal chiar mult mai periculos și dificil de prins decât un om cu o educație precară.
„Au fost și încă sunt studii despre acest lucru. Un om se poate naște cu anumite trăsături criminale. Ele sunt "activate” sau ”trezite" de cele mai multe ori de mediul social, mai mult sau mai puțin. O să îl iau ca exemplu pe renumitul criminal în serie Ted Bundy ca să demonstrez că educația nu reprezintă neapărat un factor în acest sens la trezirea acelei gene ci mai mult societatea, prietenii și familia. Bundy a avut o copilărie dificilă ceea ce l-a făcut să devină o victimă printre copiii mai răutăcioși. Acest lucru totuși nu l-a oprit să exceleze mai târziu la învățătură ca student. Avea totuși probleme în a-și face prieteni. S-a implicat și în politică, a fost și însurat. O viață complet normală. Și cu toate astea el a avut impulsul de a ucide. Țin să menționez că el avea tulburare de personalitate antisocială”, precizează Maria Mărginean.Pe fondul genei criminalității, cu o copilărie marcată de traume, se poate ajunge la cazurile extreme ale criminalilor în serie. „Criminalii în serie se formează din cauza unei copilării dificile. Studiile desfășurate de-a lungul anilor au arătat o legătură între criminalii în serie și abuzurile fizice, psihice și sexuale în copilărie. Ei provin deci din familii instabile”, precizează psihologul criminalistic din Botoșani.
România, o țară a criminalilor impulsivi „stârniți” de sărăcie și educație precară
În țara noastră există mai multe tipuri de infractori.Specialiștii au identificat însă faptul că avem și un specific al zonei: sunt crimele impulsive, foarte brutale, determinate de sărăcie, de multe ori educație precară, condiții de trai improprii, traume.”Există mai multe modele de gândire infracțională în țara noastră. Cea predominantă fiind cea criminală și mai apoi corupția. Ele sunt determinate în principal de condițiile socio-economice: sărăcia, legislație instabilă, neaplicarea legii. Din ce-am observat criminalul impulsiv predomină”, adaugă Maria Mărginean. De multe ori, la acești factori se adaugă și consumul de alcool, frecvent mai ales în mediul rural. Cazurile grave din ultima perioadă pot fi explicate tocmai prin acest ”coktail” de genetică, sărăcie, educație precară și în unele cazuri consum de alcool. „Iar cazurile grave din ultima perioadă ne duc exact la subiectele discutate și menționate anterior: factorii socio-economici și gena XYY (gena criminală)”, spune specialistul botoșănean. Maria Mărginean a terminat facultatea de psihologie la Univeristatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași iar mai apoi a urmat și absolvit masterul în Psihologie Medico-Legală și Criminalistică la Sibiu. Au urmat și alte specializări postuniversitare pe Profiling și Psihologie criminalistică și Psihologia Terorismului plus Analiză și evaluare comportamentală. Maria Mărginean spune că domeniul ei de activitate este foarte important în lucrul cu infractorii, însă din păcate, în România se pune accept puțin pe această specializare. „Psihologia criminalistică presupune studierea comportamentului uman și modul în care acesta plus principiile psihologiei se aplică criminalității. Funcția principală este aceea de a oferi informații specializate judecătorilor, polițiștilor și avocaților într-un mod cât mai simplu. Această ramură a psihologiei ajută la soluționarea mai rapidă a cazurilor (de obicei cele mai grele). Și într-adevăr, este foarte puțin folosită în România din cauza faptului că nu este atât de cunoscută dar și din lipsă de specialiști. În America spre exemplu această profesie este utilizată la greu. Dar, încet încet lucrurile se vor schimba și în țara noastră”, conchide Maria Mărginean.
”Este o ramură foarte puțin folosită în România”
*In atentia moderatorilor!!!
Rog sa nu stergeti din aceste texte unde am copiat articolul din ziarul. Voi sterge mult din ele mai tarziu dupa ce le-am citit, dar nu vreau sa le pierd. Acum am de dormit ca am un termin la doctor la ora 10:00 AM si nu ma simt nici prea bine. Un fel de raceala, tuse, curg ochii si nasul, un pic de temperatura, slabiciune, dureri de toate cartilajele pe langa oase si unghii, scuipat la greu ... S-a anuntat ca va fi un mare atac de Alergie de Polen si cred ca am primit o portie dubla ca nu simt nici gustul sau aroma mancarurilor, o situatie cat se poate de rea si grea. Farmacistul ne-a eliberat din retetele mai vechi care mai aveau un refill sa rezistam pana ne vine randul la doctor si daca a trecut durerea de gat de 2 zile, au aparut alte simptome. Eu trebuie sa rezist oricum ca-s femeie, dar OMU' nu stie unde sa fuga, pretinde servicii speciale dar eu am pus la vedere ca doar cele din anticamera mortii mai sint in functie, adica daca nu te stradui sa mananci singuri, n-ai nevoie de mancare!!! Regulament din Primul Razboi Mondial din acele transee de renume morbida. Mai "mild" le numesc si cele din Hospice Care care sint cu 3 zile inainte de a muri ... in acele speciale locatii unde-ti baga la greu morfina pe gat dupa ce-ti unge gatul cu o crema sa alunece in jos, ca nu trebuie scuipat, vine praful albastru ca sa se vada daca s-a curatat in jos. Se prinde capul pacientului cu o mana partera de barba ca nu poate casca gura si se scutura bine de tot capul exact ca draqu' pe ma-sa, pentru efecte dorite!!! Ori in carciumele mexicane cand se serveste Tequila unul din chelneri iti scutura asa capul, am vazut procedura si m-am ingrozit ca vin 3 barbati sa-ti administreze o cinzeaca de acea bautura pe care inca nici n-am mirosit. Femeile locale au fun/placere si asta aduce clienti si bani.
Multumesc.*
România, țara psihologilor escroci
Atentie la psihoterapeutii / psihologii escroci de care e plină România, care se dau drept bioenergoterapeuti (te trateaza cu cristale magice), fitoterapeuti (iti spun ce sa mananci ca sa te faci bine, coacaze sau căcăreze de capră eventual), ghicitori in cafea, maestri reiki/yoga, sexoterapeuti (real obsedati sexual).
Avem o pleiada de asa zisi psihoterapeuti românași în Românica noastra. Cine a înțeles vreodată ceva constructiv din ce spun ei? De exemplu daca-l asculti pe Doftorul Cristian Andrei (care recent își reneaga sexul, pentru că nu l-a fătat mă-sa femeie, de curvă ce e el în profesia lui de așa zis doctor de suflete), e ca și cum l-ai asculta pe ex pușcăriașul Adrian Năstase. Sunt genul de oameni care mestecă talaș, oameni deosebit de fățarnici care ar trebui mai întâi să se vindece pe ei înșiși.
Cum vă imaginați voi că dintr-un popor unde 80% (cel puțin) din populație este lipsită de etică (morală) pot ieși oameni care să învețe morala (adică de bine) pe cei rătăciți de către cei apropiați din familia abisală? (familia abisala este familia marginalizata, plina de traume si secrete, adica interese meschine).
Nici 1% dintre oameni nu se nasc bolnavi psihici, ei devin asa datorita mediului socio-familial. Ca doar asa scrie pe peretii puscariilor: SUNTEM PRODUSUL MEDIULUI IN CARE NE-AM NASCUT!
Editat Dum 23 iun 2024 17:53