Multiplele fatete ale Maevei

[Maeve. 6638]

 

[Fiero 23210]

La 11.09.2021 la 11:37, Maeve. a spus:

Nu sunt nici rau, nici bine. Undeva pe la mijloc. Multumesc de poezie.

 

O poezie pt tine

 

Mulțumesc mult! :)

Pentru tine.

"M-am trezit astăzi așa,din senin, cu o nebunească poftă de viață. Ca în adolescență când, deschizând ochii în zorii zilei, mi se părea că nu e miracol mai mare decât acel timp de trăit primit în dar, ziua nouă ca o coală albă pe care puteam scrie povești cu silabele vieții mele. Îmi zâmbeam în oglindă fredonînd aiurea ceva în gând, îmi scuturam cârlionții, mă simțeam frumoasă, mă simțeam regină și mergând pe stradă cu lumina asta în mine, nimic nu-mi putea sta în cale. Mereu am crezut că frumusețea, dincolo de perfecțiunea sau imperfecțiunea armonioasă a unor trăsături, e o stare de spirit iar când o femeie se simte regină, nu-i poate dărâma nimeni magia. Numai ea. Iar eu am facut asta cu migală, cu îndemânare și perseverență, de multe ori. De prea multe ori. Însă tot de atâtea ori, după ce am plătit ce era de plătit, mi-am reconstruit "imperiul" din ... nimicuri. Cred că e chestie de alcătuire interioară să te tot întorci înspre Lumină chiar și când ai explorat întunericul până-n cel mai adânc abis. Nu știu dacă e putere sau doar întâmplare sau dar prețios primit la naștere de la niște ursitoare cărora le-o fi plăcut seninul ochilor mei! Și nu asta e important - de unde vine - ci ... că vine! Că mă pot bucura deseori doar pentru privilegiul că exist. Pur și simplu mă bucur că respir, că simt durere, iubire, teamă, tristețe, fericire ... De-a valma! Mă bucur aiurea, așa ... ca azi, că nu mi s-au stins luminile din suflet, că îmbătrânesc frumos şi în liniştea firii, că nu mă stresează deloc ridurile, că pot da cu tifla răutăților ... răutăcioșilor din preajma mea (că ... na! - n-are rost să încerci vreodată să fii pe placul tuturor!), mă bucur că încă mi-e dor, că mai am credințe, că mai pot visa, că mi-am păstrat dincolo de orice altceva, un strop de candoare grandioasă în inimă. Știți de ce? E atât de frumoasă viața uneori privită prin ciobul ăsta de limpezime sufletească! Și culmea este că o clipă din asta învinge tot ce a durut vreodată, tot ce a tăiat bucăți zdravene din mine de-a lungul vieții! În lumină, dacă v-ați uita cu atenție, probabil că ați putea vedea mulțime de cicatrici dar ... cui îi pasă atâta timp cât mă mai am pe mine convinsă că am pierdut doar niște bătălii și în niciun caz războiul? Eu îmi iubesc și rănile deși în esență nu m-au făcut mai deșteaptă și tot n-am priceput mare lucru din durere niciodată! Dar mi le-am făcut arcuș peste-o inimă vioară și le cânt uneori, eliberându-le, eliberându-mă! Și mi-e bine! Știți cum scria Nicolae Labiș despre o asemenea stare de grație? "E-un curcubeu/Deasupra lumii sufletului meu." Eu cred că greșim deseori căutând în afară ce n-am descoperit încă în noi! Și mai cred că mereu este un curcubeu peste vreun colț de lume, peste vreun colț uitat din sufletul nostru! Trebuie doar să deschidem ușa potrivită și să-l privim iertându-ne pentru rătăciri și risipă, minunându-ne simplu de frumusețea seninului!

Bună să vă fie dimineața! Și ziua și viața!"

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10208891309317800&id=1766963846

 

[Maeve. 6638]

Creatie proprie 

 

The (K)Night Thinker

Editat Octombrie 3, 2021 de Maeve.

[Maeve. 6638]

The Puzzle tot creatie proprie

Editat Octombrie 3, 2021 de Maeve.

[Maeve. 6638]

Oracolul din Delphi

 

 

Cine o va aștepta

la capătul de lume

când totul va avea final?

 

 

Cine va merge pe malul Styxului

cu zâmbetul pe buze

pentru a o regăsi?

 

 

În ce viață viitoare

el și ea se vor întâlni

cu adevărat?

[Maeve. 6638]

Cum s-ar zice continuarea de la poezie 

[Fiero 23210]

Cenușă
Nina Tărchilă 

poate-o să mă mai doară câteodată
vreun gând năuc, vreun cântec cunoscut,
vreun strop de ploaie ce scâncește-n șoaptă;
dar n-ai să știi cum multe n-ai știut.
azi dor nu-mi e - de-acum încet coboară
o netihnă, un deşert şi atât.
doar mă mir cum mai poate să doară
un vis gol prea bolnav de urât!
și cu var de mi-aș șterge destinul
ca să pierd orice urmă a ta,
despletit de prin umbre preaplinul
chingi ar naște peste inima mea.
din lumea ta surpată-n întuneric
cum să mai vezi în ce culori trăiesc?
cum să-nțelegi miracolul feeric
pe care eu în toate-l deslușesc?
acum, când de tăceri visele-s pline
iar timpul ne devine inamic,
prin amintiri când mă mai uit la tine
văd doar cenușă. altceva ... nimic.

[Maeve. 6638]

Musicbox

[Ven 9151]

Mass is not proportional to
volume.

A girl as small as a violet. 
A girl who moves like a flower petal 

is pulling me toward
her with more force than
Earth mass.

Just then, like Newton's
apple, 

I rolled toward her, without stopping, 

Until I fell
on her, with a thump. 

With a thump.

My heart keeps bouncing
between the sky and the
ground, like a pendulum

It was my first love.

 

Kim In Yook,

Physics of Love

[Maeve. 6638]

Superba poezia lui Kim

 

 

Editat Octombrie 12, 2021 de Maeve.