Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
fronica

Lupta cu Cancerul

Rate this topic

Recommended Posts

Ma numesc  Florica Marcovici si in cele ce urmeaza am sa va impartasesc  putin din viata mea si despre lupta pe care am avut-o contra cancerului. O boala,care te depaseste atat fizic cat si psihic.

       Cand eram mai mica aveam probleme cu stomacul,insa nu am bagat de seama ca ar fi ceva grav. Crescand,bineinteles anii au trecut,am inceput ca si un om normal,sa muncesc. De aici a inceput tot stresul ,scopul meu fiind acela de a castiga tot mai multi bani pentru a ma putea intretine,deoarece nu am avut pe nimeni care sa-mi fie alaturi,asa ca am decis sa fiu autonoma.  Am inceput  sa fac si un pic de sport  ca  eram si supraponderala  si din cauza asta  aveam probleme si cu picioarele ,bineinteles nu a fost usor sa lupt  impotriva kilogramelor in plus. .De aceea aveam o antrenoare care s-a luptat pentru mine sa slabesc ,ea mi-a dat tot timpul curajul sa lupt si motivatia de a putea  face in continuare miscare,iar datorita ei am avut curajul sa incep sa lupt pentru mine si viata mea,ea mi-a aratat ca pot si ca am puterea sa lupt .

        Vreau sa va impartasesc primele simptome inainte sa apara canceru .Daca simtiti aceste simptome v-as sugera  sa mergeti cat mai repede la medic, sa nu patiti ca si mine, eu am asteptat cam mult pana sa merg la medic.

      Primul simptom pe care l-am avut a  fost o mancarime oribila pe tot corpul,incepeam sa transpir intens ,iar diminetile erau groaznice deoarece varsam mereu. Bineinteles, aceste lucruri nu le-am bagat in seama si am continuat sa lucrez pentru ca asta era scopul meu ,de a reusi sa ma intretin. Cateva luni mai tarziu incepusem sa am dureri la articulatii, efectiv imi amorteau mainile iar incetul cu incetul am avut foarte mult lipsa de calciu,la fel, mi s-a parut ceva normal,nu am bagat de seama pana intr-o dimineata cand am inceput sa ma imbrac sa pornesc  spre serviciu,in dimineata aceea am lesinat. Am chemat ambulanta,m-au dus la spitalul din oras,adica Sighet,unde medicul mi-a spus ca nu e nimic grav decat  o cadere de calciu,mi-a facut o perfuzie si m-a trimis acasa. In ziua aceea am decis sa merg la lucru, iarasi mi s-a facut rau,am mai lesinat o data . Colegii erau speriati ,au chemat inginerul,si am ajuns inapoi la spital,iar acelasi medic,care m-a vazut si prima data ,a decis sa ma interneze si sa-mi faca  cateva analize.

       Doamna doctor Ghitescu, a fost cea care m-a luat in primire ,si de acolo a inceput investigatia.Dansa este cea care a depistat ca defapt aveam ulcer, si a inceput sa-mi faca tratament . In acel timp ma simteam mai bine,m-am intors acasa,am reluat serviciul, Iar dupa un timp indelungat,din nou ma simtisem rau ,in asa fel incat nu puteam sa mananc sau sa beau apa. Am facut o hemoragie,varsam mult sange,iar in acel moment m-am intors la doamna doctor Ghitescu,iar dansa mi-a spus  ca e sigura ca defapt este ceva mai grav ( bineinteles ea stiind déjà ce era ) si m-a trimis mai departe la Baia Mare. Ajungand acolo,medicul care m-a primit,m-a si bagat in operatie.El a observant ca aveam déjà cancer in aproape stadiul 4,am stat la terapie intensiva,si de acolo a inceput calvarul..din nou acest medic,m-a predat altuia,la o doctorita Hersan Alina,doctor oncolog. Dansa este cea care m-a primit in cabinetul ei si a inceput sa-mi vorbeasca despre aceasta boala,tot ea m-a pregatit oarecum fizic si psihic. Dupa intalnirea cu doamna doctor,am revenit acasa,eram cu moralul la pamant si am inceput sa plang,cu gandul ca n-am sa mai traiesc . Langa mine era ‘’ mama’’ –o doamna pe numele  Maria,de care eu m-am atasat mult si pe care o consider mama ea. Ea stiind relatia pe care o am cu Tudorel Popa,l-a sunat ,iar acesta a luat legatura cu Catalin Maruta si el a hotarat sa ma ajute,sa-mi fie alaturi , iar in acelasi timp a rugat si alti oameni sa ma ajute ,sa ma incurajeze.

       Vreau sa va zic ca este foarte important sa ai pe cineva langa tine in asemenea moment .

Am continuat investigatiile la Bucuresti,la un medic foarte bun ,specializat in oncologie. Am facut un tomograf,mi-a depistat ce am si mi-a dat doar 5 ani de trait,cu un procentaj de 20%. Auzind aceste cuvinte,am decis sa-mi traiesc viata,pe care o mai aveam,sa fac lucruri pe care nu le-am facut niciodata ,bucurandu-ma cat mai mult de viata. Dupa interventia de la Bucuresti,m-am intors in Baia Mare,la dna doctor Alina,care m-a pregatit in lupta cu cancerul-o lupta foarte grea,pe care nu toti reusesc sa o duca la bun sfarsit. Am inceput sedintele de chimioterapie- care erau destul de dureroase si grele pentru un om ca mine.Prima perfuzie a decurs bine,iar in acea zi au inceput simptomele , adica varsaturi,sa-mi cada parul si aveam o durere imensa de cap,care nu-mi permitea nici sa ma ridic.Dupa chimio-terapie nu puteam sa beau apa rece sau sa ating metale. Transportul imi ingreuna mai mult durerile,iar eu fiind din Sighet,trebuia sa merg mereu in Baia Mare . Dupa a treia sedinta de chimioterapie,am intrat intr-o depresie,deoarece nu eram pregatita pentru aceasta lupta foarte grea pt mine . Apoi am renuntat la chimioterapie,m-am inchis in mine si am renuntat la tot.  Dupa un an,Dumnezeu a vrut ca eu sa-l intalnesc pe Catalin Maruta din nou,care m-a ajutat si mi-a fost alaturi.Multumita lui,multi oameni au aflat despre boala mea, oameni de pretutindeni care s-au rugat pentru mine si care mi-au demonstrat ca Dumnezeu exista. Nu m-a lasat sa renunt,ci din contra mi-a spus sa continui sa lupt.

     Am inceput din nou sa merg la dna.doctor Alina,decisa sa lupt,stiind ca exista un Dumnezeu si oameni cu suflet care ma inconjoara si care ma purtau in rugaciunile lor. Aceasta doctorita m-a pregatit cu chimioterapia pe care le-am facut in doze mai mici si care au avut loc saptamanal. Vreau sa va spun ca nu acest lucru ma tine in viata,ci faptul ca doctorita m-a tratat mereu cu disponibilitate si cu un zambet care-mi dadea putere si curaj de a accepta perfuzia si increderea ca pot trece peste acest lucru. Era deajuns sa o vad senina si cu zambetul  pe buze mere , iar eu simteam ca  sunt pe maini bune. Personalul din cadrul spitalului a lucrat cu rabdare ,mai ales ca spitalul devenise déjà a doua casa pentru mine. A contat enorm primirea lor. Ca sa depasesti o problema,nu trebuie sa te gandesti  ca ea exista,ci sa gasesti o solutie pentru a o remedia. E nevoie sa ai o ocupatie ,sa-ti ocupi mintea. Trebuie sa fi  mereu vesel,sa stai in preajma persoanelor care te fac sa te simti bine, care sa nu-si arate tristetea fata de tine,deoarece te face si pe tine sa te simti trist,Iar supararea si tristetea mai mult agraveaza decat sa ajute.

        Am continuat tratamentul si lupta cu aceasta boala, dar intr-o zi un miracol a avut loc in viata mea, am primit un apel de la o persoana pe nume Cristina,ea m-a intrebat ce mi-as dori sa am,raspunzand…. i-am spus ca-mi doresc un catelus. Am ajuns in platou la Maruta,fara sa stiu ce ma asteapta. Maruta a fost acela care mi-a facut o bucurie mare ,mi-a indeplinit o dorinta  si mi -a dat un catelus caruia i-am dat numele Marcelino. Asta a fost cea mai mare bucurie a mea.

Vreau sa va spun ca datorita lui Marcelino,eu am uitat de lupta pe care o port zi de zi ,iar eu ,care am trecut prin toate aceastea ,va indic daca sunteti iubitori de animale sa aveti un animal de companie ,deoarece aduce multa bucurie ,va scoate din stres si depresie .

 Odata cand am mers din nou la chimioterapie, eram in sala de asteptare ,unde  am schimbat doua- trei cuvinte cu ceilalti “colegi de suferinta”,intreband ce este bun pentru cei cu cancer,ce putem manca,cum putem sa ne ingrijim. Vorbeam cu doamna Doctor,sa-mi faca un regim alimentar,ea afirmand ca nu poate sa-mi faca acest lucru,deoarece regimul nu este pentru orice organism,deoarece organismul difera de la om la om. Asa am incercat sa mananc ceea ce-mi cade bine. Am inceput sa mananc mai multe legume,sa beau sucuri natural,facute de mine ,incepand sa ma simt tot mai bine,mancam broccoli crut si fiert,iar asta m-a ajutat mult,este foarte indicat pentru cei cu cancer. Conteaza mult si conditiile in care traiesti,mediul. Rugaciunea este instrumentul suprem pentru a lua legatura cu Dumezeu si pentru a transpune  suferinta noastra dar si bucuria in mainile LUI. Credinta si rabdarea sunt puncte  importante. Trebuie sa-ti accepti destinul si nu sa-l alegi ,idea este sa nu-ti fie frica.

    In prezent,va comunic,ca cancerul  meu este stopat datorita celor care ma inconjoara  si lui Dumnezeu ,ca nu m-au abandonat si mi-au dat puterea sa fac fata acestui lucru si sa ma bucur in continuare de cainele meu,de persoanele care cu adevarat imi vor binele si care ma fac mereu sa am un zambet larg pe chipul meu.

       Zambetul este un medicament pentru fericire.Cancerul se poate vindeca  datorita vointei tale de a lupta pentru a duce pana la capat  si sa  vrei  sa traiesti langa cei dragi tie.

        PS:  Sa nu va descurajati,cu vointa voastra si cu ajutorul lui Dumnezeu se pot face minuni si va puteti vindeca.

  • Like 1
  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×