Situatie ciudata

[tamita 43]

Ce intelegeti prin "esti fata care m-a marcat, esti atat de speciala incat nu te pot uita dar sunt confuz..."? Ce intelegeti prin ideea de bipolaritate? Ce intelegeti prin faptul ca a revenit de zeci de ori ori, printre care de 3 ori ne-am impacat si mereu invoca motive, mai ales faptul ca el este bipolar, ca simte tot si apoi incepe sa nu mai simta nimic, ca sentimentele ii devin vagi? Ca nu poate sa tina o relatie cu o fata mai mult de cateva saptamani si mereu se simte ciudat, spune ca nu isi gaseste spatiul de confort, dar mereu revine la mine si imi spune ca ii este dor, dar in acelasi timp e confuz si nu intelege de ce la 18 ani ai sai nu poate avea o relatie? 

 

E sensibil, mi-a dovedit de nenumarate ori asta, e un baiat special, doar ca efectiv mi-a facut inima tandari intorcandu-se de atatea ori si dandu-mi sperante. Am ramas mereu cu intrebari si ca fraiera am acceptat mereu sa revina, doar ca de data asta simt ca nu mai pot. Imi spune ca vrea sa fim impreuna si ca e simplu dar foarte complicat in acelasi timp, ca nici el nu intelege ce e cu el si de ce atunci cand se vede intr-o relatie nu mai simte multe lucruri. Si mai ales de ce tot revine daca e constient ca nu poate, efectiv nu e capabil? De data asta a spus ca nu o sa mai revina, desi socotelile s-au incheiat foarte urat intre noi si efectiv am fost scoasa din casa la el (nu mi-a spus sa ies direct, dar insista sa-mi cheme un taxi). Eu tot ma lupt cu morile de vant, de fapt port un razboi cu mine insami si de data asta n-as mai vrea sa-l pierd. Sunt aproape 9 luni de cand ma invart in povestea asta, in aceste 9 luni am avut cateva pauze si la intervale de 2-3 saptamani reincepeam sa vorbim ori ca prieteni sau eventual apropouri, sau ne impacam (ne-am impacat de 3 ori si niciodata relatia n-a durat mai mult de o saptamana). Efectiv simt ca nu mai pot, de fiecare data cand revine i-am picat in plasa si n-am putut sa spun un nu vehement, desi stiam ca o sa faca la fel. Asa am facut si sambata aceasta, m-am dus la el stiind ca in urma cu o luna s-a despartit de mine pentru a treia oara spunandu-mi ca nu-si gaseste spatiul de confort si ca sentimentele s-au diminuat, si ca nu se poate forta.

 

Zau ca nu stiu ce sa cred ori sa inteleg. Ma simt depasita. Si mi-as fi dorit sa fie bine, in ultimul ceas, sa se schimbe, sa realizeze ce e cu viata lui. 

[The Unknown 15040]

Cine a diagnozat ca este Bipolar???   ca uite ce scrie in Wikipedia: -  The most common age at which symptoms begin is 25!!!  deci la 18 ani nu cred ca are o boala.

Este imatur, ca baietii se dezvolta mai incet in toate aspectele vietii, iar tu vezi in el un barbat ceea ce el nu este inca, desi poate este inalt si bine facut.  

 

Din punctul meu de vedere "o relatie"  apare in viata tinerilor cand sint la nivel sa-si castige existenta!!!   Din astea de la liceu acasa inseamna ZERO, dar tu care urmaresti multe filme, te vezi cu el la alt nivel decat este realitatea.   Asta-i timpul poeziilor de dragoste de analizat de Eminescu si de vazut un film ca restul inca nu-i de voi daca nu este nici inteles cam ce inseamna viata.   Viata voastra inca nici n-a inceput, ce ar fi daca s-ar inlocui aceaste agonii cu invatat ceva meserie la o facultate???  

 

Santeti amandoi la varsta intrebarilor!!!

 

 

[Amarena 13806]

Bipolaritatea nu e o idee, e o tulburare psihica. L-a diagnosticat cineva cu treaba asta?

E varsta experientelor, nu te astepta la seriozitate si stabilitate din partea lui si nu te astepta ca el sa gandeasca la fel ca tine. Barbatii si femeile functioneaza  psihic diferit.

Daca are comportamentul asta, sansele sa se "schimbe" tind spre 0. Poate s-o schimba in vreo cativa ani, pentru ca va mai creste, dar doar n-o sa stai dupa el.

Nu-ti mai pierde timpul, daca voia sa fie cu tine, era, fara atatea figuri.  Cu cat ii acorzi mai multa atentie, cu atat ai sa suferi tu mai mult, ii dai apa la moara si se simte bagat in seama.

 

..sa realizeze ce e cu viata lui, la 18 ani? :haha: Nu poate, e inca un copil, nici eu nu m-as gandi la ce e cu viata mea, la 18 ani. Da-i pace.

Editat Martie 22, 2017 de Amarena

[sorinaa 531]

Eu cred ca ceea ce vi se intampla voua este normal. Este varsta la care se invata...este inceputul drumului spre o maturitate emotionala. Trebuie sa te dai cu capul de toti peretii ca sa cresti emotional, sa stii cine esti, ce iti doresti..Unii chiar nu cresc niciodata. :)

Totusi, chiar si un baiat de 18 ani poate avea o relatie mai lunga de 1 saptamana. Inclin sa cred ca e posibil sa aiba ceva probleme, nu neaparat iremediabile. Dar nu tu il poti ajuta....

Tu, cu siguranta vezi aceasta situatie ca fiind de nesuportat si foarte importanta pentru tine in acest moment al vietii si te inteleg. :)

Pe de alta parte, cred ca femeile se maturizeaza mai repede si sper sa ai puterea sa te uiti inainte si sa mergi mai departe. Eu cred ca ar trebui sa cunosti alti prieteni, sa te canalizezi spre alte lucruri...

 

El nu va realiza nimic inca despre viata lui si nu se va schimba in ultimul ceas, dimpotriva. Desigur ca mai poti ramane pana ce te vei lamuri si tu cu asta....dar de ce? Sunt sigura ca ai atatea lucruri frumoase si distractive de facut..... :)

Editat Martie 22, 2017 de sorinaa

[Gaslight 1724]

Tamita, a fi bipolar inseamna a fi bolnav psihic. Citeste cit mai multe articole (preferabil in engleza) despre asta si citeste poveștile celor care au avut relatii cu bipolari. Spui ca este sensibil si este adevărat; este extrem de sensibil la propria lui suferinta, dar total insensibil la suferinta ta. Gindeste-te la asta.

 

Sfatul meu este sa gasesti puterea sa inchei acea relatie inainte de a te distruge complet, insa nu este deloc un lucru usor.

[Amarena 13806]

p.s. Cineva cu adevărat bipolar, aflat în tratament, nu cred ca ar vantura asa ușor chestia asta.

Pare doar teribilism, în cazul lui.

[Gaslight 1724]

Ce intelegeti prin "esti fata care m-a marcat, esti atat de speciala incat nu te pot uita dar sunt confuz..."? Ce intelegeti prin ideea de bipolaritate? Ce intelegeti prin faptul ca a revenit de zeci de ori ori, printre care de 3 ori ne-am impacat si mereu invoca motive, mai ales faptul ca el este bipolar, ca simte tot si apoi incepe sa nu mai simta nimic, ca sentimentele ii devin vagi? Ca nu poate sa tina o relatie cu o fata mai mult de cateva saptamani si mereu se simte ciudat, spune ca nu isi gaseste spatiul de confort, dar mereu revine la mine si imi spune ca ii este dor, dar in acelasi timp e confuz si nu intelege de ce la 18 ani ai sai nu poate avea o relatie?

In engleza ceea ce face el se numeste splitting, adica este cind cald cind rece fata de tine, acest comportament fiind obisnuit in rindul celor cu probleme psihice. "Sentimentele" pe care le are pentru tine nu sint constante, ci fluctueaz, de aceea se si poarta astfel.

[Stu' 13009]

Ia nu il mai primi tu inapoi data viitoare cand se ,,intoarce'' la tine si ai sa vezi atunci cat de bipolaro-artisto-indragostit e el de tine.

 

 

De fapt, tu esti cam obsedata de el, in caz ca nu ti-ai dat seama.

Detaseaza-te si ai o sansa sa afli cu adevarat ce simte pt tine - nu ce zice el, nu ce ai impresia tu. Ce este real. Daca este.

Sau ramai in continuare victima obsesiei tale si ...cheremului lui.

[Allexandrra 8936]

Ce intelegeti prin "esti fata care m-a marcat, esti atat de speciala incat nu te pot uita dar sunt confuz..."? Ce intelegeti prin ideea de bipolaritate? Ce intelegeti prin faptul ca a revenit de zeci de ori ori, printre care de 3 ori ne-am impacat si mereu invoca motive, mai ales faptul ca el este bipolar, ca simte tot si apoi incepe sa nu mai simta nimic, ca sentimentele ii devin vagi? 

 

 

Inteleg ca habar n-are ce simte si ce vrea. Prin ideea de bipolaritate inteleg episoade maniacale - azi esti cel mai fericit dintre pamanteni, maine esti cel mai nefericit. E o tulburare foarte-foarte rara, din cate stiu eu, si e nevoie de specialisti si de timp indelungat de observatie pentru a fi diagnosticata corect. In cazul lui, presupun ca e vorba de un autodiagnostic pus in urma citirii superficiale a unor articole la fel de superficiale de pe net. Foarte grav mi se pare faptul ca foloseste acest autodiagnostic pentru a-si scuza comportamentul iresponsabil fata de tine. Ca si-a pus aiuristic un diagnostic n-ar fi mare branza, ca se foloseste de el pentru a obtine intelegere din partea ta este foarte grav. Poate ma insel, desigur, si este un diagnostic pus de un specialist, dar chiar si in acest caz si in acest caz comportamentul lui lasa mult de dorit si ar fi cazul sa te intrebi daca are rost sa te chinuiesti la nesfarsit. 

[tamita 43]

Asa-zisul diagnostic de bipolaritate nu este nicidecum dat de un specialist, ci in urma (zic eu) unor cercetari despre acest subiect si regasindu-se probabil in unele aspecte, a decis ca e bipolar. Si foloseste scuza asta foarte des, de fiecare data cand ne certam/despartim. Din ce am observat, ii place sa fie victima si sa se complaca in ideea ca e bipolar, neinteles, neajutorat. Nu imi doresc sa il critic si nici sa il jignesc, cu siguranta inca tin la el si il vad special, doar ca desi il cunosc de mic si am copilarit impreuna, ne-am jucat impreuna, efectiv acum vad o alta fata a lui. 

Si spun ca ii place ideea de victima pentru ca in urma cu o luna, cand mi-a trimis mesaj si mi-a spus ca nu se mai simte confortabil, ca nu mai are aceleasi sentimente, ca se simte ciudat, ingreunat si ca nu se poate forta, nu i-am raspuns. Nici macar nu a fost capabil sa imi spuna toate astea in fata. Asa ca am decis sa nu-i dau apa la moara, oricum in afara faptului ca i-as fi zis ca sunt dezamagita si ca speram ca macar de data aia sa fi fost bine, n-as fi avut ce sa ii zic. Ii repetam aceleasi lucruri asa ca am ales sa nu ii raspund. Ei bine, tot el a cazut victima, nu eu, aia care a fost parasita de nspe mii de ori si tot nspe mii de sanse a oferit. El mi-a reprosat ca nu i-am raspuns la ultimul mesaj, ca s-a simtit dezamagit. 

Nu stiu nici eu cum am reusit sa ma atasez de el, ideea e ca inainte sa fiu cu el placeam pe altcineva, iar el facea tot posibilul sa il uit pe acel altcineva si sa ma atasez de el pentru ca imi promitea marea cu sarea si sincer era grijuliu si atent cu mine. Doar ca nu simteam. Si dintr-o data, nu stiu nici eu cum, am inceput sa simt si-am zis sa incerc. Totul bine, frumos, am vorbit aproape 2 luni inainte sa fim impreuna, cum spuneam, el facea tot posibilul sa ma faca sa rad, sa fiu fericita, era extrem de atent cu mine. Si dupa ce i-am cazut in plasa, sa zic asa, 'fericirea' a durat 4 zile si-apoi au inceput scuzele... 'sunt bipolar, nu ma simt confortabil in prezenta ta, nu ma mai simt atras'. Dupa cateva saptamani a revenit si a zis ca el ma place si tine la mine doar ca nu intelege. In fine, povestea asta a inceput in iulie (cu relatia, ca de cunoscut ne cunoastem de ani buni dar se pare ca nu l-am cunoscut niciodata in privinta asta, nici nu am abordat astfel de subiecte) pana sambata asta (eu zic si sper ca acolo s-a sfarsit tot) si mereu aceleasi lucruri. Ba revenea sa isi ceara iertare si sa imi dea o explicatie dar sa vrea sa fim doar prieteni, dupa se razgandea si isi dadea seama ca vrea sa ne impacam, ca tine la mine de fapt etc. Revenea cu inregistrari pe fb cu fundal muzical, ca sa ma atinga la suflet, eu stiu... Un fel de manipulator, problema e ca e atat de egoist incat revine doar cand i se face lui dor si cand simte el ca nu mai poate, dar nu se gandeste ca mie imi raneste sentimentele si atunci cand imi mai revin cate putin, revine si el. Nu e usor, chiar daca suntem adolescenti, insa in ceea ce ma prveste am ajuns la un nivel al sentimentelor pe care n-am crezut ca o sa-l pot avea, si nici nu ma gandeam ca o sa ii ofer atatea sanse si sa ma las efectiv calcata in picioare. Nu stiu de ce sper sa se schimbe, imi pun atatea intrebari si mereu cand a plecat m-a lasat sa caut eu raspunsuri. Nu stiam de bipolaritate, am cautat despre asta in dorinta de a-l intelege, m-am gandit ca o fi vorba ca nu ma place, ca (,) cauta ceva mai bun, ca il plictisesc. El a zis ca nu, ca ma place, ca nu il plictisesc, ca ii place sa vorbim... Cand eram impreuna ne intalneam destul de rar, mai mult vorbeam pe facebook si la telefon. 

Si din cate am aflat, nu am fost singura careia i-a facut astfel, in ultimul timp, asa cum a afirmat si el, a fost cu 'sute de fete', doar ca nu a putut sa tina relatia cu niciuna si la mine si-a gasit sa revina intotdeauna, nu la alta. Tot la mine, care stie ca-s sensibila, ca m-am atasat de el si acum efectiv port un razboi cu mine insami si cu sentimentele.

Cred ca una din cele mai mari greseli am facut-o sambata seara, cand m-am dus la el acasa. Era ametit, impreuna cu inca 2 (o fata si un baiat), ametiti si ei. Am inceput sa jucam kings, ei erau ametiti si eu eram in minoritate, mai timida (l-a deranjat si asta, sigur). Ideea e ca ne-am imbatat toti, eu am ramas numai cu el, la inceput radeam si totul era bine, apoi a inceput sa imi spuna ca el m-a chemat aici ca sa imi arate ca exista prietenie si fara sentimente de genul ala. Am vorbit despre relatiile noastre, impacari etc, mi-a repetat ca nu se intelege pe el insusi, ne-am certat, mi-a spus ca nu o sa mai revina si ca sentimentele sunt vagi (cand in urma cu vreo 4 h ma intreba daca vin sa dorm la el - si nu, nu a fost nimic mai mult intre noi daca vor exista nedumeriri, o relatie tipic adolescentina doar ca sentimentele cumva mai echivoci si situatia mai neinteleasa) si efectiv m-a scos din casa spunandu-mi ca o sa imi cheme un taxi. Am refuzat taxi si m-a lasat sa ma duc singura pe jos acasa, la 2 noaptea. Si intre timp m-a blocat pe messenger.

Editat Martie 22, 2017 de tamita