The Unknown 15043 Raportează post Postat Februarie 14, 2017 Un om care te iubeste si iti vrea binele, niciodata n-o sa-ti franeze evolutia, ci o sa te incurajeze sa iti exploatezi potentialul si sa iti urmezi drumul, pasiunile... Pe multi am cunoscut care au pus doar bete-n roate la sotia care a inceput sa studieze sa devina ceva si el se simtea inferior si a comis cele mai nesimtite fapte doar s-o faca de rusine si sa fie aruncat din scoala sau dintr-un loc de munca prosperoasa. Multi nu suporta ca ea sa stie ceva mai mult ca el, despre care nu se vorbea inainte de casatorie. Se uita de dragoste imediat. Apare gelozia ca acolo se va intalni cu cineva mai de doamne ajuta si el ce sa va face si alte ganduri inecate in alcool urmat de bataie si finisat cu puscarie foarte multi ani ca aici nu se joaca cu asa ceva chiar daca ar fi avut motive sa insire. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Gaslight 1724 Raportează post Postat Februarie 14, 2017 Sint si femei care fac asta. Este un comportament tipic persoanelor cu stima de sine scazuta, care incearca astfel sa-l traga pe celalalt la nivelul lor sau chiar mai jos. 6 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15043 Raportează post Postat Februarie 14, 2017 Ai dreptate, poate sa fie reciproc acest fenomen, insa eu am cunoscut personal doar femei distruse de barbati care greu au inteles de ce au ajuns asa de jos in viata cand erau plin de avant sa ajunga foarte sus ajutat de iubitul sot. O duzina din ele aici care au reusit sa puna la cale o casa de batrini sa aiba din ce trai linistit si au pierdut totul din cauza lui care n-a inteles bine scopul afacerii in casa. Daca au vazut ca langa el mor de foame ca nu lucrau zilnic decat zilier cand nu erau alcoolizati, s-au uitat in jur dar nu i-a convenit ca ele au devenit mari doamne. etc. 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Gaslight 1724 Raportează post Postat Februarie 14, 2017 Eu am o ruda care a fost casatorita cu doua astfel de femei si nici una dintre ele nu l-a lasat sa-si extinda afacerea. Nu numai ca nu l-au sustinut, ba chiar i-au si pus bete-n roate si l-au tras mult in jos. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15043 Raportează post Postat Februarie 14, 2017 In concluzie, lumea e plin de tot feluri de oameni, nu se poate cunoaste niciodata un om in totalitate ca majoritatea nu sint sinceri desi jura ca sint, iar juramintele de casatorie valoreaza nimic, sint considerate doar o ceremonie ca si sorcovitul de Anu Nou sau colindatul de Craciun din nefericire. E prea usor de spus Te iubesc pentru a castiga iubirea unei femei sincere pana la casatorie iar de acolo se schimba totul radical. 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15043 Raportează post Postat Februarie 14, 2017 ... sa am puterea peste o luna sa semnez la notariat, in conditiile lui ...sfarsitul unei povesti pe care o credeam a mea, speciala? De ce in conditiile lui, locuiesti intr-o tara unde femeile n-au drepturi sau ai facut vre-un contract prenuptial la incheierea casatoriei??? ca vei pleca nu nimic din aventura de 12 ani sau mai multi. In orice caz la tribunal sau notariat te duci bine pus la punct, coafat, machiat discret, elegant si cu spatele drept, ochelari de soare negri, zambesti putin la fel discret, vorbesti doar daca esti intrebat sau daca ai vre-o neintelegere si atit. Nici nu te uiti la el, eventual ceri sa ai protectie de el sa nu se apropie de locuinta ta!!! 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Rox_A 8 Raportează post Postat Februarie 14, 2017 Va multumesc ca v-ati facut timp sa cititi si sa ma ajutati sa vad altfel lucurile. Amarena, iti multumesc pentru empatie. E greu de digerat, dar, raspunsurile am refuzat sa le vad din timp. Romania inedit : Crizele de epilepsie de tip grand mal sunt o problema serioasa, dar nu cred ca se pune problema sa faca asta. Nu era o fire violenta. Si in timpul crizelor de acest gen, iti pierzi constienta. Toniva: Am lucrat ca manager pana intr-un punct. Am ajuns de comun acord sa fiu casnica, sa facem un copil. Apoi, o oferta de munca, refuzata din motive de "distanta separa cuplul". Mea culpa, nu il pot invinovati ca am lasat garda atat de jos. Am gasit refugiul in fotografie. Imi caut, evident, un loc de munca si sper sa reusesc sa mai cred in oameni. Am fost intrebata, dar fiind prima oara pe un forum, mii de scuze, nu m-am familiarizat cu el..daca el isi mai urmeaza medicamentatia. Medicamentatia lui reprezenta o forma de a tine boala sub control. Efectele adverse erau infioratoare - chiar modificari comportamentale. De o luna, prin anumite circumstante am observat ca si-a injumatatit, (cel putin), dozele. Hilar..acum i se pare ca este mai relaxat. Insa, partea trista este ca mai devreme sau mai tarziu..aceste crize se vor intoarce. Mai urat, nefiind controlate. Asadar, va trebui sa le reia si sa redevina acel om "depresiv si nefericit" care presupunea ca e langa mine...dintr-o data. Doar ca eu nu voi mai fi acolo. In ce tara locuiesc? Una a naivitattii crase..ca sa nu fiu prea dura cu mine acum. Iiti voi urma sfatul de a duce cu capul sus acest experiment trist si voi semna cu demnitatea, cat a ramas din ea..stiind ca nu am ce sa imi reprosez apropo''s de ceea ce am facut pentru el, cu el. Cineva mi-a scris ca s-ar putea sa reprezint ptr el o sursa de stress. Posibil da. Aici este fix punctul de vedere al lui.Depinde ce si cum vrea sa vada, cum a perceput, cum s-a impacat daca s-a impacat cu ce i se intampla. Cred ca neacceptarea bolii reprezinta stress si autodistrugere. Eu voi pleca. Boala - tumoarea, nu. Fiind persoana care a fost langa el cand a avut aceste crize, urate...cred ca ma asociaza cu boala. Sursa de stress am incercat sa nu fiu. Am incercat sa nu il tratez ca pe un om bolnav. Daca el simte sa fie singur, am acceptat chiar daca doare. Poate e o forma altruista de a nu ma "chinui" si pe mine. Dar, am rezerve aici. Si cand am spus ca nu voi arunca, cu mizerie in 12 ani...ma voi oprii din a argumenta de ce nu cred intr-un potential altruism. Cred ca pur si simplu, nu a stiut sa gestioneze ce se intample cu el si e mai usor sa gasesti vinovati. Aici viata va avea de dat explicatii. Cred insa varianta scrisa de cineva. Ca, de la bun inceput am fost in dezavantaj...el stiind clar ce vrea de la viata ..sanatos sau nu. Pentru ca o data ajuns intr-o pozitie sociala convenabila, mult peste cea in care l-am cunoscut...anturajul scrupulos, labilitatea..i-au scos in evidenta caracterul..pe care poate l-am ignorat sau nu am reusit sa il accept, gasind scuze si pretexte pentru dependenta mea afectiva Va multumesc frumos pentru empatie, sfaturi, pareri, Va pup cu prietenie si sper ca voi sa nu treceti prin experienta de a va simti nimic nici macar pentru 5 minute. 5 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
5 o'clock 4406 Raportează post Postat Februarie 14, 2017 Va voi intreba:: ce sa fac eu sa nu mai regret? sa nu mai sufar? sa am puterea peste o luna sa semnez la notariat, in conditiile lui ...sfarsitul unei povesti pe care o credeam a mea, speciala? Nu exista o reteta stardardizata pentru a nu mai regreta sau a nu mai suferi. Fiecare are propriile mecanisme de adaptare la situatie.Unele mai eficiente, altele mai putin eficiente, in functie de mai multi factori. De ce nu incerci sa te gandesti la tine "in peisajul" relatiei de acum? Unde esti, cum stai, ce este important si ce vrei pentru tine?... ( in viitor, nu raportat la el). 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
romania inedit 2169 Raportează post Postat Februarie 15, 2017 Eu am o ruda care a fost casatorita cu doua astfel de femei si nici una dintre ele nu l-a lasat sa-si extinda afacerea. Nu numai ca nu l-au sustinut, ba chiar i-au si pus bete-n roate si l-au tras mult in jos. Pai de obicei asa se intampla cand ai o afacere si incepe sa iti mearga bine, indiferent daca esti barbat sau femeie, pana la urma partenera sau partenerul incepe sa se simta neglijat si in loc sa-si vada de treaba, are grija sa te aduca la acelasi nivel cu ea sau el, ca sa fi exact in situatia in care erai atunci cand v-ati cunoscut. ...................................... Romania inedit : Crizele de epilepsie de tip grand mal sunt o problema serioasa, dar nu cred ca se pune problema sa faca asta. Nu era o fire violenta. Si in timpul crizelor de acest gen, iti pierzi constienta. ...................................................... Cineva mi-a scris ca s-ar putea sa reprezint ptr el o sursa de stress. Posibil da. Aici este fix punctul de vedere al lui.Depinde ce si cum vrea sa vada, cum a perceput, cum s-a impacat daca s-a impacat cu ce i se intampla. Cred ca neacceptarea bolii reprezinta stress si autodistrugere. Eu voi pleca. Boala - tumoarea, nu. Fiind persoana care a fost langa el cand a avut aceste crize, urate...cred ca ma asociaza cu boala. Sursa de stress am incercat sa nu fiu. Am incercat sa nu il tratez ca pe un om bolnav. Daca el simte sa fie singur, am acceptat chiar daca doare. Poate e o forma altruista de a nu ma "chinui" si pe mine. Dar, am rezerve aici. Si cand am spus ca nu voi arunca, cu mizerie in 12 ani...ma voi oprii din a argumenta de ce nu cred intr-un potential altruism. Cred ca pur si simplu, nu a stiut sa gestioneze ce se intample cu el si e mai usor sa gasesti vinovati. Aici viata va avea de dat explicatii. Cred insa varianta scrisa de cineva. Ca, de la bun inceput am fost in dezavantaj...el stiind clar ce vrea de la viata ..sanatos sau nu. Pentru ca o data ajuns intr-o pozitie sociala convenabila, mult peste cea in care l-am cunoscut...anturajul scrupulos, labilitatea..i-au scos in evidenta caracterul..pe care poate l-am ignorat sau nu am reusit sa il accept, gasind scuze si pretexte pentru dependenta mea afectiva Va multumesc frumos pentru empatie, sfaturi, pareri, Va pup cu prietenie si sper ca voi sa nu treceti prin experienta de a va simti nimic nici macar pentru 5 minute. Eu am scris ca esti o sursa de stres si imi mentin parerea, pentru ca pe zi ce trece era evident pentru el ca tu esti mult mai desteapta decat el si mult mai bine vazuta. Cred ca era si gelos din cale afara, avand in vedere ca ai scris ca nu aivoie sa iesi singura din casa. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15043 Raportează post Postat Februarie 15, 2017 Eu nu cred ca el face constient ce urmareste prin divort ... un om bolnav ca el nu mai are minte clara si isi pierde ce rapid i-a mai ramas in cap. Pentru tine este o mare scapare ca el divorteaza ACUM si nu vei fi obligata sa-l dadacesti ca acolo mai vin multe paranteze. Ma bucur ca n-ai copiii si nu trebuie sa stai cu el din cauza lor, crede-ma in timp scurt vei reveni din acest soc daca tu vrei sa-l numesti asa, dar incearca sa-l arunci pe foc aceste amintiri. Am vazut de aproape un caz de criza de epilepsie, eram in clasa 7-a si colega mea de banca era bolnava dar numai profesorii stiau. A fost ascultata la chimie dar spunea bazaconii fara sens ca un copil care incepe sa vorbeasca si repeta ca un papagal orice. A luat o nota proasta si a inceput sa planga in hohote ca deranja deja si clasa vecina si una din profesoare i-a ridicat capul ca se zbatea de banca si era cat o galeata de mare si desfigurata cu spume la gura, atunci si-au dat seama ca e eltceva cu ea. L-au intins pe jos, s-au pus peste ea sa nu se miste, ii tineau capul cu greu si au luat obieala de la un coleg de clasa care purta cizme de cauciuc si i-au pus la nas sau la gura dar deja eu am fugit departe ca nu suport sa vad tortura din asta, n-am stiut ca este metoda unica scapare cu viata cunoscut atunci. Ai nevoie sa traiesti cu asa ceva??? plus tumoare si altele ce mai apar pe parcurs ... Trebuia sa ai un Valentin deja azi!!! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
