Că tot n-avem ce face, hai să punem mână de la mână și să vedem cum stă treaba cu misterul. :)
Sensul modern al cuvântului „mister”, în linii mari, ar fi „ceea ce este neînțeles sau nedescoperit (încă); taină, secret, enigmă”. El provine din latinescul mysterium care a constituit la rândul său traducerea termenului grecesc mysterion (μυστήριον), cu pluralul mysteria (μυστήρια ). După cum frumos ne povestește Anton Dumitriu, acest termen cuprinde rădăcina my care dă cuvintelor în care apare sensul de „a închide ochii și gura” (myo, myein etc.). Din studiile făcute asupra asupra acestor mysteria s-a ajuns ca ele să fie privite și înțelese ca fiind niște ceremonii și ritualuri secrete, în care anumite lucruri era împărtășite participanților care nu aveau voie să le facă cunoscute și altora. Cel care le parcurgea devenea un mystes „cel care a fost inițiat”. Din interpretarea unor texte antice destul de fragmentare, pentru noi cei de azi a prins ideea că misterele erau niște cermonii secrete care făceau parte dintr-o religie la fel de secretă. Avem astfel în, lumea antică, misterele de la Eleusis ( sau eleusine), misterele orfice, misterele dionisiace și multe alte mistere.
Dar ce se întâmpla în cadrul acestor mistere, care era scopul acestor ceremonii inițiatice? Adevărul e că puțin știm despre esența acestora. Să luăm, de exemplu, misterele eleusine, foarte la modă pe vremea lui Platon și Aristotel. Din puținele relatări ajunse până la noi (Aristofan, Aristotel), putem schița următoarele idei:
1. Misterele de la Eleusis erau niște ceremonii și erau separate în două categorii: Micile Mistere, care se celerebau o dată pe an, primăvara la sfârșitul lui februarie și Marile Mistere, care se celebrau tot o dată pe an, însă toamna, în septembrie. Ceremoniile durau opt zile și la ele aveau dreptul să participe „toți cei care aveau mâinile curate” și vorbeau limba greacă.
2. Ele cereau o anumită pregătire, purificare (katharsis), iar ținta acestor ceremonii și ritualuri era obținerea unei stări de contemplare numită epopteia.
Cum am spune noi azi, la capătul parcurgerii misterelor, inițiatul se alegea cu o frumoasă revelație. Sau mai spunem noi că prin revelație elucidăm misterele.
Bun. De reținut, însă, că ceea ce se întâmpla efectiv în timpul derulării misterelor a rămas pentru noi o taină și prilej de multe speculații. Specialiștii în domeniu, în frunte cu Eliade, ne spun clar și cu mâna pe inimă: „Nu știm nimic despre ritualurile efectuate în cea de-a doua zi petrecută la Eleusis”.
