Topic personal - între mister și revelație

daca vii, garantat sunt prezenta, e la cativa pasi de mine :P

Poate vine și Stu! :P

Maeve a scris:

cunosti oameni care au lucrat pe vase de croaziera?

Hm!  Sa nu crezi ca-i asa de mare lux e viata lor???  ca vin in America psns-n port, nu inseamna ca intra in America!!!  raman doar  "crew members" parte din echipa, etc.

Vriies a scris:

Poate vine și Stu! :P

ti se facu dor, ai?

mult!...

,,Inchisa-ntre peretii reci, de stanca,

O voce calda moare, fara greș.

Dar ucigasii-i iau sonorul leș

Si-l plimba intre ei, ca si cum inca

Ar mai fi viu in umbra lor adanca.''

Ecoul, Petre Solomon

,,Trebuie sa visezi, imi spunea bunica,

si ma cuprindea, nu stiu de ce, frica.

Trebuie sa visezi, imi spunea si mama,

si ma napadea, tot asa, teama.

Prin pleoapele mele deschise

noaptea intra de-atunci fara vise.''

Amintiri din copilarie, Petre Solomon.

,,La capatul fiecarei intrebari

asteapta cate-un raspuns,

ca o usa in fundul unui coridor.

Usa e uneori inchisa c-un lacat sau c-un zavor,

ori incuiata cu-o cheie greu de gasit.

Totul este sa-ti pui intrebarile,

sa patrunzi in coridor

fara teama de raspunsul pitit

in fundul lui, ca un sfinx misterios si vorace.

Totul este sa nu-i dai pace

si sa ai pregatite destule intrebari,

ca sa-l silesti sa raspunda, cu-aceeasi gura cumplita

care-ar dori sa te-nghita.''

Fel de fabula, Petre Solomon

,,Era nevoie de candoarea ta

Spre a spori scazutele rezerve

De nevinovatie ale lumii.

Era nevoie de mirarea ta

Spre-a pretui miracolele simple

Din care e facuta viata asta.

Era nevoie de-acesti ochi curati

Ca sa masoare iarasi adancimea

Pamantului si-a cerului, luand

O noua proba de eternitate.''

Fiului meu, Alexandru, de Petre Solomon.

Sper sa iti placa.

Penultima ti-o dedic in mod special.

Stu' a scris:

Sper sa iti placa.

Penultima ti-o dedic in mod special.

Îmi plăcură chiar toate, mercic! :)

Io fiind, așa, oleacă mai...„clasic” :D , îți dedic câteva versuri, așa, oleacă mai clasice, din Blaga, Ion Barbu și Poe :)

Pan către nimfă 

Cu strai de broascã-n pãr rãsai din papurã, 

o undã 

vrea sã te cuprindã si nisipuri prind sã fiarbã. 

Ca dintr-o nevãzutã amforã rotundã 

îti verşi mlãdie trupul gol în iarbã. 

Şi vâna de la tâmple îmi zvâcneşte 

ca guşa unei leneşe şopârle 

ce se prãjeşte-n soare, 

mişcarea ta mi-adie murmur de izvoare. 

Ca pânea caldã eu te-as frânge, 

miscarea ta mi-azvărle clipe dulci în sânge. 

Nisipuri prind sã fiarbã. 

Varã, 

soare, 

iarbã!

Uvedenrode

La râpa Uvedenrode

Ce multe gasteropode!

Suprasexuale

Supramuzicale;

...

Încorporată poftă,

Uite o fată:

Lunecă o dată,

Lunecă de două

Ori până la nouă,

Până o-nfăşori

În fiori uşori,

Până-o torci în zale

Gasteropodale;

Până când, în lente

Antene atente

O cobori:

Pendular de-încet

Inutil pachet,

Sub timp

Sub mode

În Uvedenrode.

Corbul

Într-un sumbru miez de noapte cînd, sleit şi slab, în şoapte,

Cercetam doctrine stranii strînse-n  jerpelit  cotor, 

Şi picam de somn, – de-odată, auzii o foarte-nceată 

Lovitură repetată-n uşa mea izbind uşor. 

„E vreun călător”, şoptit-am, „care ciocăne uşor, –

                                                Doar atît – un călător.”

da da.

esti un romantic incurabil, se stie :)

Eu caud idei.

Desi mi-e dor si mie uneori de putin romantism..

Stu' a scris:

da da.

esti un romantic incurabil, se stie :)

Și ce zici, mă mai vindec în viața asta? :D

Stu' a scris:

Eu caud idei.

Desi mi-e dor si mie uneori de putin romantism..

Ei, la toți ne e dor de măcar oleacă de romantism, acolo...

Să nu crezi tu că ești singura care cauți idei!   Au nu crezi că-n Blaga, Dan Barbilian sau Poe, poți găsi idei generoase și destule? :)

nu am zis ca nu.

dar nu le-as servi...sec.

Uneori le regasesc mult prea cosmetizate pentru...sa zicem..rabdarea mea :)

Blaga imi place mult. Este..altfel pt cei din vremea lui. Sparge tiparul.

Poe este chiar simpatic. Jucaus.

prefer ca pe ideile melancolice sa le servesc sec, mai degraba decat metaforic. Impactul e mult mai puternic asa.

Cel putin pentru mine.

Tinere care mergi prin iarba schiţului meu,

mai este mult pân-apune soarele?

Vreau să-mi dau sufletul

deodata cu şerpii striviţi în zori

de ciomegele ciobanilor.

Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei?

Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei?

Viaţa mea a fost tot ce vrei,

câteodată fiara,

câteodată floare,

câteodată clopot-ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, şi golul mormântului

îmi sună în urechi ca o talangă de lut.

Aţtept în prag răcoarea sfârşitului.

Mai este mult? Vino, tinere,

ia ţărâna în pumn

şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.

Botează-mă cu pământ.

Umbra lumii îmi trece peste inima.