Cvadratură

King1 a scris:

Mda, asa si eu. Nu ma plictisesc niciodata de oameni, locuri, lucruri. Am de pilda o vechitura de telefon de vreo opt-noua ani. Il mai folosesc doar pe post de alarma, ca sa nu consum bateria celui performant. Dar mi-e aproape imposibil sa renunt la el. Iar daca ajung sa iubesc pe cineva, iubesc acea persoana pe viata. Probabil pare greu de crezut, dar asta sunt. Si da, cunosc intinderea sentimentelor, nu numai intensitatea lor. De asta mi-e si greu sa accept statisticile ca obligatoriu iubirea expira dupa trei, cinci ani sau nu stiu cati. Nu trebuie generalizat, unii oameni nu pot iubi, altii pot iubi pe viata, altii au un termen de prescriptie de cativa ani. Cred.

Da, sentimentele lor n-au termen de prescriptie, sunt ca infractiunile alea grele, care nu se prescriu niciodata, ca genocidul, de exemplu. Am vrut sa dau o tenta glumeata postului, ca prea devenisem serioasa.

Olivier Dzidzi a scris:

Fiind singur stiu ca pot avea mai mult timp pentru mine, pentru a-mi crea o situatie stabila. Am nevoie sa-mi asigur confortul necesar personal si dupa aceea pot avea siguranta ca alte persoane pot intra in viata mea. Iar daca o persoana chiar merita sa intre in viata mea, isi va da seama singura.

Eu nu ma plictisesc niciodata cu mine, poate de asta e posibil. :)

Nu e vorba de plictiseala. Pur si simplu vrei sa imparti si cu altii din personalitatea ta, din zvapaiala ta etc

Maeve a scris:

Cum ar zice Stu: Nu fi fricos!

Nu sunt Stu. Sunt flexibila la capitolul asta :)

Oki, ne-am înțeles!   Acum te las, mă duc liniștit la culcare și-o să visez numa la noi! 

PeSe: Nu care cumva să te iei după  Oliver Dzidzi!  Ăsta îți mănâncă și bruma de zestre și te aduce la sapă de lemn!  :D

Da, e cazul sa ma retrag si eu!

Noapte buna!

Maeve a scris:

Nu e vorba de plictiseala. Pur si simplu vrei sa imparti si cu altii din personalitatea ta, din zvapaiala ta etc

Sincer si la obicet, lumea ma considera un ciudat - unul mai decent, implicat in mersul lucrurilor, cum ar veni.

Si un aspect fizic atipic poate imi ofera "darul" ostracizarii voite fata de multi oameni - o premiza baza pe considerente personale, recunosc. 

Oamenii atipici oricum nu sunt un filon ideal de socializare si inter-relationare cotidiana. Acesta fiind un exemplu, expimarea abstracta (cred ca si fur putin curent) dar fara vreun detaliu concret. Nu te tine asa ceva aproape de prea multe persoane. Iar eu si altii ca mine, poate ca tine, oricum au norocul sa cunoasca persoane noi, care se plictisesc rapid. Asta include si plictisul fata de persoane.

Stu' a scris:

Dar nu inseamna ca in toate mariajele e asa.

Nu e.

In restul de 99,9% e lapte si miere. :)

Einsamer ♫ a scris:

Nu e.

In restul de 99,9% e lapte si miere. :)

Nu vreau sa continui discutia asta, dar daca omul de langa mine nu are grija de mine atunci cand am nevoie, cand sunt la pat..

In fine. Ma opresc aici.

Olivier Dzidzi a scris:

Sincer si la obicet, lumea ma considera un ciudat - unul mai decent, implicat in mersul lucrurilor, cum ar veni.

Si un aspect fizic atipic poate imi ofera "darul" ostracizarii voite fata de multi oameni - o premiza baza pe considerente personale, recunosc. 

Oamenii atipici oricum nu sunt un filon ideal de socializare si inter-relationare cotidiana. Acesta fiind un exemplu, expimarea abstracta (cred ca si fur putin curent) dar fara vreun detaliu concret. Nu te tine asa ceva aproape de prea multe persoane. Iar eu si altii ca mine, poate ca tine, oricum au norocul sa cunoasca persoane noi, care se plictisesc rapid. Asta include si plictisul fata de persoane.

Nu ești, bre, ciudat! Ești un tip ok și sper că nu te supărași pe mine, că mai glumim și noi :)

Stu' a scris:

Nu vreau sa continui discutia asta, dar daca omul de langa mine nu are grija de mine atunci cand am nevoie, cand sunt la pat..

Nici nu am spus asta, am presupus ca daca pun acel papitoi la sfarsitul frazei se subintelege ca e o gluma. 

Dar nu inseamna ca nu este si adevar in ce am zis, barbatii sunt mai panicati la faze din astea, mai impiedicati si nerabdatori. Ceea ce este funny, pentru ca ei, atunci cand au o simpla raceala, se comporta de parca ar fi pe moarte. 

Nu toti.

Si sunt asa, care sunt, ca au fost bibiliti de mame, bunici.

Daca nu ii provoci sa fie responsabili si in cazuri ,,marunte''...de aceea e importanta comunicarea.

Tata avea mare grija de mama.

Ii facea supa de pui, ceai, frectie cu spirt. Si nu l-a invatat bunica-mea sa o faca.