Care ne este adevaratul caracter?

[adal* 10373]

Eu nu cred ca ideea centrala a serialului este rautatea omului intr-un mediu in care orice ii este permis. Asta este o axioma. Omul este rau.

Eu cred ca de fapt este vorba despre suferinta si necesitatea ei in accederea la constiinta, iar ca urmare a acestui lucru, creatia isi va ucide creatorul.

Ea nu va tine cont decat de suferinta indusa de creator, pentru a o aduce in starea de constiinta.

Oare asta face omul acum? Isi ucide creatorul?

[Fiero 23210]

Am vazut si ultimul episod. La un moment dat, marele Ford zice o chestie care mie mi s-a parut initial fenomenala, nemaipomenita, era sa cad in capcana, cica suferinta te face sa te descoperi pe tine insuti, sa-ti dai seama ce-ti doresti. Pe bune? Sunt curioasa cu ce le-a fost de folos suferinta celor care au murit in lagarele de concentrare sau la ce le foloseste suferinta copiilor care mor de cancer sau celor care mor de foame in Somalia. Filozofie ieftina. Daca serialul va avea continuare, nu il voi mai urmari. 

Rog inchiderea topicului. Multumesc!

[Vriies 17979]

Hmm, serialul ăsta nu cumva s-a bazat pe filmul ăla, mai vechi, așa, cu Yul Brynner? :)

Eh, ce să-i faci? Unii regizori se mai inspiră și ei 

 

[Ven 9151]

Am vazut si ultimul episod. La un moment dat, marele Ford zice o chestie care mie mi s-a parut initial fenomenala, nemaipomenita, era sa cad in capcana, cica suferinta te face sa te descoperi pe tine insuti, sa-ti dai seama ce-ti doresti. Pe bune? Sunt curioasa cu ce le-a fost de folos suferinta celor care au murit in lagarele de concentrare sau la ce le foloseste suferinta copiilor care mor de cancer sau celor care mor de foame in Somalia. Filozofie ieftina. Daca serialul va avea continuare, nu il voi mai urmari. 

Rog inchiderea topicului. Multumesc!

 

Te rog nu inchide topicul. Ideea topicului mi se pare foarte buna. Chiar daca serialul Westworld ti-a dat aceasta idee, nu e cazul sa inchizi topicul doar pentru ca serialul nu e ok. Eu personal nu l-am mai urmarit de la al doilea episod. Ideea ca o creatie artificiala/ roboti/computere/androizi, etc. ar putea deveni constienta/i, mi se pare aberanta si nu urmaresc astfel de filme. Celelalte idei au fost sucite si rasucite in alte carti.filme/seriale/documentare, asa ca nici pentru acelea nu am ramas.

 

Dar intrebarea care ne este adevaratul caracter e excelenta. Personal, cred ca e foarte greu sa ne cunoastem adevaratul caracter, iar sa ni-l aratam, si mai greu. Putem fi convinsi ca ceea ce suntem acum e adevarat, dar mereu ramane intrebarea pusa de tine la inceput : in conditia aia si aia, tot la fel am fi procedat? Problema e ca acele conditii sunt pur teoretice. Spune-mi tu practic, o situatie in care sa nu fii limitat de frica sau de atractie.

[Fiero 23210]

Ok, nu-l inchid. :) 

O sa raspund si la intrebare, dar trebuie sa ma gandesc cum sa formulez raspunsul. 

[Fiero 23210]

M-am gandit si singura situatie in care frica si atractia n-ar avea nicio influenta asupra unui om ar fi accea in care creierul lui nu mai functioneaza, atunci cand e in stadiul de leguma. In rest, cred ca in toate situatiile frica si atractia ne influenteaza. Si cred ca felul in care ne manifestam in fata fricii si a atractiei depinde: 1. de predispozitii si 2. de alti factori care au actionat asupra noastra pana in momentul in care am fost pusi in situatia respectiva. Eu continui sa ma minunez prosteste ca exista oameni care gasesc o mare satisfactie in a face rau altor semeni de-ai lor si in a face rau altor fiinte, ca le face placere sa ii vada pe altii suferind si ca ei cauta sa creeze situatii in care sa isi satsifaca placerea asta pe care eu o consider bolnava. Inteleg ca oamenii se pot inrai atunci cand sunt pusi in fata unor situatii limita si ca din dorinta de a supravietui se pot transforma in fiare, insa nu mai inteleg de ce se intampla la fel atunci cand ei sunt creatorii unui scenariu si toate limitele pot fi stabilite de ei insisi. Si, nu are legatura cu topicul, dar nu ma pot abtine sa nu spun asta, cel mai tare ma mir pt. atunci cand aud ca cei mai multi cred ca tot ceea ce au este rezultatul muncii si a meritelor lor.

Editat Decembrie 12, 2016 de Fiero

[Ven 9151]

Din proprie experienta, cei care spun ca ce au e rezultatul muncii si a meritelor lor sunt cei care nu vor sa dea share la nimic. Dar sunt de preferat celor care spun ca au totul de la Dumnezeu. Pentru ca, tot ei sunt si cei care dau vina pe Dumnezeu pentru orice negativ in care se baga sau pe care il provoaca. Pe mine expresia "asa a vrut dumnezeu" imi ridica tensiunea de cele mai multe ori. Pentru ca e folosita in situatii penibile. Am uitat sa inchid gazul si mi-a explodat casa. Asa a vrut Dumnezeu. Stai asa, tu esti cea care a uitat sa inchida gazul, nu? Deci nu e Dumnezeu de vina. Ba da, ca ar fi putut sa nu explodeze cladirea. Dar a fulgerat si.... Asta e doar un exemplu... am altele si mai uluitoare, gen dumnezeu nu vrea sa imi iasa omleta, sau prietena m-a parasit pentru ca dumnezeu nu ma iubeste, etc.

 

Si, ca tot veni vorba de "putea sa nu fie asa rau", imi place ( in ghilimele) cum unii despoti, tirani, dictatori si-au facut un nume de fala prin faptul ca ar fi putut sa omoare milioane de oameni dar s-au multumit cu cateva sute/mii... sau mai mult.

De asemenea, premiul Nobel pentru pace primit de criminali de razboi pentru ca au incetat sa faca crime.

Cred ca adevaratul caracter este mult mai evident atunci cand se termina asa zisa libertate deplina si fiintele in cauza incep sa isi aduca elogii pentru cat de "bine" au reactionat in perioada respectiva. "As fi putut sa fur milioane, ca nu se prindea nimeni. Dar nu am facut-o" "Puteam sa va distrug pe toti. Dar nu am facut-o". Uraaa, dati-le cate o medalie!

Editat Decembrie 12, 2016 de Sherlock