Filosofia Hypatiei

[Stu' 13009]

Lexiconul Suda spune ca era nobila in natura, adica avea trupul bine clădit, de unde deducem ca era rezistenta la pat

Ha ha ha.

Asta deductie demna de Sophistya.

 

Cred ca a fost obiectul unor mari frustrari de machosism autohton.

Caci, se cunoaste, daca statuile antice reprezinta un teritoriu cucerit sub forma de femeie ( agresata de catre un conducator roman), grecii de balta considerau femeia numai buna de facut ciorba, copii si ecuatii in pat. Or, se cunoaste. Daca o femeie este frumoasa, mai mult sau mai putin, poate atrage multi adepti vrajiti de nurii ei. Dar daca aceasta din urma mai este si inteligenta si stie cum sa se foloseasca de sarmul ei pentru a atrage si sustine atentia, devine un adevarat pericol pentru confortul barbatului stapan in societate.

 

Cand insa tot acea femeie ar refuza cu indarjire sa isi accepte in vreun fel conditia sexuala, tratand-o cu indiferenta si superioritate - ar dovedi ca are forta unei adevarate revolutionare, sacrificandu-si intreaga existenta pentru cauza sa.

Asta explica de ce Hypatia ar fi avut o moarte violenta cu iz de conflict politic - dar mai ales faptul ca opera sa ar fi fost arsa pana la ultima pagina.

Inteligenta, forta si ideile sale erau de temut, iar dusmanul i-a recunoscut superioritatea.

Editat Noiembrie 30, 2016 de Stu'

[Vriies 17974]

Lexiconul Suda spune ca era nobila in natura, adica avea trupul bine clădit, de unde deducem ca era rezistenta la pat.

Dar tot Suda continua cu caracterizarea fulguranta ca Hypathia nu era satisfacuta. De unde intelegem ca era greu de satisfăcut. Aceste firi greu de satisfăcut nu pot fi potolite cu simple du-te vino intre afirmatii si negatii. De aceea Hypathia iesea la drumul mare ca sa caute noi adepti, sperând ca vreun spirit capabil de esenta ii va da si ei esenta. Desi veneau din depărtări ca sa se bucure de talentele ei, totusi niciun corpore sano nu i a potolit setea de esenta.

Acum mai rămâne de lămurit următoarea pb: O buna explicatoare a filisofiilor este si producătoare de filozofie? Profii de filoso de azi preau ok teoriile, si totusi nu scriu filoso, nu vin cu un sistem original. Hypi era instruita in sisteme, dar asta pt ca tatal ei a format-o. Daca era o buna activist-propagandista si atât?

Hypo-patie: Pathos scăzut? Daca da, atunci îmi asum diagnosticu.

Lexiconul Suda îi include pe Theon, tatăl Hypatiei, în lista ultimilor matematicieni importanți ai antichității. 

Tot acolo se spune că ea (Hypatia) „A fost născută, crescută și educată în Alexandria. Fiind mult mai nobilă în natură decât tatăl său [adică, vrea să spună că, de la natură, dpdv intelectual, era mult mai înzestrată decât tatăl ei], nu a fost satisfăcută numai cu educația în matematică primită de la tatăl său, ci a dobândit o cunoaștere în filosofie prin studii de calitate [not ignoble, adică, nu inferioare].

Ni se mai spune „era instruită în toate sistemele filosofice pe care, de altfel, le-a şi predat”.

Apoi, din Din Istoria lui Socrates Scolasticul aflăm: 

„Era o femeie în Alexandria numită Hypatia, fiica filosofului Theon, care avu un asemenea succes în literatură și știință încât întrecu cu mult toți filosofii timpului său. Provenită din școala lui Platon și Plotin ea explica principiile filosofiei auditorilor săi, dintre care mulți veneau de departe pentru a-i asculta lecțiile. Ținând cont de stăpânirea de sine și de maniera în care-și cultivase propria-i minte, nu rareori ea apărea în public în prezența magistraților. Ea nu se sfia să meargă la reuniunile bărbaților. Pentru că toți bărbații țineau cont de demnitatea sa extraordinară, de virtutea sa și o admirau din ce în ce mai mult”. 

 

E adevărat că în Suda ni se spune în alte locuri că, pe lângă inteligență și cunoaștere, mai era și frumoasă și bine clădită. Însă de aici și până la a trage concluziile pe care le trăsăși tu...e o cale mult prea lungă.

D'aia am făcut gluma cu Hypopatia, la fel cum văd că glumești și tu. Hyp o patie, adică, o pasiune (boală) pentru Hypatia. :D

Editat Decembrie 1, 2016 de Vriies

[Vriies 17974]

Ok, să încercăm să mai facem un mic pas în încercarea de a desluși câte ceva din filosofia Hypatiei.

 

Pe la începutul primului mileniu, Alexandria era un înfloritor oraș cosmopolit, care devenise treptat cel mai important centru economic și cultural din lumea mediteraneană. Pe străzile sale întâlneai, printre altele, comunități de egipteni, nubieni, romani, greci, evrei, persani, indieni. Biblioteca din Alexandria, parțial distrusă de trupele lui Cezar, se refăcuse treptat și atrăgea ca un magnet intelectualii din toată lumea acelor vremuri. Astfel, aproape toate sistemele religioase importante erau prezente în Alexandria, iar dezbaterea filosofică era o componentă majoră a preocupării unui segment important din populație. Pe fondul creșterii influenței creștinismului, climatul era totuși unul tolerant, propice filosofiei. Cam ăsta era cadrul general pe la sfârșitul secolului al doilea A.D., când intră în istorie una din cele mai enigmatice personalități ale filosofiei antice târzii, Ammonius Saccas. Deși se acceptă că fondatorii de facto ai neoplatonismului, să spunem așa, au fost Plotin și Porfir (secretarul și discipolul lui Plotin, care i-a redactat Eneadele) se consideră că primul neoplatonist a fost Ammonius Saccas - maestrul lui Plotin - care i-a insuflat celui din urmă principalele idei filosofice. În acest sens avem mărturia lui Porfir, care ne spune că Plotin, într-un moment al existenței sale când era foarte dezamăgit că nu găsește pe cineva care să-i satisfacă setea de cunoaștere, când a ajuns în Alexandria și a stat de vorbă cu Ammonius, ar fi exclamat cu entuziasm că în sfârșit a găsit persoana de care avea nevoie. Și a fost discipolul lui Ammonius timp de 12 ani.

Amonius Saccas a văzut lumina zilei în Alexandria pe la 175 A.D., din părinți creștini. Se spune că în adolescență și tinerețe a fost muncitor portuar (hamal, cum am zice noi azi) și că ar fi renunțat la creștinism în favoarea filosofiei păgâne. Însă puține se știu cu certitudine despre viața și filosofia lui Ammonius Saccas, acesta nelăsând nimic scris. Ba mai mult, le interzicea discipolilor săi să scrie despre anumite aspecte ale învățăturii sale. Tot ce știm despre el este din mărturiile ulterioare ale unor autori precum Porphir, Hierocles, Nemesis, Suidas, Marcelinus, unele informații fiind contradictorii. 

Indiscutabil, se poate spune că a fost un personaj carismatic care avea darul să strângă în jurul lui cam cele mai mari personalități ale acelor vremuri, de religii și orientări filosofice diferite. Dintre „elevii” lui pot fi menționați Origen, Plotin, Longinus, Herennius, Olympius, Heracles Creștinul, Antonius și alții.

Mulți autori l-au comparat pe Ammonius cu Socrate. Ambii au avut meserii, ambii și-au desfășurat activitatea exclusiv în orașele în care s-au născut, ambii au avut o carismă deosebită, ambii au avut elevi iluștri care aveau să devină personalități marcante ale filosofiei - Socrate pe marele Platon, Ammonius pe marele Plotin.

Nu știm nici cine i-au fost profesorii sau maeștrii și nu se știe cum și-a dobândit cunoștințe temeinice atât de diverse. Părerea generală este că ar fi fost un autodidact care, probabil, ar fi petrecut mult timp studiind în Marea Bibliotecă din Alexandria atât filosofia greacă, cât și doctrinele spirituale egiptene și orientale. În orice caz, era renumit pentru intuiția lui, primind supranumele de teodidakticos (cel învățat de divinitate sau cel inspirat de divinitate). Dar Ammonius era un om modest și se numea pe sine philalethean, adică iubitor al adevărului. După o lungă perioadă de studiu și meditație și-a deschis o Școală de Filosofie, care în scurt timp avea să devină cea mai importantă din acea vreme. 

Neavând nimic scris din partea lui, detaliile învățătorii lui nu le cunoaștem. Însă faptul că a avut discipoli din școli de gândire atât de diferite, ne îndreptățește să presupunem că doctrina lui, datorită universalității sale, a putut fi preluată de diverși autori, chiar dacă ea fost modificată ulterior conform educației și ideologiei fiecăruia. 

Ammonius Saccas este considerat a fi primul filosof care a impus termenul de theosophie, cu înțelesul de „înțelepciune divină”. El a folosit acest cuvânt pentru a desemna ceea ce el considera a fi învățătura esențială a tuturor religiilor majore și școlilor spirituale ale lumii. Ideea era că toate religiile și învățăturile spirituale au o sursă comună, un filon originar sau un trunchi comun, de la care toate acestea s-au ramificat precum ramurile unui copac. Din această cauză învățăturile sale au fost denumite și „sistem teosofic eclectic”.

În Școala lui, filosofiile Greciei antice erau studiate alături de sistemele vedantice, zoorastriene și budiste. Doctrinele lui Platon, Aristotel și Pitagora, erau comparate cu sistemele filosofico-religioase orientale, cu Kabala evreiască și cu sistemele esoterice antice egiptene. Astfel, membrii Școlii sale de filosofie au mai fost numiți și analogetici. Conform obiceiurilor și tendinței epocii, adică la fel ca și în cazul lui Pitagora, Platon, Aristotel etc., învățăturile Școlii lui Ammonius erau: exoterice și esoterice. Primele erau destinate publicului larg, auditorilor vremelnici, iar celelalte celor care rămâneau în Școală și făceau dovada că sunt cu adevărat interesați de cunoaștere. 

Punctul de plecare al învățăturii sale era că la baza tuturor lucrurilor se află un principiu absolut, trancendent, indescriptibil și incomprehensibil, care generează și guvernează cosmosul prin legi imuabile și eterne.

Însă probabil că miezul filosofiei sale îl vom găsi în scrierile lui Plotin.

[nicksson 190]

 

Ok, să încercăm să mai facem un mic pas ...

 

 

Frumuşel mic pas, mr. Vriies. Am citit cu plăcere comentariul şi am apreciat efortul de a-l publica spre luminarea cititorilor. În ce mă priveşte, eu te aplaud şi-ţi mulţumesc pentru lăudabila strădanie!

Acu, trebuie să-ţi mărturisesc că de câte ori citesc amănunte despre oameni deştepţi, frumoşi, puternici, eroi sau genii care îmi erau complet necunoscuţi, datorită unor decenii de studii şi citit (reviste şi romane agricole) pe care le port în cârcă, mă cuprinde pe nevrute deznădejdea. Fiindcă de fiecare dată devine evident că oricât de mult ai citi, învăţa, privi sau asculta, va mai fi întotdeauna un destin, o soartă neştiută care să merite atenţie, o viaţă trecută care merită pomenită, un om care a trăit şi a murit îmbogăţind lumea cu fapte sau gânduri bune şi de care oricât te-ai strădui s-ar putea să nu afli până ce nu te sfârşeşti, la rândul tău, din lumea asta. Zău aşa, mr. Vriies, îmi vine uneori să zic că totul e inutil, zădărnicie răsunătoare de dorinţe omeneşti fără rost, iluzii trecătoare... Şi uite-aşa, dacă e slab de fire, cade omul în borcanul cu melancolie sau ajunge să doarmă numai cu somnifere...

Altfel spus, mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc pe acest Amoni(ac)us Saccas, dacă e adevărat ce povesteşti aici, ca să-l invit la un pahar de vorbă... Apropo, o cunoştea el pe Hypatia? Că am putea bârfi pe îndelete despre nurii ei...

A, şi apropo şi de miezu filozofiei, ce zici că spunea Plotin? 

 

Nae Tractoristu

[Lucia N 11235]

Iata, cred ca "Filosofia de Viata" a Hypatiei  era cam cum ne sugereaza Victor Hugo in cugetarile sale  :

 

" Nimic nu este mai puternic decat o idee careia i-a venit vremea."; " Cei mai frumosi ani din viata sunt anii ce vor veni."

 

 Cu multumire, recunostinta si apreciere, tuturor si va urez La Multi Ani, toti fericiti, sa fie !

Editat Decembrie 30, 2017 de LuciaD

[Vriies 17974]

 Altfel spus, mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc pe acest Amoni(ac)us Saccas, dacă e adevărat ce povesteşti aici, ca să-l invit la un pahar de vorbă... Apropo, o cunoştea el pe Hypatia? Că am putea bârfi pe îndelete despre nurii ei...

 

 

 

Hypatia: circa 355 sau 370 - 415.

Ammonius Saccas: circa 175 - 242.

Doar în vreun vis profetic sau premonitoriu s-o fi cunoscut-o - cum se spunea despre el că ar fi avut des astfel de vise și viziuni . În rest n-avea cum, pentru că Hypatia a venit pe lume la vreo 6 generații după el. 

În schimb Hypatia l-a cunoscut foarte bine, în sensul că i-a cunoscut foarte bine filosofia. Și asta din două surse: Unu, din învățăturile înregistrate cu meticulozitate și transmise de continuatorii Școlii de Filosofie din Alexandria. Doi, din opera lui Plotin.

 

A, şi apropo şi de miezu filozofiei, ce zici că spunea Plotin? 

 

 

Spunea niște chestii interesante, nu-i bai. Da o să zic și io mai încolo, așa, când voi mai avea răgazul necesar. Că, iote, ca mâine intrăm în 2018 și concediul ăsta se duse ca un vis frumos...

Iata, cred ca "Filosofia de Viata" a Hypatiei  era cam cum ne sugereaza Victor Hugo in cugetarile sale  :

 

" Nimic nu este mai puternic decat o idee careia i-a venit vremea."; " Cei mai frumosi ani din viata sunt anii ce vor veni."

 

 Cu multumire, recunostinta si apreciere, tuturor si va urez La Multi Ani, toti fericiti, sa fie !

Victor Hugo știa el ce știa.

La mulți ani și ție, Lucico!

Frumuşel mic pas, mr. Vriies. Am citit cu plăcere comentariul şi am apreciat efortul de a-l publica spre luminarea cititorilor. În ce mă priveşte, eu te aplaud şi-ţi mulţumesc pentru lăudabila strădanie!

 

 

 

Mă bucur! Dacă există fie și o singură persoană căreia să-i fi plăcut, înseamnă că nu m-am străduit degeaba.

[Roportalianul 78]

Zi si tu o idee, din filozofia ei, pe care sa o dezbatem!

[Vriies 17974]

Deocamdată, ți-aș propune să citești ce s-a mai scris pe aici, insistând pe subiect și trecând pe cât posibil peste spumoasele și inerentele intervenții de tip goange. Sunt sigur că o să descoperi câteva idei generoase.

Editat Ianuarie 3, 2018 de Vriies

[Roportalianul 78]

Am descoperit una, plec putin dar ma intorc repede sa ti-o spun!